bun venit printre maimute

pisica mea ar trebui sa traiasca in america, ar fi perfect adaptata: noaptea pe la ora 12 prinde viata si alearga pe canapele, ascute covorul si face scheme comando pe sub scaunele din bucatarie. iara daca prinzi cumva ora 3 jumate treaz, ea e linga tine, plina de afectiune si voie buna, mai ales daca treci pe linga ea fara s-o observi si are ocazia sa te atace la picioare.

problema e: ce faci cind ai prea multe optiuni? prea mult optiuni si resurse limitate adica, incluzind timp, bani si imposibilitatea de a da load. atunci ideea cred ca e sa-ti pui ochelari de cal, sa alegi pur si simplu, o documentare rapida, iti asumi riscul si in rest "dont look back in anger". nu regreta niciodata si mergi inainte, daca atita ai fost in stare sa faci, oricum e vina ta ca s-a ajuns la situatia asta in primul rind.

ca veni vorba de ora 3 noaptea, sa stiti ca se circula foarte bine si judicios. n-am vazut un singur sofer care sa schimbe banda fara sa semnalizeze, pe iuliu maniu se rula cu un 60 calm iar nisipul aruncat importiva poleiului fosgaia romantic pe sub roti. la mare, la mare...

ca "new year's resolution" anu' asta iti propun sa incerci sa nu-ti iasa nimic. sa esuezi lamentabil sau la mustata la orice obiectiv propus, aceasta fiind singura chestie care iti este permisa sa-ti reuseasca: failing. nu te speria, are un caracter foarte educativ, vei invata sa pierzi, sa traiesti mai departe, sa iei suturi in fund fara sa suferi, fara sa te oftici, vei deveni un veritabil hop-mitica, flexibil si adaptabil. o sa fie complicat, dar e o lectie care trebuie invatata cindva. viata e prea scurta s-o pierzi in pareri de rau, adapteaza-te, move on. putea sa fie mai rau, de asta poti sa fii absolut sigur.

pe sefa mea de ghilda o cheama odessa, e priest de nivelul 47 si al naibii de greu de omorit. in viata reala e din anglia studenta in primul an, si s-a mirat cind i-am zis intr-o zi ca tre sa plec la munca. m-a intrebat ce fel de studenta sint si cind i-am spus plina de "witty-ness" ca "the kind that likes the extra cash" mi-a zis ca ei ii trimite ta-su bani si oricum guvernul o plateste destul de bine ca sa invete. asta in conditiile in care cele mai misto dar si cele mai scumpe masteruri sint in anglia, pe la 4-5000 de euro, ca sa nu mai zicem de nivelul de trai. deh, viata...

si nici nu prea-ti permiti sa obosesti si sa faci circ, sa faci crize de isterie la care publicul privitor sa-ti plinga de mila si sa te aplaude. adica, ce, crezi tu ca daca te pui in fund lumea o sa se opreasca brusc sa iei tu o pauza sa-ti rezolvi problemele? ca-n reclama aia la bere. fishing for compliments functioneaza rar si e si mai rar satisfacator. schimba muzica, culca-te. daca ai noroc, pina miine e mai bine.

altfel, enrique iglesias de revelion la romexpo. mergem fata sa-l vedem?

eu pot sa si tac, sa stii. zau, poate ai impresia ca mor daca nu vorbesc nonstop, daca nu arunc bancuri glumite sau adevaruri universale, atunci, am sa te uimesc: uneori chiar imi place sa tac. sa stau sa ascult lucruri interesante, sa inmagazinez, sa nu pun intrebari sau sa deschid discutii. sa nu spun nimic si sa fiu atenta, pe bancheta din spate, locul din dreapta. sau pur si simplu sa ma gindesc, sa-mi fac scenarii fantastice, sa analizez, sa zbor aiurea dintr-o amintire in alta. sa ma amuz pot si in capul meu, iar daca chiar gasesc ceva teribil de misto se poate sa rid pur si simplu, fara sa-ti impartasesc si tie. eu sint cel mai bun ascultator al meu.

deci daca ma vezi manifestind vreunul din comportamentele de mai sus sa stai calm, nu sint bolnava. de fapt s-ar putea sa-mi fie chiar foarte bine, un moment d-ala rar de liniste si pace in care nimeni nu vrea nimic de la mine, nu e nimic de facut iar eu ma bucur in tacere. uneori.

plan

promit ca la 30 de ani sa nu mai maninc aiurea, sa duc o viata regulata (dar nu plictisitoare) si sanatoasa. spun 30 de ani pentru ca inca pare destul de indepartat, deci planul poate fi fezabil (in sensul ca mai e mult pina departe), in acelasi timp incercind sa ma obisnuiesc cu ideea ca intr-o zi voi avea 30 de ani (si am sa ramin la fel de cretina) [am zis deja de trei ori treizeci de ani. ups]. deci, pe scurt:

- am sa ma trezesc la 9 si voi avea tot timpul sa maninc politicly correct pina la ora 10, pentru ca tre sa fiu la serviciu abia la 11. stiu, sint foarte smechera, am programul de doar 6 ore, dar din marinimia mea am sa plec abia la 18, extra hours and all. am sa ajung foarte repede oriunde pentru ca datorita deducerilor de taxe acordate celor care nu circula cu masina, doar jumatate din bucurestenii de azi vor mai avea vehicol prorpiu, drumurile fiind deci mult mai goale. si locuri de parcare - oho! eu am sa-mi permit totusi acest mic lux de a fi boier motorizat pentru ca am sa am un salariu imens, ei bine nu chiar imens dar in orice caz foarte confortabil.

- la ora 6 cum spuneam am sa plec de la serviciu (v-am zis cit de interesanta o sa fie treaba mea de zi cu zi? pfa, absolut genial!), uneori spre casa dar cam 2 zile din 5 tot spre centru: la o piesa, la un concert sau la o seara cu prietenii. normal, concertul nu incepe mereu la ora 7, dar am sa profit de timpul ramas ca sa iau masa la un restaurant, preferabil altul. asta nu ca n-as stii sa-mi fac singura mincare, as fi experta in salate mediteraneene si prajituri. si sarmale. bine, aici am exagerat putin. mult

- seara daca ajung pe la 10 acasa tot am sa am timp pentru un film, un telefon, ceva de citit. daca ajung mai devreme pot sa ma si joc ceva. in final, vreau sa ma culc pe la 12 juma, am nevoie de macar 8 ore jumate de somn



pina atunci: WOW, club, bomboane si ciocolata, stat treaza pina tirziu, dormit pina si mai tirziu, aglomeratie in magazine si planuri pentru revelion. e vacanta, iupiiiiiiiiiiiiii

stick around kid, we're going places

s-ar putea ca, intr-o noapte, pe la ora 1:13 cind iesi pe geam sa fumezi tigara dinainte de culcare, sa vezi undeva in blocul vecin o silueta care alearga pe loc in fata geamului si-nca sus, la etaj. s-ar putea sa privesti lung a nu-ti veni a crede, sa rizi in timp ce scuturi scrumul tocmai pe o pisica ce doarme linga perete, vreo 8 etaje mai jos, si sa zici "domne, incredibil, ce oameni stupizi, ce lume traim!". totusi eu personal trebuie sa recunosc ca si mai incredibil mi se pare genul de baiat care viseaza adinc in inima lui la o fata cu inima curata, pura si neprihanita, in timp ce in discutiile la bere cu amicii imparte femeile in doua categorii: curve mai proaste si curve mai bune. sau genul de fata care se gindeste ca n-ar putea sa-si ierte iubitul pentru ce i-a facut si uita momentul ala de la munte cu echipa de fotbal, despre care bineinteles ca el n-a aflat niciodata. sau genul de om care este uneori teribil de neiertator si de lucid cu defectele sale, zici ca mai are putin si-s face un demn de admiratie harakiri cinic, mintea sa golindu-se de orice cunostinta de cauza circa o ora mai tirziu. sau faptul ca internetul ma saboteaza sa public adevarurile indubitabile ale lumii taindu-mi fragmente din text. e drept, si mie mi se par stupide persoanele care alearga in geam in toiu noptii, dar hai sa recunoastem ca lumea e plina de minunatii. ai drecu' cliseisti ce sintem cu totii!

fine, thank you

daca merg cu masina imi place pentru ca ascult emisiunile preferate de la radio, in special pe kirk si pe mihai cioceanu, sau ascult cdurile facute de mine. prefer totusi radioul, e mai interactiv si, vorba aia "like a big box of chocolates - you never know what you're gonna get". oricum, imi place sa conduc

daca merg cu autobuzul pot sa ma uit pe fereastra la bucurestiul pe care n-am timp de obicei sa-l observ, la fatadele interesante sau invechite, la drum. ascult conversatiile care se formeaza sau ceva din selectia de pe mp4. pot oricind sa citesc daca reusesc sa prind loc. si intotdeauna rasuflu usurata cind, in intersectie la apaca, imi dau seama ca nu trebui sa fiu vigilenta sa evit spalarea parbrizului

daca merg pe jos imi place zgomotul lumii, imi place mirosul de afara care, chiar daca nu e PUR, aduce vint de iarna, de vacanta sau de ploaie, dupa caz. imi place ca pot oricind s-o iau pe stradute si sa ma uit la magazine, imi place ca merg repede si ma simt dinamica, muzica din casti imi da atitudine. ma-mpiedic exact cind sint mai cul si-mi trece, rid si-mi revin, merg mai departe.

in general, imi place

ridica din umeri si mergi mai departe

din cind in cind dar mai degraba rar mi se intimpla sa am cite o revelatie care, fascinantant, nu e postuma. In timp ce ma mai surprind zicind "ehhh, ce frumos era in liceu... cind eram tineri si n-aveam noi habar de nimic si traumele noastre cele mai mari erau ca nu ne lasa parintii decit pina la 10" sau "ce tare era cind eram eu a patra si mergem la gimastica si saream si-mi duceam picioarele pina la ureche", intelegi tu, chestii postume, fara indoiala adevarate dar cit se poate de tardive, care nu pot duce decit la o stare de melancolie deloc utila, in final, ei bine, iata ca azi am avut unul dintre acele momente de "daa DAAAA!! acum inteleg, astea sint zilele, acum trebuie apreciat, carpe-diem!"-ninini. Mai exact, mi-am dat seama ca o sa-mi lipseasca foarte mult locul de munca actual, la un moment dat. Loc pe care nu l-am luat niciodata in serios, nu era ceva "pe bune", doar asa, o "chestie" cu care mai luam niste bani (buni, ce-i drept), in nici un caz ceva pe termen lung sau de perspectiva comparativ cu colegii mei programatori. Si totusi, ce dor o sa-mi fie: de cladirea de pe elefterie, cu tavanul inalt, de sedintele de vineri care, dupa cum s-a dovedit inca o data azi, sint tinute mai mult ca sa ne vedem cu totii si sa ridem impreuna, de toti oamenii care s-au perindat pe la noi dar si de perioada noastra de glorie cind eram toti - eu, dan, horatiu, catalina, claudia si roxana si tooooti ceilalti, fara sa-i uit insa nici pe primii - victor, radu si andrei. Cu siguranta o sa privesc, in cinci ani, retrospectiv, si o sa zic "baa, ce fraiera eram eu, hai ca era tare si ne distram bine impreuna, ce gasca misto eram, daca stiam ce plictisitoare e viata de angajat "pe-bune" poate pretuiam mai mult".

M-am prins in avans, deci. Am sa apreciez mai mult ultimul meu an aici. Ar trebui, cel putin, sper sa nu uit s-o fac. Mie mi se suprascrie creierul usor pe anumite tipuri de memorie.

Cumva, insa, am impresia ca tot una o sa fie. Pacat, as fi zis ca daca sint desteapta si pe faza, primesc si eu ceva, un premiu, un "save game", o chestie de mers inapoi in timp. Load autosave ar fi grozav, iti zic eu!

no im not a romantic

bucurestiul noaptea, tacut, bucurestiul vazut din masina in drum spre oras si inapoi spre casa. e liniste si aproape curat, e liber, fara trafic care sa zumzaie si sa-ti tina atentia incordata, fara sa te enerveze. e dealul de la cotroceni gol, parca-ti vine sa bagi 80 la ora dar e pacat sa tulburi pacea. sint strazile de linga liceu care lucesc putin in noapte. aproape magic.

gustul acela aducand vag a tigara, mirosul tau in aerul rece de iarna. in statia de autobuz, pe bancile de lemn din expirat, la intrarea din spate a blocului meu, cind ningea peste noi. cinematic orchestra si cafe del mare and oh, i bet you say that to all the girls.

sincer, mie nu-mi lipseste aproape nimic, mi se pare exact ca la inceput. atita doar ca maddie era mai tinara si nu aveam pisica. altfel m-ai prins mestere, im all yours. profita

lasa lumina aprinsa pe hol, te rog, mi-e frica de intuneric

mi s-a infundat chiuveta de la baie si am ajuns sa ma spal la dus. din cind in cind incerc sa desfund cu pompa, ies tot felul de entitati vegetale dar, altfel, apa se duce la fel de lent. poate acolo s-a format un nou univers, poate ADNul se modifica chiar acum, evolueaza, capata ratiune. totusi, chiar mi-ar placea sa pot sa scuip iar pasta de dinti pe canal, all due respect to the univers and everything

bineinteles, eu daca as fi un dumnezeu mic as avea grija ca toata lumea mea sa fie infinit de corecta. corecta dupa standardele mele, singur, dar standardele mele sint mult mai bune decit ale voastre. in primul rind toata lumea ar primi pedepse mici, denefinitive (in afara de violatori, pedofili si cei care chinuie in mod patologic animalele) si cu un sens in mod definitoriu moralizator. dintr-un punct de vedere, ar putea fi considerat plictisitor, dar in final toate se vor termina cu bine si lectia va fi invatata. n-ar exista chestii nedrepte de genul "cum de s-a intimplat asta tocmai lui?", n-ar exista pic de uimire cind oamenii ar fi pedepsiti conform viciil0r si vinilor personale, regulile ar fi clare pentru toata lumea. nu bagam random, sufera prea multi aiurea. presupun ca undeva inca mai sper in dreptate divina, chiar daca sint atee. nu-i nimic, imi dezvolt setul propriu de credinte, ce, aveai impresia ca nu sint in stare? miine poimiine ma vezi mai smechera ca tata-lu'-scientologia, si atunci sa vezi si banu cum curge. how said bussiness and morals didnt mix.

doar ca pina atunci trebuie sa-mi cirpesc ciorapii si chilotii, o proba de maturitate in sine. dungi gaurite, modelul meu preferat. iar ca metoda de prevenire a acestor degradari, promit sa-mi tai unghiile de la picioare mai des. am eu impresia ca exista o mica legatura acolo.

nininana brain. si te rog serios sa visezi frumos: dormi aproape o treime din viata.

Team work

baietii astia care te vineaza la stopuri sa-ti spele parbrizul ar trebui sa lucreze in echipa, zau asa. in fond, ei ofera un serviciu util - uneori - doar ca nu neaprat la momentul oportun. ca sa nu-mi mai aduc aminte de cele multe ori cind aveam parbrizul foarte foarte murdar si nu era nimeni in nici o intersectie importanta sa presteze, sau de cum ma iau prin supririndere cind nu am, dar EFECTIV nu am 1 leu. si ma mai simt si prost.

deci, planul este urmatorul: in punctul A sa se gaseasca batalionul de pedeapsa, zona cu periculozitate sporita, pregatit sa elibere porumbeii pacii deasupra masinilor (=> bird poo), sa improaste cu noroi sau cu diferite substante semi-lichide viscoase murdare (real poo?). Misiunea lor e foarte importanta si riscanta. Apoi in punctul B=A+200, plasati strategic la semafor cind e coada mai mare, "baietii buni", pregatiti sa-ti curete masinuta la preturi modice.

n-are tactica astia, dom'le, n-are!

bipolar

Draga jurnalule,

Astazi a fost o zi cum nu s-a putut mai deosebita. Am facut cate putin din toate: am fost la scoala, am vorbit cu un domn profesor respectabil despre diploma, am fost apoi la serviciu unde am aflat cele mai noi vesti din vietile adolescentilor cu viitoare bube pe fata, am condus micutul matiz albastru si am injurat in trafic. Ooo, draga jurnalule, pesemne ca azi numai nebunii au iesit pe strada, caci am fost depasita pe dreapta de cel putin 5 ori, de 2 ori de acelasi sofer argesean handicapat in masina lui mare si neagra sparge-i-as rotile sa i le sparg, ca rau e sa te faca ma-ta prost si cu bani si sa mai fii si nesimtit pe deasupra, 'tutzi mortii si ranitii... vai, draga jurnalul, era sa ma enervez :). deci cum spuneam, lumea e tare iresponsabila, atit soferii cat si pietonii. bine c-am ajuns acasa reusind sa-mi pastrez calmul proverbial, si dupa ce am gasit un coltisor unde sa-mi las masina pentru ca alt f**** in **r imi luase locul, m-am apucat in sfarsit de preocuparea mea principala zilele astea, World of Warcraft.

dar si aici, sa vezi nebunie: toata lumea se agita pentru ca se pare ca tocmai cazusera cateva server tare importante, canalul general era plin de intrebari nedumerite ale saracilor gameri. ooo, bietii de ei, erau tare ingrijorati in legatura cu soarta personajelor lor mult iubite. sper din toata inima sa se repare serverele si sa plece din nou la casele lor, capu' lor al naibii de imbecili care comenteaza intr-una si vorbesc codat, tocilarii dreacu, da' sa cetuiasca naibii pa telefon daca n-au ce face, nu sa-mi polueze mie vizual ecranu cu intrebarile lor stupide, bancurile de ochelaristi intarziati, copii nescosi afara, da mai du-te ma in ***** ma-tii si bate ma mingea afara, nu mai pierde timpu pa net daca n-ai nimica mai bun de facut decat sa enervezi aiurea oamenii care vor sa se relaxeze si ei putin dupa o zi grea de munca. Fir-ati ai dreacu de mucosi. eu in schimb m-am distrat foarte bine, mi-am crescut frumos caracterul, despre care m-am gandit eu mai bine c-ar trebui sa fie hunter ca are si pet si parca ma reprezinta mai mult ca personalitate decat rogue-ul, si in curind, ooo, jurnalule, am sa-mi iau chiar si animal care sa ma insoteasca. ce minune de joc, parca nu mai am nevoie de nimic!

cam asta a fost ziua mea, dragul meu prieten. ureaza-mi succes pentru ca public asta si ma duc din nou sa macelaresc furbolgi si harpieuri si alte creaturi ingrozitoare, si daca da naiba si mi-o mai ia alt personaj inainte si omoara el bosii sau deschide el cutiile si tre' dupa aia sa stau sa astept dupa el, apoi chiar ca ma bag la duel si-i rup capu si-l mai bag si-n ma-sa de pici retardat. Ha!

imblinzirea scorpiei

i dont do weddings. no funerals no brisses no baby showers no christenings no bar mitzvahs. family parties are not for me.

but for you, im willing to change.

hahahahaahahahaahahahahahahahahahaa

manhood

un an, o luna, si-o oglinda sparta mai tirziu, am scos lamiile de pe masina. acum lumea n-o sa ma mai depaseasca pe dreapta sau sa-mi taie calea pentru ca sint incepatoare, ci doar pentru ca sint ei idioti. i have mastered plecatul din rampa (nu mi-a stat motorul NICIODATA in conditii de trafic [ptiu, sa nu ma deochi]) si schimbatul benzilor in aglomeratia nesimtita de dimineata. parcarile imi ies ca un fund, motiv pentru care probabil o sa le practic cit mai rar. ti-hiii. altfel, ieri i-am luat oglinda unuia si-am facut maretul gest de a-i lasa bilet in geam cu scuze, nume si numar de telefon. am fost absolut surprinsa de tonul amabil si impaciuitor cind m-a rugat la telefon sa-i cumpar din tirg o oglinda de dacie brec. zicea ca nu-l intereseaza sa fie noua. si-asa am scapat eu de stat la politie, de amenda si de o groaza de tevatura. pina la urma am cumparat una noua si originala de vreo 50 de lei si seara i-am dat-o. omul mi-a multumit, a fost din nou foarte dragut si a zis "chiar vorbeam cu sotia si zicea, uite domnule, ce om [adica io, sic], altcineva ti-o lovea, fugea, si nu mai zicea nimic". aceeasi reactie de "si de ce n-ai plecat?!?! te vazuse cineva?" am mai primit si de la alti prieteni, unii apreciind ca ar fi chiar jegos omu sa ma tirasca la politie pentru o oglinda. in conditiile astea si dupa conversatiile la telefon cu domnul, ma simt aproape un cetatean mai bun ca l-am lovit si-am fost atit de curtenitoare. sint mindra de bunatatea mea. poate ii mai lovesc si pe altii. ti-hiiii. poate totusi nu.

altfel, sint pe trend descendent dar cred ca ating punctul de schimbare a monotoniei in curind. nobody likes a sorry-ass. and my ass is certanly not sorry. not for long, that is. crap, no ass-jokes, please. vor fi sterse fara mila. this is the reign of my ass!!

des Idiotes

Io nu sint de acord sa creasca salariul profesorilor cu 50%. E absolut absurd, daca stai sa te gindesti ca procentul in sine e imens dar si la avalansa de revendicari pe care ceilalti bugetari o vor crea: sanatate, transport in comun, FUNCTIONARI. Imagineaza-ti cum se poate bloca un oras intreg printr-un haos de greve si miscari sindicale. Sint de acord sa ia din bugetul armatei, de exemplu. Dar 50%??? Cei care au propus asta sint absolut idioti. Trebuie sa fiu foarte atenta pe cine votez la toamna. Noi toti, de altfel
Nu sint de acord nici sa faca zi libere rusaliile si sfanta marie. Sa fim dom'ne seriosi, asta are nevoie romanu, de mai multe zile libere?! Pai oamenii NU isi fac treaba, chiulesc cit pot de mult, iar o zi libera in mijloc de saptamina stim cu totii ca echivaleaza pina la urma cu 5 zile pierdute! Total ineficient si stupid. Plus ca datile alese - ambele sarbatori religioase, n-am nimic personal cu ele - reprezinta clar o miscare populista de atragere a electoratului mai sarac cu duhul care va vedea in asta o "mana cereasca". BAAAAA, tre sa muncesti intai, nu sa stai s-o freci toata ziua!
Oameni idioti, zau asa.

Singura scapare

O camera mare, intunecata, proiectii enorme cu warp-uri, stele agitate si multicolore ca cele din windows media player, poze ciudate, basi puternici, sunetul la MAXIM and a big, big trip. Sa stai intins pe spate si sa privesti tavanul si galaxiile, intr-o uitare si-o uimire totala. Helpless. Almost magic.

and another thing

daca da dracu si vine vreodata la mine un reprezentat bcr sa-mi spuna ca pot sa-mi platesc facturile prin cont direct, dupa ce a stat in mod miselesc sa ma fileze sa vada ce discut eu la bere cu prietenii/familia/ciinele, am sa-i dau un sut la boase si o sa-l dau si-n judecata sa-l invat sa nu-si mai bage nasu in vietile oamenilor. Pai ce reclama e asta dom'le?!

Punctual

• increderea in eternitatea mi-a fost din nou zdruncinata aseara, cind am realizat ca una dintre plombele perfect de albe si de tooth-alike s-a fisurat intr-o parte si, avind in vedere instinctul cretin de-a zgindari cu limba, voi reusi probabil s-o indepartez cit de curind. ti-hiii.
• WOW e foarte foarte misto, mi l-am instalat in sfirsti pentru ca am ajuns la concluzia ca e stupid sa tii acolo un joc pentru "Acele vremuri" care nu vin niciodata, in conditiile in care mereu apare ceva de facut (slava domnului). asa ca l-am instalat si, desi nu ma joc chiar incontinuu, de doua nopti visez numai questuri si furbolgi, harpies si ursoni. am decis sa (incerc sa) nu ma mai joc macar 2 ore inainte sa ma culc pentru aerisirea creierului. in alta ordine de idei, sper ca baietii astia care se ocupa de gameplay si grafica sa fie bine platiti, pentru frumusetea detaliilor, pentru cum incearca sa adapteze jocul la conditiile meteo de sezon si la evenimentele din lume. (aseara era brewfest in orasul dalaraan :D)
• mai am 4 zile si evadez in mod oficial si definitiv din casa (nu, nu ma mut, pot doar sa-mi folosesc complet picioarele). de-abia astept.
• multumesc bine. tu?
• unde facem revelionul?

gugu gaga

Leapsa de la Mihai, in engleza pentru ca sintem cool si pentru a demonstra ca pot, uneori, sa scriu fara greseli de ortografie :D

leapsa de la mihai reeditata pentru ca aparent daca folosesti mai mult de un cuvint o sa te trazneasca fulgerul divin, 7 ani de ghinion si cosuri pe fund si pe fata. si n-as vrea sa am cosuri pe fund, nu?

Yourself: strong
Your Spouse: not
Your Hair: messy
Your Mother: initiative
Your Father: wise
Your Favorite Item: mp4-player
Your Dream Last Night: adventurous
Your Favorite Drink: bloody-mary
Your Dream Car: PUF
The Room You Are In: favorite
Your Ex: black-haired
Your Fear: failure
What You Want To Be In Ten Years: happy
Who You Hung Out With Last Night: >:P
What You’re Not: short
Muffins: mh
One of Your Wish List Items: bookcase!
Time: swell
The Last Thing You Did: flash tutorial
What You Are Wearing: cosy
Your Favorite Weather: summer
Your Favorite Book: shockwave rider
The Last Thing You Ate: grapes
Your Life: me-likey
Your Mood: sleepy
Your Best Friend: yes
What Your Thinking About Right Now: pffff
Your Car: blue
What You Are Doing At The Moment: drooling
Your Summer: short
Your Relationship Status: happy
What Is On Your TV: nothing
What Is The Weather Like: gloomy
When Was The Last Time You Laughed: earlier

Cele mai frumoase poze de vara asta

tu nu?

eu cred ca totusi o sa fie bine, ca o sa fim sanatosi si ca o sa avem salarii mari, ca o sa facem ce ne place, ca vacantele vor fi de vis si parintii si rudele vor trai mult; ca o sa fim fericiti, asta dupa standardul fiecaruia, ca nuntile vor fi de poveste si copiii frumosi si destepti, sau ca faptul ca n-avem familie nu ne va afecta citusi-de-putin pentru ca vom fi mereu impreuna, la bine si la rau, si-o sa fie atitea aventuri minunate. si mai cred ca lucrurile vor merge in regula si in tara, ca o sa se bage bani si or sa se faca proiecte, e drept c-o sa se mai fure si ca poporul o sa se civilizeze greu, dar se vor face curind terase si bodegute misto in tot centrul vechi si se va reconsolida ce e de reconsolidat si distrus ce e iremediabil, ca vor fi mereu evenimente misto si interesante, ca lumea va invata sa respecte mediul inconjurator, ca vor scadea preturile in hypermarketuri dupa ce vor pierde procesul, ca o sa primim insula serpilor inapoi si cu banii scosi de pe petrol o sa se faca, totusi, autostrada transilvaniei; eu cred ca o sa traim bine mersi si ca lucrurile vor evolua mereu. eu asa cred. so sue me.

chestiune de vreme...

• se schimba vremea, pe reumatici ii dor toate cele
• vezi ca ploua si te gindesti ca incepi scoala, parca-ti vine sa plingi
• se face 15 septembrie iar lumea din jur incepe sa-si faca si mai multe griji pentru ca traficul se inrautateste, ohoo, cu siguranta

si astea sint doar cauze naturale si total predictibile, pentru toti. adauga alte probleme personale ale celor din jur, griji statute, treburi neterminate, energie electrostatica, stir it all up together and PUF, voila!

ma ajunge si pe mine.
credeam c-am scapat.
will someone make me a nice hot magic coco?

and then chaos unleashed

azi in timp ce faceam echilibristica intr-un picior incercind sa ma spal pe cap am observat ca am ajuns sa ma cojesc si pe picioare, intr-un mod fara tagada, si-am tras concluzia (daca pasarile negre de azi dupamasa nu mi-au ajuns) ca s-a dus vara, a inceput toamna, am pus-o, copii, din nou. In ciuda melancoliei de sfirsit de vacanta specifice mie in aceasta perioada a anului, nu mi-a venit sa pling foarte tare; adica ce rost are sa mai fie frumos afara, sa se bucure lumea de soare la mare si la munte daca eu mai am de stat cu 1-2 cirje inca 3 saptamini pe linga casa omului? the hell with alturism, when i suffer, everyone might as well suffer too. sau macar s-o ia mai usor cu veselia.

saptamina asta a fost indeosebit de haotica si parca se incadreaza in principiul in care incerc atit de mult sa NU cred ca fiecare chestie buna tre sa aiba si una rea. Total bullshit, dar uite cum s-a potrivit atunci ca tocmai cind ies eu cu giga voie buna din spital pentru ca am fost copil cuminte, ma recuperez FAN-TAS-TIC (magic incantion that is) si am si scapat de injectiile atit de dureroase, si fix in aceeasi zi, ajunsa acasa, ciinele mi se simte rau-rau, calculatorul imi crapa la modul urit si costisitor si abia imi car piciorul pina in pat dupa o zi de agitatie prin casa. Haosul continua joi cu ciinele in pioneze, lume alarmata si eu si mai si pentru ca e teribil de frustrant sa vezi fiinte in suferinta si sa nu poti sa le ajuti cu nimic pentru ca tu insuti abia te misti, vineri cu diagnosticul doctorului si simbata cu o estimare primara asupra costurilor reparatiei calculatorului. I-piii, zau ca era mai bine in spital.

La acest capitol eram eu cuprinsa de mult avint creator miercuri (inainte sa se duca dracu toate) si vroiam sa povestesc pe larg experienta, nu ca ar mai conta de fapt deoarece majoritatea celor care ma intereseaza pe mine sa afle sint la curent cu evenimentele, si asta pentru ca au fost extraordinnari cu totii si m-au tot sunat si vizitat cit eram acolo. In aceasta ordine de idei as vrea sa multumesc acestor minunati prieteni care si-au facut timp sa ma vada si sa-mi anime viata de spital, in ordinea aproximativ cronologica aparitiei lor la mine: [Mama, Tata, Linda included]: Horatiu, Dan, Bebe, Irina, Ileana, Alin, Simona, Sopo, Mona, Andra, Gelu, Mihai si Cristina. Mama citi au fost (asta ca sa nu mai zic si de cei care m-au intretinut cu telefoane, carora le multumesc de asemenea), nici acum nu-mi vine sa cred, dar in fiecare zi erau cel putin 2 oameni cu mine dupa ora 6 seara; Multumesc tuturor, promit sa conjur cite-o steluta magica mica pentru fiecare cindva, sau macar sa le dau o bere in vremuri mai inseninate :).

Acasa insa, dupa cum am spus mai sus, things were less jolly, si nu stiu cum s-au potrivit sa se intample toate astea toma cind sint partial imobila. Dar pentru a nu intra in detalii lacrimogene personale, am sa spun doar ca am redescoperit cum e sa-mi petrec vinerea si simbata seara in fata televizorului, si mi-am adus aminte ca era bine, supravietuiam si atunci cind nu TREBUIA sa ies in fiecare sfirsit de weekend, si o duceam chiar rezonabil. Am tras concluzia ca sint inertiala in timp dar flexibila in materie, in sensul ca odata ce mi-am format un obicei mi-e greu sa-l schimb dar ca, schimbat, descopar ca-mi plac o varietate destul de mare de lucruri. Ti-hii, aint this forced rest period just full of self-discovering.

Intre timp o sa frec menta. O sa sper sa mi se simta mult mai bine catelul (din fericire momentul de criza a fost relativ depasit), sa-mi repar calculartorul sub 400 ron si, mai presus, sa-mi fi supravietuit hardul.

Puf puf puf, the magic dragon goes. O sa fie 3 saptamini destul de lungi...

I'm actually doing this

Wish me luck

hope to see you soon again this way, my darling kneeseeeees

i want it all

poate ca exista totusi o vreme in care esti nevoit sa te adaptezi, sa lasi de la tine mai mult decit credeai vreodata ca vei fi dispus, sa faci compromisuri si sa ridici pretentii mai mici. poate ca exista un moment in care iti vei calca pe inima si vei ierta diferite chestii la cineva special pentru ca.. ei bine, pentru ca iti vei face un calcul din care va reiesi ca sansele sa gasesti pe cineva mai bun sunt mici. poate, deci, ca vei inchide ochii, ca te vei face ca nu stii, ca nu te deranjeaza, poate ca vei incerca sa te duci cu vorba o vreme in sensul asta, pina cind vei ajunge chiar s-o crezi. concomitent insa s-ar putea sa si oferi mai putin, sa ai sentimentele "mai putin curate", sa calci strimb, sa nu-ti pese, sa te porti urit sau indiferent fara sa simti remuscari, sa scada pur si simplu totul in grad ca importanta dar si ca interes. poate ca exista un moment in care inveti sa te multumesti cu mai putin.

din partea mea, momentul cu siguranta nu a venit inca.

din fericire, viata nu poate merge decit inainte

la un moment dat am sa fac probabil o criza de isterie pentru toate chestiile reprimate si inghitite degeaba, pentru lucrurile pe care le iau prea personal, pentru momentele in care mi se pare ca mi se fac nedreptati, pentru ca se abuzeaza de natura mea buna (ahem), pentru ca uneori reactionez gresit si oricum, tardiv, pentru ca n-am prea stiut niciodata sa pierd. si-atunci lucrurile au sa fie cit se poate de seci pentru ca n-o sa cada nici cerul pe pamint, nici n-o sa vina oamenii in sir sa-si ceara scuze sau sa ma slaveasca, nu am sa dispar de aici pentru a ma teleporta brusc in alta parte si nici n-am sa iau totul de la zero pentru ca, in definitiv, sa fac aceleasi greseli. am sa ma simt poate mai linistita daca voi reusi sa fac criza implicind cit mai putini oameni sau teribil de prost daca nu. si poate am sa primesc priviri compatimitoare, poate mi se va spune si mie la telefon "dont worry, it's ok, we're all like that", poate ca voi avea dreptate si universul va fi de partea mea. poate ca nu. aici ar fi ceva mai grav.

si-ai zice ca stiind toate astea as reusi sa fac ceva, sa incerc sa schimb lucrurile din timp, sa rabufnesc controlat, treptat, sa modific cursul unor evenimente aproape sigure, stiind ca decizia este numai si numai a mea and all that crap.

previziunea ramine in picioare

si bineinteles, sindromul "nu mai e ca inainte"

Recent am terminat o carte in care eroii, printre altele, isi infiintasera o agentie de voiaj pentru mitomani, ceea ce consta intr-un curs de pregatire despre locatia pe care, chipurile, o vizitasera, astfel incit la sfirsit sa aiba cunostinte necesare pentru a convinge pe oricine ca voiajul fusese real. Una dintre chestiile de baza era sa incepi cu un "lucrurile nu mai sint ca inainte", ceea ce aproape iti garanta increderea interlocutorului.

Cam asa si la noi. Mi s-a cam acrit de oameni care rostesc vag superior replica asta inteleapta, care au fost de la inceput pe peste tot si, prin acest simplu fapt, considera ca lucrurile le apartin. Si iata ca tocmai cind ajungi si tu la un festival cu greutate deja, sa luam la intamplare - editia a cincea, e teribil de nasol, lumea de proasta calitate, organizarea mult mai slaba efectiv nu mai face fata numarului imens de oameni, plaja e plina si coada la buda mare. Tragic. Incheiat cu un "la anul nu cred ca mai vin, la citi pustani si cocalari au inceput sa apara". Desi fenomenul este cit se poate de explicabil, pentru ca "pustani" o sa apara mereu cu dorinte de experiente noi (kids grow, it's a shame, i especially hate it when it happens to puppies), iar diluarea "calitatii umane" se explica prin faptul ca, pe scurt, oamenii aduc alti oameni, si poate nu sint toti pe atit de cul, de roc si de incadrati vizual si spatial ca "originalii". acuma nu c-as fi de acord cu taranismele si vorbitul tare si manelistic la filme, lista putind continua, zic doar ca lucrurile sint relativ explicabile. friends of friends of friends tend to be a bit different.

Io zic ca daca nu-ti mai place, nu tre sa mai maninci. Si eu am fost o stufuioata redutabila, am fost la toate editiile pina la asta, si cind au fost treij' de mii de oamenii si cind au venit doar sapte (000). Si anul asta am intrerup traditia pur si simplu, nu ca m-ar fi scirbit oamenii ci pentru ca nu mi-a mai placut asa de mult care erau invitatii, si am incercat ceva nou care deja devenise "too popular" pentru altii. Asta-i viata, desi e relativ nasol ca atunci cind ajungi intr-un loc inedit pentru tine sa asculti comentariile cunoscatoare si plictisite ale altora, care parca iti fac un apropo ca, dom'le, esti in plus, tu ai stricat locul. Asta asa, ca fapt divers, de oameni tristi faci abstractie, e pacat sa-ti strice distractia. Si in inchiere, aparent fara nici o legatura cu subiectul dat, iata:

marea leneveala

s-a sfirsit. erau aceste 2 saptamini mari si late din iulie in care in mod deja traditional ai mei se cara si-mi raminea mie rolul de a sta sa pazesc lighioanele si ce mai e pe acolo. bineinteles, planuri: despre cum am sa ma joc incontinuu, despre cum am sa tai eu in mod eficient chestii de pe lista mea de treburi pe vara, despre cum a sa-mi fac inca alte planuri pentru viitorul pe termen lung si scurt. am realizat preponderent prima parte din planuri (diablo 2 again, ahem) dar si la restul am tras cit de cit. insa in principiu mi-a fost foarte lene. am descoperit in cite moduri se poate pierde timpul, cum pot sa NU ies non-stop, sa NU stau pe net sau sa vorbesc cu oamenii la telefon, despre cum pot, in schimb, sa chem prieteni pe la mine desi trebuie sa mentionez ca petrecerea de vara nu s-a mai tinut (se stresa maddie prea tare), deci daca n-ai fost invitat n-a fost nimic personal. am lasat balta blogurile si am ramas datoare la leapsa (cind ma introc, mihai, apreciez interesul, serios :), n-am ascultat muzica ci radio, nu m-am uitat la filme ci la seriale, si tot asa.

urmeaza partea a doua de vacanta in care sper sa fiu foarte intens plecata, fie ca am cu cine fie nu (desi se gaseste mereu cineva). wish me luck. am sa incerc sa nu povestesc despre cit de frumoasa e rominia, despre superbele peisaje si concertele teribile la care am sa asist din primul rind, bineinteles, n-am sa pun nici poze si nici sa descriu cu lux de amanunte satele, orasele, muntii si marile. pentru ca am observat o chestie: pozele altora nu au valoare particulara, decit daca sint fie extraordinar de frumoase, award-winning like, fie daca aduc, macar un pic, cu tine. pozele altora sint amintirile lor. sau poate c-o sa ma doara in fund pentru ca aici este micul meu spatiu privat si personal si fac ce vrea muschiu meu. intre timp pierd timpul cu probleme filozofico-crap si in 4 ore am tren.

(c-o voce suava si cele mai sincere urari de bine, pentru cei care l-au auzit la radio:)
noapte buna, copii

puffffffffffffff

sa te culci la 12 si sa te trezesti 11 ore mai tirziu dar sa nu te ridici din pat imediat, sa mai lenevesti vreo ora hirjonindu-te, uitaindu-te la televizor sau pur si simplu rizind bine dispus; sa nu faci nimic toata ziua, sa-ti fie incredibil de lene sa iesi din casa pentru a respira aerul de munte care, din fericire, intra destul de bine si pe fereastra; sa bati aceleasi drumuri care in copilarie pareau incredibil de lungi si de plictisitoare pentru ca timpul trebuie trecut cumva si, oricum, nu ne grabim nicaieri; sa nu vrei sa descoperi nimic, sa realizezi nimic, fara nici o nevoie stringenta, asta neinsemnind totusi ca pierzi o zi minunata de vacanta; sa mergi cu masina ore intregi, alegind aproape intotdeauna drumul mai lung, just for the pleasure of it; de asemenea:

jocuri lenese, batai cu picioarele pe sub masa, cu perne si sepci, televizor si desene animate, filme nevazute de acum 5 ani, fara calculator la care sa te joci in prostie, fara internetul indobitocitor, flori frumoase si pisici siameze. iar cind te astepti mai putin, macdonald te-asteapta mereu, ca a doua zi sa te doara stomacul, o chestie de la sine inteleasa.

si dupa toate astea, urmeaza


luni. it's show time!

what if it never kicks in?

de fapt nu, nu vreau un raspuns impaciuitor in genul "lasa diana ca te-oi face si tu fetita mare cindva, o sa iti placa si tie sa faci mincare de cartofiori pentru copilasii care vin de la scoala sau sa-i calci LUI camasile". genul ala de chestie care pe jumatate mi se pare incredibila dar, paradoxal, pe celalata jumatate stiu ca o sa se intample oricum, adica SE VA PRODUCE, fie ca imi place sau nu.



si totusi e ciudat cum lumea se maturizeaza si, pe linga serviciu, rate la diverse si planificari de concedii cu luni inainte pentru ca altfel nu se mai poate apar si instinctele... ei bine, instinctele, pentru ca nu-mi vine acum nici o categorisire concludenta. deci in timp ce roxanei incep sa ii placa copiii si irina se gindeste ca ar fi tare placut sa gateasca impreuna (nu cu roxana :P), colac peste pupaza mai port si o discutie pe care in general as plasa-o dupa ora 4 dimineata in conditii de ebrietate cu 2 baieti mai "gagicari", zic eu asa, despre ce inseamna dragoste adevarata, cind stii ca vrei sa te casatoresti si cum o sa-ti educi copiii, incep sa ma gindesc ca poate sint eu de vina sau ceasul meu biologic a stat si gata. so maybe it's me and i should start wandering. pentru ca bebelusii nu mi se pare deloc adorabili (nimic personal, pur si simplu nu ma atrag si nu-mi vine sa-i smotocesc, they're really tiny and just dont do it for me), de gatit in doi nici nu poate fi vorba pentru ca in general mi-e foarte lene iar daca printr-o minune m-as apuca de un capriciu culinar you'd better step out of my way, cause it's my show si, ca sa raspund punctual la exemplele de mai sus, cind am fost intrebata (si nu, nu de catre simona, de catre un baiat) daca "IL mai iubesc ca-n prima zi" reactia mea naturala a fost sa o iau la goana pi bulivard strigind tare AAAAAAAAA asa, just because, pot spune ca instinctele mele are not kicking in. in schimb m-am bucurat teribil de tare azi ca m-a dus si pe mine capul meu de inginera sa-mi instalez driverele placii video si, MINUNE! pot sa ma joc jocuri!, incit cred ca am zimbit nonstop pe strada pe unde am umblat, gindindu-ma la orele minunate ce ma asteapta la calculator si cum un joc imi poate suplini foarte multe necesitati stringente ca socializatul, statul pe net, activitati artistice si inca altele. ill be a reeeaaaally happy camper in viitorul apropiat, pina fac o supradoza si revin la normal.



"dar da, diana, toti sintem diferiti si nu trebuie niciodata sa iti doresti sa fii ca altcineva, fiecare este unic si minunat si lallalalalalalala". nininana brain. stiu asta, totusi e putin ciudat cind vezi ca esti "altfel", sau cel putin ca lumea incepe sa se schimbe si tu tot handicapat ramii. desi totusi mai putin handicapata decit altii, acum daca stau sa ma gindesc. exista totusi mereu acel prieten de care lumea face misto si e luat de prost pentru ca e mai special. sper sa nu devin el. sau daca devin, sa nu aflu asta niciodata :)). sau daca aflu, sa nu-mi pese. there, im all covered. de fapt nu ma streseaza prea tare chestia asta cu maturizarea, doar ca uneori incep sa observ comportamente pe care nici macar nu le consider rele, doar ... diferite, si ma sperie. cred ca sint eu mai inertiala. a, da, ca sa nu mai spun ca toata lumea a inceput sa umble pe la nunti, nu stiu daca ai observat. sint astfel de chestii care ma fac sa adopt o atitudine frondista si extrema. probabil ca o sa-mi treaca, m-oi obisuni.



intre timp civ4 e misto si ma tine departe de lumea adevarata. inca nu m-am incumetat la wow, a se nota. puf puf puf, the magic dragon goes. seara buna si beti una si pentru mine.

cind ceva te deranjeaza, tinde sa devina mai important decit tine

intamplator, am descoperit ca daca ma gindesc foarte intens la o problema, reusesc destul de rar sa o rezolv asa, doar din "poigne". si-atunci ma gasesc in nefericita situatie in care imi derulez in mod repetitiv diferite variante ale aceleiasi dileme, din unghiuri si perspective variate, incerc mai multe abordari, le dau apoi cite o simulare si descopar, inevitabil, alte si alte hibe, incit in final nu reusesc decit sa devin si mai inacrita/trista/cu-variatiuni-pe-tema fara sa descopar piatra filozofala. si-atunci intr-un act final de intelepciune populara (partea mai proasta e ca am crescut in mod definitiv la oras) imi aduc aminte citatul aproximativ din titlu si-mi bag picioarele, asteptind vremuri mai insorite, atmosfere mai relaxate si valul de nesfirsita iubire fata de toate creaturile domnului care, aparent, ma loveste in rafale periodice. deci premizele exista si, daca aplic o sigilare corespunzatoare a zonelor de scurgere, it just might work. adica nu ca n-as fi pentru confruntarea problemelor in mod direct, dar uneori pur si simplu nu tine doar de tine. "ce-o fi o fi". minca-m-ar poiana lu iocan sa ma manince, v-am zis ca e o vara complicata, si o toamna si mai si. in rest, nininanabrain si noi sa fim sanatosi, as this is what really matters.

povestiri despre nebunia obisnuita

atunci cind nu vezi foarte bine la distanta lumea poate parea un loc mai bun. bineinteles, depinde de tipul de temperament, de felul de a fi, etc, dar per total toti oamenii cu care intri in contact sint mai putin agresivi si mai usor de ignorat. pentru ca nu le vezi fetele bine decit cind esti foarte aproape de ei, si atunci deja nu mai conteaza pentru ca aproape i-ai depasit; pentru ca grimasele de oameni cool, zimbetele batjocoritoare, sprincenele ridicate in semn dezaprobator si multe altele, pur si simple se pierd in ceata. iar daca la chestia asta adaugam un mp3 player care urla in urechi cu acele melodii, things couldnt be dandyer.

bineinteles unii circotasi ar spune ca ar fi absolut necesar sa port ochelari, ca trebuie sa repar acest defect care nu are alt sens logic decit in inrautatire, ca trebuie sa iau lucrurile in serios si, pragmatic vorbind, sa am "grija de mine" pentru ca, nu-i asa, no one else will, but i say, what the heck, am destule probleme vara (toamna) asta, si nu am nici o sansa, nici intentie, sa le rezolv pe toate, so i might as well make the most of them. da, e putin ciudat sa "scoti ce e mai bun dintr-o problema", dar intr-un mod foarte sucit si stupid, aproape se poate.

traiesc intr-o semi obscuriate pacifista, eu si caii inhamatai la carute. momentan ma descurc binisor, deja m-am obisnuit sa nu vad cind intru la metrou sau in spatii larg deschise. in final nu-i chiar asa de rau, e o chestiune de perspectiva (hihi, i made a funny). astept cu interes ochelarii de exersarea muschilor ochilor, despre care se spune ca, pentru doar 15 minute pe zi, reduc simtitor astigmatismele si in general revitalizeaza musculatura ochiului. pina atunci insa, nu va mirati daca treceti pe strada pe linga mine si va ignor; nu e nimic personal, incercati in schimb sa luati initiativa. va asigur de cele mai bune intentii.

misto

e tare atmosfera aia de concert, de festival, in toate cele 3 zile mi s-a intamplat sa ajung aproape lesinata de la soare oboseala si alte cauze naturale si de fiecare data mi-am revenit instantaneu cind am auzit muzica undeva in fata si am simtit forfota oamenilor care mergeau toti spre muzica, efectiv simteam viata pulsind si cei de pe scena care cintau pentru noi si noi toti atit de bucurosi ca in sfirsit ca ii vedem, ca simtim, ca sintem ACOLO.

in prima zi am ajuns tirziu, am prins doar sfirsitul din apollo 440 si regret pentru ca baietii sint destul de nebuni si fac show. la alanis m-am plictisit putin, trebuie sa recunosc si mi-e rusine pentru feminista din mine (din fericire ea nu se supara deoarece nu exista). altfel tipa are singe-n vine si sa invirte ca o dementa fara sa se prabuseasca la final. de voce nu mai zic nimic, e subinteles. totusi cea mai placuta surpriza pentru mine a fost unkle, de la care stiam putine melodii dar, ei bine, really rulled. nu ma asteptam sa fie asa de rock, sa cinte baietii asa misto la chitara si in general sa iasa o combinatie psihedelica periculoasa. sa zicem ca intr-o camera obscura cu sonorizare beton si proiectii pe macar trei dintre pereti, ei bine, s-ar fi dat ceva oameni cu capu' de una de alta. foarte misto.





e fantastic sa cinti in multime, e fantastic pentru ca poti sa cinti tare, din toti plaminii si, de cele mai multe ori, vag fals, fara ca asta sa se auda, fara sa te simti strident si deranjant, si in final va iesi doar un sunet melodios, puternic, chiar foarte asemenator cu originalul. si sintem cu toti de aceeasi parte, lucram in aceeasi echipa, si uite ce chestie faina scoatem. impreuna pentru trupa la fel cum ea este pentru noi.

simbata am ajuns si mai tirziu si am stat si mai putin, dar nu-i nimic mi-a placut tot ce am auzit, adica finalul de la manic street preachers si kaiser chiefs. spectacol, domnule, forta si suflu englezesc, aproape ca ma simteam pe stadion (sentiment cel putin straniu daca luam in calcul ca n-am fost niciodata pe unul si cu atit mai putin pe unul englezesc).



si toti oamenii aia cu care te tot intalnesti si, desi uneori nu esti in stare sa schimbi decit putine cuvinte, te bucuri de faptul ca ii vezi si ca sint si ei acolo undeva, ca aveti chestii in comun, ca va leaga ceva.

dar duminica a fost perfect, i-am vazut pe stereophonics cintind live, si nu-mi mai doream aproape nimic. a urmat insa dupa o pauza de mai mult de 45 de minute si roisin murphy care, bineinteles, a facut show mare, asa cum am vazut eu prima data intr-un filmulet la alexandra pe blog, si atunci am zis "da, domnule, trebuie sa-i vad pe baietii astia, sint foarte tari live" [pe atunci moloko]. seara s-a incheiat cu manu chao care s-a simtit in mod cert bine pentru ca si-a prelungit concertul cu vreo juma de ora fata de ce era prevazut. singele latin, dom'le!




sonorizare, organizare, extra activitati, totul, foarte bune si misto. sau poate sint eu mai neumblata de felul meu si nu stiu ce-i calitatea. oricum, mujicii ca mine au fost tare multumiti. mai venim si la anu'

la sfirsitul serii, a meritat totul, cu bis si tris. acum daca stau sa ma gindesc, m-as fi vazut eu si la woodstock. dar daca ala a murit, de-un glastonbury tot oi pune eu vreodata. meseriasi englezii, ce de muzica buna scot. noi sa fim sanatosi si sa facem rost de bani. ca-i merita baietii astia pe toti!

omlette du fromage

lenea este un lucru teribil de periculos, nu numai ca ma impiedica sa invat pentru ultimul examen din sesiunea asta, dar mi-a compromis si citeva idei bune de posturi, pe carele totusi din spirit de conservare in fata posteritatii le voi enumera succint mai jos, desi in forma de fata lipsite de spirit epic si stilistic, totusi, in ordinea cronologica aparitiei lor in capusorul meu sensibil si placid, iata:

• despre cum e atunci cind stiu ca unele lucruri pur si simplu n-o sa se mai repete niciodata la fel, cu aceeasi oameni, in aceeasi atmosfera, cum ramin ele momente magice pe care ani mai tirziu mi le amintesc, totusi, desi la momentul respectiv nu m-as fi gindit absolut deloc ca e ceva special de capul lor. ramin unice si cu atit mai frumoase cu cit anii trec si oamenii se schimba, si cum incep sa ma multumesc, cu ocazia asta, si cu mai putin, pentru ca daca nu ne vom mai plimba niciodata prin poli impreuna asa, doar pentru ca e o simbata frumoasa si nu avem teme pentru scoala sau altceva de facut, atunci macar am sa ma bucur cit mai mult de (tot mai) rarele ocazii in care ridem si vorbim timpenii si ma simt iar ca-n liceu.

• despre cit de misto este sa dormi la cort la mare dar nu in camping, nu, chiar pe plaja, cu deschidere spre larg, cum culcatul si trezitul si orice alta activitate intermediara este insotita de sunetul valurilor, despre cit de frumos este sa stai pur si simplu pe nisip in lasarea serii, sa pierzi vremea aiurea, cind chiar si o ploaie usoara care te trezeste cazind pe cort este mult mai putin deranjanta si contribuie chiar la spiritul boem, asta daca are bunul simt sa se opreasca dupa o periopada limitata; deci despre viata la cort, pe termen scurt, e adevarat, cind nimic nu te deranjeaza, nici vecinii din dreapta - 2 hipioti la vreo 40 de ani care stau de dimineata pina seara in puta goala, nici cele 2 doamne de 60+ care au venit cu cei 2 catei teckel sa stea la plaja, in costume de baie!, fapt pentru care le multumim nespus.

• despre cum mi-am reamintit alataieri replica "all's fair in love and war" cu care nu am fost niciodata de acord, cum, cum sa fie ORICE permis?, trebuie sa existe mereu un cod care trebuie respectat astfel incit lumea sa joace totusi cinstit, si despre cum am realizat ca de fapt da, din pacate asa se pare ca e, totul este permis. si nimic nu este pentru totdeauna si nimeni nu-si tine de obicei promisiunile pina la capat, adica poate le-ar tine daca n-ar aparea mereu atitia factori noi mereu in miscare si atitea circumstante atenunate care justifica o actiune sau alta. categoria nerezolvate.

• despre relatiile care continua din inertie, doar pentru ca timpul trece si ti-e pur si simplu lene (revenim incet la lait-motiv...) sa le lamuresti intr-un fel, despre cum e atunci cind "all is not peachy" dar nici atit de ingrozitor incit sa tragi linie. despre cum poti sa traiesti mult si bine intr-o dualitate ambigua pina cind o chestie fara relevanta umple paharul, despre cit de complicat este sa tragi concluzii care sa te tina o viata intreaga si alegeri care sa te multumeasca pe aceeasi perioada de timp. despre cit de schimbatori sintem in general si cum, pina la urma, cel mai vinovat pentru starea actuala de fapt a fiecaruia is non other than himself.

filozofic vorbind, bat cimpii si nici macar nu ma dor picioarele. practic, e foarte cald si desi iar am plecat de-acasa pentru a putea invata "in liniste" o ard aiurea cam mult. bine ca se termina sesiunea. din fericire a absolut inevitabil.

ceva ce mi-a luat prea mult timp sa inteleg cu adevarat si-mi mai scapa si acum din cind in cind sau no sympathy for the ugly

oricum te-ai tunde, oricum te-ai vopsi, oricum ti-ai taia si coafa parul, oricite brizbrizuri iti vei pune, indiferent de funde, elastice, clame, fluturasi sau tunsori perie, in final te vei privi in oglinda si vei observa mereu aceeasi fata pe care, de fapt, doreai s-o modifici macar putin cind te-ai decis sa iti schimbi lookul. fata nu se schimba. desi am observat ca nasul are un rol foarte important in arhitectura ei, now changing your nose IS a big look change

am un sentiment puternic ca am mai scris exact un post de genul asta in trecut. si-atunci de ce ma mai minunez si azi de astfel de revelatii?

what to do what to do

repede hai repede sa-mi zica si mie cineva ce sa ma fac cind o sa fiu mare (taci TACI, nu comenta in afara subiectului dat) pentru ca uite am o problema mai am un an si chiar daca o mai lungesc eu cu un master trebuie sa ma indrept spre ceva ceva mare grandios utopic ceva care sa fie maret prin definitie ceva care sa-mi solicite tot intelectul ceva care sa fie o provocare continua, mereu in schimbare mereu in evolutie, ceva care sa inglobeze tot ce pot eu sa fac si inca in plus. bine, am sa ma multumesc si cu mai putin, dar nu cu mult mai putin.

problema mea principala e ca mie imi plac prea multe chestii, sau le gasesc, macar, acceptabile. uite de exemplu atit in liceu cit si in facultate mi s-au parut interesante si cu rol util majoritatea materiilor; in liceu am stat prost cu geografia dar nu din vina ei; in facultate nu mi-a placut electronica. nu ca n-o fi fost ea desteapta sau necesara, doamne-ferestre, dar mi s-a parut cam mult, asa. si-atunci cind atitea chestii au potential, e tare greu sa aleg una. sint o nehotarita. a, da, si inca o chestie: eu nu stiu sa fac nimic perfect. doar ca stiu cite ceva din toate si am entuziasm (ul specific virstei) si ma gindesc ca pot sa invat. orice. dar aia sa fie!

acuma, sa evaluam citeva dintre posibilitati: as putea sa-mi bag picioarele in cunostintele efective acumulate aici-i-sa si s-o iau de la zero (+) intr-un domeniu programator softist de genul java, c developer, php, sql, programare in limbaj de asamblare, ca sa supralicitam. am zis 0+ ca ceva asa pe acolo cit sa-mi dea baietii un internship cu training stiu si eu (c-am invatat la scoala, deh), p-orma oricum pe majoritatea ii intereseaza sa ai sufletul curat si mintea clara. willing and abel. parca nu ma pasioneaza. dar as putea s-o fac. sau as putea sa ma bag in ceva in care sa n-am regretul c-am invatat degeaba pentru macar citeva din multele examene date (minciuna! nu regret nimic!). deci as putea sa ma fac automatista get-beget si sa reglez sisteme sa fac scheme si sa calculez margini de robustete si de faza. hm. mai mult parca mi-ar placea ceva cu sisteme embedded adica pentru nespecialisti aparatele alea micute de au ele un microprocesor care face el saracu atitea chestii destepte. dar si aici cred c-ar fi tot rutina cu carul. tot pe lista de faculty-related vom adauga algoritmi de optimizare, robotica, proiectare de algoritmi eficienti si scheme de functionare pentru probleme industriale, lucru in domeniul sistemelor de operare in timp real, inteligenta artificiala. mama ce chestii cul stiu. si tot degeaba. sau as putea in final sa las din nou balta totul si nici sa nu ma chinui prea tare pentru a face ceva webdesign ('stem profesionisti, ce dreacu!), mai invat si ceva flash si gata. sau sa-mi urmez visul din copilarie (pus pe standby vreo 4 ani cit a durat facultatea asta) si sa fac grafica pe calculator, character design, 3d modelling si alte chestii legate de. cind ma uit la baietii astia pe site ma doare sufletelu si mi-e clar ca mi-am gresit vocatia. dar poate nimic nu e inca pierdut.

deci pot sa invat orice. i am not affraid. si desi poate suna excesiv de self-confident, atita lucru pot sa afirm ca mi-a cultivat facultatea asta (grea!), si-anume puterea de invatare si increderea ca, daca esti pus pe munca munca si air munca, in conditii normale, nu are cum sa nu iasa.

asta e CVu meu deocamdata. astept recomandari. i need a life coach.

magic sounds

desi ma tem ca e cam mult dintr-un foc, mai ales ca cele trei piese de mai jos nu au nici o legatura intre ele ca si stil, here goes nothing sau cele mai noi-vechi descoperiri ale mele care m-au obsedat de citeva zile incoace:

• all that jazzzzzzzz

imi placea la nebunie episodul ala din tom si jerry in care jerry lucra intr-un bar de noapte , acolo facind parte dintr-o formatie de jazz. lua liftul si ajungea tocmai la subsol unde era un super culb pentru de-alde rasei, cu un jazz indracit sunind peste tot si lumini difuze; acolo se alatura formatiei, un soricel mic si grasut cu ochelari negri care dadea la contrabas, un pianist cu siguranta si ce mai era pe acolo. magica, domnule, lumea aia subterana plina de creaturi mici si smechere. ca sa nu mai vorbim de muzica.
recent am gasit pe youtube urmatoarea varianta de la "the lady is a tramp" cintata de buddy greco. it simply makes me smile

• electro-stuff
  

jean michel jarre a un francez cam tata-lor in materie de muzica experimentala electronica, a scos niste bucati fantastice care ma fascinau cind eram mica, "out-of-space" music, asta ca sa nu mai vorbesc de videoclipurile (care pe atunci erau oricum putine!) de la calypso si altele. tipul tine niste concerte live foarte tari insotite de proiectii laser superbe. aveti mai jos o varianta fan-made la equinoxe 4, desi cam la fel de mult imi place si oxygene 4. sa zicem ca mi-a fost greu sa ma hotarasc

• back to the basics
  

pentru a schimba registrul definitiv, a treia obsesie de saptamina asta a fost ceva de la "the killers". a fost la competitie strinsa cu nada surf - hyperspace dar, pina la urma, tot asta am ascultat-o mai des:

exceptii particulare

ideal ar fi sa iti inchipui ca obiectele sint cele mai bucuroase cind isi pot indeplini scopul pentru care au fost construite sau care le este destinat. intreaga atmosfera ar fi mai destinsa, mai relaxata, iar noi am avea o satisfactie foarte mare pentru ca putem sa facem atitea lucruri insignifiante fericite.

in acest sens, rosiile isi doresc sa creasca cele mai frumoase pentru a fi apoi storcite in ketchup si bulion, micii abia asteapta momentul in care sa fie mincati, copacii viseaza sa fie taiati pentru a ajunge mobila, pietrele vor sa fie aruncate in apa din cind in cind, ambalajul gol vrea sa fie dus la gunoi pentru a sta impreuna cu toate celalalte jeguri. toate ca toate, dar oare chiar poti crede vreodata ca hirtia igienica isi doreste sa te stearga pe tine la fund?

disclaimer

warning! this person may experience harsh (but rather quick-passing) periods of depression, low self-esteem, testy-mood, loneliness, boredome, lack of interest towards activites or people, anxiety. also, it has been said to take things too personally, to be judgemental, quick-temepered, sharp-tongued, loud mind-speaker, know-it-all.

if you experience any problems with this person try and address her in a polite straight-forward matter, do not be affraid to sustain your point of view with strong arguments, be ready to debate a little, as this person is also known to be pretty hard headed. alas, it has been known for her to addmit her mistakes and ask for forgiveness, but only when proven wrong in the matter here stated. otherwise, you should contact your nearest fortune teller or you might as well write santa clause about it, 'cause it will do you just as damn much good.

there, im all covered. i wash my hands of the whole thing.

ps: incurajez lumea sa-si faca disclaimer. sa lasam chestiile adorabile la noi, hai sa vorbim de alea nasoale. ar fi atit de mult mai usor de coexistat intr-o maniera placuta si amiabila. dont wait for others to tell you what's nasty about you! tag?

dazed

se simte din nou aerul de mare. in special seara, cind se mai racoreste putin si e in sfirsit BINE, si-mi vine sa-mi iau cimpii, mai ales daca aud si pescarusii. e ciudat, pentru ca intotdeauna mi-a placut parca mai mult la munte decit la mare, e sigur ceva la mijloc.



vacanta... va-can-ta.........



si mai e si faza cu memoria olfactiva, ma chinuie atit de tare ca nu-mi dau seama de ce naiba imi aduce aminte mirosul asta, aerul de seara din bucuresti, in afara de mare, mare... improved humans should have tagged memory. pina atunci traim invaluiti in magia simturilor neintelese. cuvinte mari but there's no other way to describe it better.

crisis over

momentul de panica a durat cam 10 minute. genunchi care se inmoaie, mai mai sa cad in picioare, o vaga senzatie rau si de voma. light headed. frica. frica pentru ce o sa iasa, ce o sa aflu, ce o sa se intample de acum incolo. incertitudine, ginduri negre si previziuni sumbre. victimizare prematura, un sentiment de slabiciune, de fatalitate. am apelat la un prieten sa vina sa ma scoata de acolo, sa ma ajute, sa ma duca acasa. din fericire, n-a raspuns, si zic din fericire pentru ca asa am fost nevoita sa ma ajut singura. sa ma trezesc din starea aia imputita, sa ma pun pe picioare, sa merg pe jos pina acasa. si mi-am dat seama ca nu e asa rau, nimic tragic nu s-a intamplat si oricum "there's more than one way to skin a cat". si m-am facut bine, mi-a trecut, nu mi-a mai parut rau pentru mine, n-am mai pierdut vremea cu calcule fataliste. la naiba, am atitea chestii de facut, nu-i pacat sa pierd timpul gindind aiurea si negativ?

escape

ma gindesc sa-ncep sa dezvolt relatii afective cu copacii. indeplinesc multe dintre conditiile necesare, par a fi insasi raspunsul: au o viata naturala lunga, nu prea exista riscul sa moara inaintea mea; au un ciclu de dezvoltare frumos si predictibil, totusi nu lipsit de surprize placute: in fiecare an se fac si mai mari, primavara le apar frunze, apoi flori, vara sint in plina efuziune vitala, apoi toamna isi schimba culorile si, chiar daca iarna ramin goi si oarecum infricosatori, stiu ca in maxim 2 - 3 luni or sa invie din nou. plus ca imbatrinesc greu, si chiar si atunci sint tot in putere.
copacii nu ma pot dezamagi, sint simpli si frumosi, cu un scop functional bine definit, nu pot sa cer mai mult de la ei si asta e un lucru foarte bun, impune niste limite clare, de netagaduit. de asemenea, sint partenerii perfecti de discutie: tac intotdeauna, ma lasa sa am dreptate si, desi sint oarecum plictisitori la capitolul asta, le pot imagina chiar eu niste raspunsuri din cind in cind. iata cum reusim cu putina bunavointa sa acoperim si capitolul magie: "eu si copacul fermecat, prietenul meu de nadejde". suna asa putin de spitalu' de nebuni dar, daca asigura linistea sufleteasca, ce mai conteaza?

diana vorbeste prostii.

nu ne dorim dialoguri. nu ne dorim sfaturi, pareri, alte puncte de vedere. vrem doar sa ne auzim, sa curga monologul in urechi stereo sustinut de gindul ca "cineva ne asculta", ca un om viu pierde timp pentru noi, vrem sa parazitam pe toata durata expunerii. si astfel suna mai bine, problemele sint mai dramatice si ne pare si mai rau de noi, faptele marete capata proportii atinse doar de super eroi, fericirile sint si mai energizante cind sint rostite din nou. ne hranim cu energia altora. yum-yum.


"asa ca ridica receptorul si formeaza cei 9 de 9... un operator uman va fi acolo sa te asculte pe tine, doar pe tine. neconditionat si fara sa intervina in nici un fel... e stipulat doar in contract!"




ps: diana nici macar nu crede ce spune; e si ea putin emo din cind in cind.

un motiv in plus sa invat sa ma bat

azi am injurat un pervers in tramvai. io stateam la geam si la un moment dat vad o tipa dragutica intr-o rochie care se baga cu o fata chinuita in mine. cum cunosc destul de bine fata respectiva si posibilele cauze, ma uit in spatele ei si vad un tip solid putin mai intalt decit mine, altfel destul de normal looking. "cine stie, imi zic". putin mai incolo insa fac schimb de locuri pentru a ajunge la usa si ajung fix linga tipul in cauza si, pentru a-mi proba banuielile, ii trag o ocheaza bine tintita din lateral. "mh-mh", inca aveam dubii. il fixez insa cu privirea drept in ochi, lucru care m-a mirat chiar si pe mine ca in general nu-s asa "tupeista" to stare-down people. tipul pesemne ca se prinde (doh!) si isi schimba mina de sustinere de bara de sus, pentru a se camufla mai bine. il mai las putin si, fix inainte sa cobor in statie il mai verific o data, la fix pentru a observa miscarile ritmate si fermoarul, de altfel, desfacut. moment in care efectiv stupefiata ma uit la el si-i zic "'tu-tzi mortii ma-tii, nu ti-e rusine cum te comporti in tramvai!". coboara in statie, si eu, si tipa terifiata care o tuleste cit mai repede (nu ca n-as intelege), si ramin eu cu respectivul care, vazindu-se si el in pozitie de a putea scapa (de furia multimii, as if!) capata curaj si, dupa ce se departeaza totusi vreo 5 pasi, se intoarce uitandu-se urit spre mine si zice "de cind injuri de morti?", si da sa se intoarca curajos spre mine, "ia vezi, ca tot in partea aia o iei". moment in care e drept ca I froze a little, ca si reactie nu neaprat de frica (poate si asta dar mai mult soc, ca uite domne cit tupeu! si cit tupeu au oamenii astia in general! si de-aia ne e frica sa spunem ceva cind vedem cum se fura din buzunar, si de aia tacem in general in fata celor cu gura mare. fenomenal, domnule!). dar am ramas pe pozitie pentru ca totusi creierul meu percepea ca nu are ce sa mi se intample in statie in mijlocul zilei, cu atitia oameni care trec pe linga. am regretat p-orma ca nu l-am injurat in continuare si nu i-am zis sa mergem impreuna la politie, just for show off, evident, ca n-aveam cum sa retin ditai omu dar asa, ca sa nu ramin mai prejos. am apreciat insa ca am ramas dreapta in fata lui si ca am avut puterea sa-l injur. trebuia s-o fac mai tare, sa atrag mai multe priviri.

interesant a fost insa ca dupa ce am povestit strasnica mea fapta de vitejie mamei si sora-mii reactiile initiale au fost "dar ce, se freca de tine? trebuia sa-l lasi in pace, ce te bagi aiurea in seama". !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. deci in general daca te bagi pentru altii, chiar daca n-ai nici o legatura cu ei si aia impotriva carora spui ceva fac o chestie absolut dezgustatoare, se cheama ca "te risti aiurea". ca nu e treaba ta. si de aia se intampla cita se intampla.

si mie mi-e frica. asta e prima oara cind fac ceva de genul asta, dar sint cit se poate de mindra, chiar daca n-am avut neaparat cine stie ce rezultate. am scapat-o probabil pe saraca tipa de inca o statie de groaza, poate nici macar. dar am avut curaj, chiar daca a inceput sa paleasca la amenintarile aluia. si de aia trebuie sa invat sa ma bat. logic and brains may help in more intelectual occasions, dar trebuie sa fie al naibii de reconfortant sa stii ca la o adica poti sa spargi fata cuiva.

mai pe seara am carat 80 de bucati de viitoare mobila aduse de ai mei de la ikea. si mi-am adus aminte ce misto era cind facem miscare, efort fizic, ce usoara si agila ma simteam dupa. deci as putea sa-mi repar piciorul si sa sar iar coarda si sa fac balansari si sa fac sfoara. apoi as putea incerca niste kickboxing. asa, de fun.

variatiuni pe tema

tehnic vorbind, timpul merge intr-o singura directie. asa ca nu exista nici o scapare, o sa imbatrinim, o sa albim, la un moment dat o sa ne cada parul de-a dreptul. fact. o sa ne ingrasam, o sa ne zbircim, o sa capatam probleme cardiovasculare, probleme datorate noptilor pierdute, ingeratului de alimente toxice, sechele de la alte obiceiuri nesanatoase. si, intr-un final, o sa murim cu totii. deci asta e, nu prea ai cum sa cistigi aici. asta daca nu esti unul dintre cei care cred in ceva mai bun la capatul tunelului. ar fi o discutie interesanta despre ce ar inseamna acest "mai bun" dar sa nu ne abatem de la subiect. pentru restul, insa, this is life.

am citit odata o chestie pe un link trimis de un prieten care trata problema "the meaning of life" intr-un fel destul de bine organizat. incerca sa raspunda in sensul asta unor nemultumiri de genul "If you're questioning the meaning of life because you've been unhappy and depressed a good bit" sau "if you want to know the meaning of life because you feel useless and worthless" si mi-a placut bunul simt si logica relativ simpla, la obiect, in care trata problema, incercand o abordare rationala si "down to earth" de tipul: da, esti nefolositor, dar asta pentru ca nu ai fost fabricat pentru a fi folositor. nu trebuie sa faci nimic decit ce iti propui, nu trebuie sa dovedesti nimic altcuiva in afara de tie, pentru ca tu esti singurul arbitru care conteaza, in final. the greatest battle is the one with yourself. once you've got that covered, the rest is easy.

dar uneori mi se pare nasol, prea putin. ma surprind destul de des in ultima vreme observind chestia asta, intr-o maniera efectiv surprinsa. cum, asta e tot? asta E TOT? si pot sa cunosc atit de bine oamenii, si sa ma prind de atitea chestii, si sa intuiesc perfect unele etape peste care efectiv n-am sa pot sari, prin insasi natura lor? si am sa urmez sabloane, si am sa iau parte si eu la conflictul dintre generatii, si am sa ajung in final tot la concluziile parintilor mei? sint unele lucruri atit de deterministe si totusi imposibil de evitat? si eu pot sa stiu toate astea si nu cistig nimic? nu primesc nici macar un premiu, o evadare intr-o lume de vis, ceva, nimic-nimic?

si-n astfel de momente ma gindesc ca nu-mi place, eu vroiam mai mult. adica realizez simplu, sec, aproape cinic, ca "asta e". and there's nothing i can do about it. si stiu ca ma repet dar nici nu poti sa-ti inchipui cita uimire trezeste descoperirea asta in mine.iar viata n-o sa fie niciodata mai mult decit ce pot eu sa fac din ea. atit. and... where's the fun in that?

bine ca am capsuni cu frisca, am sa inchei aici. lor nu poti sa nu le dai atentie. sau telefonului care suna, sau lucrurilor care trebuie facute, oricum orice e mai bine decit sa filozofez pe tema asta grea. pentru ca pot sa inteleg situatia dar nu pot sa nu ma revolt, desi mi-ar fi atit de mult mai util. macar am muzica frumoasa. si lumina calda deasupra biroului. si-o carte de citit mai incolo. deja ma simt mai bine. si soare, si prieteni la munte si la mare. si bere pe motoare, plecari cu masina, ci cintece alese de mine. catei pe care-i mingai in drum spre casa, copacii mari si verzi. bucurestiul noaptea si sinaia ziua. briza marii si aerul de munte. da, asa mai merge. i promis to make the most of it.

preferatii

atit de reali, atit de umani.

Goog cop/Bad cop

Cand invatam, yahoo messenger este bun pentru ca:

• ne pune repede in contact cu alti nefericiti care studiaza pe care ii putem stoarce de informatii utile, pentru ca
  
• impreuna cu ei rezolvam probleme online, intrebari scurte-la-obiect dar atit de necesare,
  
• exista doodle pe care de atitea ori am desenat scheme care efectiv au facut diferenta,
• asta ca sa nu mai zic de photoshare si, daca nici asta nu era de ajuns
• am transmis atitea fisiere utile, programe, documente si pdf-uri.

Cand invatam, yahoo messenger nu este bun pentru ca:

• ne distrage atentia, mereu ne agata cineva care ne vede online si are o chestie de impartasit sau de intrebat, si chiar daca stam pe invisible
• vedem pe careva intrind pe net si apare acolo jos iconita cu x is online si ne gindim imediat la x-u ala, sau chiar
• ne aducem aminte ca avem ceva de spus, doar putin, doar un minut, atita, jur, dar uite ca se prelungeste si nu numai ca trece timpul dar iesi si din starea aia de atentie si concentrare

Cand cautam informatii, google-ul este bun pentru ca:

• gasesti atitea date, ordonate in sensul relevantei lor pentru cei care au cautat aceleasi chestii (cel mai adesea, ca sa n-o dam in strategii "paid-per-click"), si in plus
• le gasesti repede si structurat (daca stii sa cauti), fara sa fie nevoie sa apelezi la specialisti, sa pui intrebari care pot parea stupide,
  
• pentru ca nu te judeca nimeni pentru interesele tale, work related sau o-hooo, inca cite!, si nu e nimeni in spatele tau care sa dea dezaprobator din cap, sa-si dea ochii peste cap sau sa-ti zica "cum, domne, nu stii atita lucru?", nici sa-si faca probleme despre una sau alta, pe scurt
• pentru ca e simplu si la indemana si aproape totul e acolo

Cand cautam informatii, google-ul nu este bun pentru ca:

• ofera prea multa informatie, repetitiva si dezlinata, pentru ca nu stii cum sa-i faci fata si adesea iti vine sa te iei cu miinile de cap cind gasesti ATITEA, cind cel mai adesea doreai doar un "da" sau "nu",
• pentru ca, in special daca ai probleme, o sa te regasesti intre atitia altii (si asta e cazul bun!) si ai sa crezi ca l-ai prins pe dumnezeu de picior dar apoi o sa te prinzi cit de complicate sint lucrurile, cum nu e aproape niciodata un raspuns simplu si clar, si ai sa treci din forum in forum si n-ai sa te lamuresti de tot pentru ca e mereu altcineva cu alta solutie sau alta problema si toate seamana cu a ta si nu reusesti sa iesi dintr-un cerc vicios si cu cat e mai grava dilema si mai frica ti-e, cu atit e mai greu si te pierzi in pagina 2 de rezultate, in 3 si in 4 si in 5 si aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
  

it's not the technology. it's the people. it's you.

ok, fine, it's me.

simt civic, mon cher!

Astazi mai aveam putin si incepeam sa dezbat interesul national cu oameni necunoscuti in autobuz. Erau vreo 3, 2 fete si un baiat, cam de varsta mea asa, care vorbeau despre alegerile ce vor sa vina, afirmand puternic si aproape cu mindrie (una dintre ele) ca anul asta nu merg la vot, ca "nimeni din familia mea nu voteaza, uita-te si tu, cu cine sa votezi?" si "o sa ma duc atunci cind o sa am pe cine sa votez, ca cu d-astia...". Si tare as fi vrut sa ma infiltrez si sa intreb asa de la obraz nu te supara, fatuca, da' te-ai interesat si tu asa sa aflii ceva despre astia? cine sint astia, de fapt? ai cautat vreo informatie, ascultat vreun talk show sa iti formezi in cunostinta de cauza o parere? dintr-un bun simt caracteristic (sic) m-am abtinut, bineinteles. probabil mi s-ar fi raspuns cu alte generalizari vis-a-vis de clasa politica in general, de toti cei care fura, de cum nu mai avem nici o sansa, ca totul se duce de ripa, ca cat sa ne mai minta, ca sistemul asta pure evil de altfel si noi fara nici o sansa, fara nici o putere etc. murim cu totii uite-acuma. ce e mai trist e ca atitudinea asta prinde tot mai mult la oameni tineri, care ar trebui sa fie interesati sa schimbe ceva, sa se foloseasca de dreptul lor cetatenesc. and dont give me any of that un-vot-nu-inseamna-nimic crap. Pentru ca nu e un vot, e vorba de aproape 50% dintre cei cu drept de alegere si de o atitudine de nepasare si de neimplicare in general. si tot pentru ca "ei e rai si noi e slabi" facem mizerie pe jos si traversam aiurea si depasim pe dreapta si nu facem niciodata mai mult decit strictul necesar. iaca m-am si enervat.

pe scurt mi se pare mai mult decit necesar sa-ti exerciti dreptul de vot. pentru ca nu ni se pun des astfel de intrebari. chiar daca esti mic, chiar daca toti sint corupti, chiar daca tot aia o sa fie. si nu-mi spune ca din peste 10 candidati la primaria capitalei nu e nici macar unu mai putin rau. sau spune-mi ca nu votezi pentru ca nici unul nu te multumeste, dar ai incercat sa aflii, ti-a pasat. sau spune-mi ca nu-ti pasa, ca e timpul tau liber intr-o duminica de 1 iunie, ca, in definitiv, nu e treaba mea. but i may get back to you on this one. doar asa, de dragul conversatiei >:]. dar hai sa ne avem ca frati (toti sintem putin luati!), nu-i asa de greu si nici nu ia asa de mult sa te documentezi putin. plus ca poate fi chiar instructiv si amuzant cind te plictisesti de moarte si incerci sa scapi de alte obligatii.

in final va ofer mai jos o lista de linkuri de campanii, prezentari personale si siteuri informative ale doar citorva din candidatii la primaria Bucurestiului, intr-o ordine absolut aleatorie. Nu sint o fanatica, personal n-o sa flutur stegulete, n-o sa ies in strada nici ca iese, nici ca nu iese cel pe care-l sustin. But my conscience will be clean

Sorin Oprescu - independent
Ludovic Orban - PNL
Cristian Diaconescu - PSD
Vasile Blaga - PDL
Codrin Stefanescu - PC
Aurelian Pavelescu - PNTCD
Cozmin Gusa - PIN


PS: si, pentru a-i dezamagi pe negativisti, lucrurile n-au cum sa mearga mai rau. Indiferent cine va conduce capitala, fondurile europene vor veni si, intr-o masura mai mare sau mai mica, se va face ceva cu el. Din fericire, e absolut inevitabil :). dar daca vrei totusi sa te asiguri ca N-O sa iasa o persoana in mod special, ai face bine sa votezi totusi alta ;;).

In the meantime...

visez o noua copilarie, nu in sensul supararilor infantile si al reactiilor stupide (pe care aparent inca le am, mai mult sau mai putin dosite undeva intr-un colt, adinc), ci mai degraba al timpului liber. imi doresc sa nu fac nimic, sa nu am nici o obligatie, nimic la care trebuie sa lucrez sau sa planuiesc, nici un proiect, pe termen scurt sau lung. macar o vreme. si sa pot sa stau o zi intreaga degeaba singura, cu tine, cu prieteni, sa nu fie nimic care "trebuie bifat". si intr-un imbold de moment sa-ti vad bicicleta pusa dupa usa si, pentru ca oricum n-aveam nici o treaba, sa-ti spun "hai in parc sa ma inveti sa biciclez". sau sa jucam carti o noapte intreaga, in 4 sau 6. sau sa facem un maraton de film rominesc. sau sa ne plimbam aiurea pe lipscani, sa ne asezam la o terasa la intamplare, sa intram la o piesa de teatru si, chiar daca nu e buna, sa nu fie nici o problema: miine incercam altceva. sa nu mai am eu constringerea asta ca timpul liber, putin cit e, trebuie maximizat perfect si pentru asta nu am voie sa gresesc, sa fac alegeri gresite sau, mai riscant, alegeri noi. ei, sa nu exagerez, nu e chiar atit de tragic. in principiu sint multumita cu ele. as vrea doar sa pot face mai multe. (si sa cistig bani in felul asta. now that would be a living)

la vara, amice? la vara!

What if this is as good as it gets?

Posibila solutie:




sa speram ca totusi nu.

legea atractiei universale, asa cum am inteles-o eu din filmul "the secret"

imi schimb vocea cind vorbesc cu unii oameni la telefon. am observat si la altii, probabil ca nu-si dau seama sau, si mai rau, isi dau dar nu pot face nimic. ar trebui analizat in mod serios: care sint aceste categorii de persoane si ce au ele asa special de ne fac sa manifestam altfel, sa vorbim altfel si sa abordam, dupa caz, un ton mai glumet, mai conciliant, mai serios. si stii la ce ma refer, nu la momentele cind "iei atitudine", ci la cele cind, intr-un mod imperceptibl, pur si simplu o iei pe linga drum, cind the-real-you would slap you silly.

stateam azi la facultate intr-un moment d-ala de primavara-insorita pe care, fara sa fie cine stie ce special, exista mari sanse sa mi-l amintesc ani mai tarziu, stateam vreo 6 - 7 si vorbeam de terminarea facultatii, cum mai avem doar 2 sesiuni si "am scapat". eu ziceam ca o sa-mi para cu siguranta rau, ca nu vreau sa intru serios in paine (pentru ca suna mai bine decit "sistem"), ca-mi place statutul de student, imi place sa invat, cu banii pot sa ma descurc ca pina acum, cu acelasi job part-time si ca, per total, nu-i chiar asa de rau sa fii la facultate, cu tot ce presupune asta. dar lumea era oarecum inversunata, ca profii neseriosi si rai, ca materiile absurde, ca serviciul serios si necesitatea lui, ca toate conspiratia asta care ne perverteste sufletelul nostru inocent

poate am sa invat totusi sa merg pe bicicleta, da, im a freak of nature, nu stiu sa biciclez, dar in apararea mea pot spune ca n-am avut niciodata one of my own sa am ocazia sa cad cu incredere de pe ea pina prind spilu', iar saraca diana cind s-a chinuit cu mine printr-a saptea n-a avut rezultate prea bune nici ea. tin minte ca ma tot tinea dintr-o parte (am aflat ca procedura corecta e tinerea din spate de sa) si eu tot ma inclinam intr-o parte si, in final, m-a plimbat pe cadru in timp ce eu ii cintam repertoriul vama veche - nu am chef azi.

si de la una la alta am trecut bineinteles si la birfitul citorva colegi de serie, nu de alta dar aparent antipatiile comune intaresc prieteniile si-asa speciale. si cum-necum ajunsesem la niste persoane cu note bune, pe care eu de altfel le credeam curate la inima pina nu demult si fiecare a inceput cu mostre de zgircenie si avaritie la examen din partea lor si nu numai atit, chiar frauda! si asa inca un mit i-a fost distrus bietei căluţe (poveste veche, ana poate ar fi in masura sa explice) despre acei merituosi care invata pe brinci pentru note si burse si cum universul e el drept pina la urma, ca furi tu furi da' tot n-o sa ajungi chiar pina acolo sa ai pretentii de top. care si-asa nici pina acum nu putea sa sufere comportamentul inrudit cu al sobolanilor desi saracii n-au ei nici o vina, de viclenie si dat bine pe linga profesori, plusat acum cu servite si copiute ascunse bine in banca, si uite, domle, numai cine face asa, cum ajung ei printre cei mai buni. pai e corect, mai nene, e corect?

si fac niste desene ingrozitor de strimbe, uite acuma invat sa reglez diferite procese industriale si nu-mi iese domne cisterna asta nici sa ma tai, pai ce fel de inginer sint eu daca nu stiu sa desenez in mod corect caligrafic o cisterna, o vana, un malaxor?

si cred ca undeva in discutia asta m-am dat eu mai alba decit sint si-am sustinut probabil ca nu conteaza, pina la urma, lasa pe fiecare sa faca ce-l tine cureaua cit il tine, desi totusi nu-s asa absurda (nici ipocrita) sa afirm ca daca copiezi odata citusideputin ar trebui sa te trazneasca fulgerul divin si sapte ani de abstinenta. ma refeream la astfel de obiceiuri repetate ostentativ si cu neobrazare (le cel mai infricosator examen din semestru, in prima banca, cu servite!) si nu de fitecine pentru 5, ci pentru 10! si tot undeva pe aici ziceam ca per total, mie nu-mi pasa, ca "sistemul asta" pe mine nu ma ajunge si c-am sa lupt pina la capat, n-am sa innngenuncheeeez, gieeeeee! da adevaru' e ca si eu ma oftic la faze d-astea, ma oftic de mor, ca daca si la carti (cind eram mica!) puneam la suflet cind cineva ma batea, baremi la asa comportament miselesc. deci, pentru cei care aveau indoieli si credeau ca doar putina kriptonita ma poate invinge, nu, sint si eu om. si ma enervez pentru rahaturi, si ma oftic, si sint geloasa, si mostenesc mania persecutiei pe linie materna si ohoo, cite si mai cite. dar ma tratez. cu musetel si casa foster pentru prieteni imaginari, dar asta numai cind am timp. in rest, sa le coaca. are universu' ac de cojocu lor. sau macar cite-un porumbel, din cind in cind. zen

State of things

Ma sperii si fug. Nu pot sa lupt, sa protestez, sa zic nimic, sint pur si simplu paralizata, spiritul meu de reactie inteligenta este zero, nu cunning replies, no witty remarks, nu pot nici macar sa ridic un singur deget, sint tocmai ca-n filmul ala cind ea intra peste el care era cu alta si (stupida reactia! auzi!) nu gaseste nimic mai bun de facut decit sa dispara dracu cit mai repede de acolo. De parca daca ai fugi ai rezolva ceva sau ai schimba cumva pic situatia. Faptele sint fapte.

Ma sperii si fug. Alergi dupa mine sa ma prinzi?
Nu-ti garantez ca merita. Dar e singura mea sansa.

ninini

Zi tu, Ma Gogule, de nu sintem noi prosti, uita-te la noi ce dependenti am ajuns de muzica, cum ne schimbam noi starea de spirit in functie de dinsa, cum simtem noi asa tare si-n adincu' sufletelului versurile triste si vesele si pline de intelepciune radianta, cum ne mai minunam de oamenii astia care sa mor io de nu i-a facut ma-sa si ta-su la fel ca pe noi, atita doar ca i-au impins piticii spre onstromente muzicale d-alea care face tzinghilinghii si ne zbirniie noua creierasii si-asa fragili, si cum sa nu simti, Ma Gogule, cind uite ce bine le-ncondeniaza baietii, cum scrie ei despre dragoste si despartire si ura si puterea de a o lua de la-nceputuri, de zici ca citezi din clasici cind iti pui cite-un vers status la mesahnger, si zau Ma Gogule ca multi is tare talentati si stie, domnule, stie!, ce sa mai!, si ce ne mai ambitioneaza sau deprima ei dupa caz cu melodiile lor, atita doar ca nu prea stiu daca sa-mi fac probleme, ca ete ce putere au! sau sa merg mai departe cu valul si s-ascult pina-mi crapa capu, ca intru asa uneori pe karma d-aia negativa rau de la muzica depresiva si p-orma iara-mi zice mamicuta ca ma cert aiurea cu lumea, si zau ca-i de la muzica la baietii astia! Zi tu Ma Gogule, ce ne facem domle?

de 4 ani pina acum

prima data am fost in cerc restrins, eram patru in doua corturi, am stat pe plaja si am cam inghetat de frig si de ploaie. am mers cu trenul si-a fost destul de obositor oricum per total, desi nu era nici pe departe la fel de multa lume ca acum, poate si pentru ca 1 Mai a picat chiar de Pasti in acel an. Dar a fost foarte frumos, am cunoscut oameni noi, am inventat mormitul mu m, per total o escapada tare misto, mai ales ca faptul ca eram putini sporea aerul de "ceva special". M-am intors cobza, cu piciorul vraiste pentru ca ma invartisem cu roxana pe plaja si ne-am dat cu fundu de nisip, obosita moarta si cu partial la fizica in martea de dupa. Da' parca s-a aminat pina la urma.

Al doilea an am zis ca gata, nu mai merge faza cu cortu pe plaja. Ne-am cazat in camping linga turc, unde aveau un magarus tare simpatic da' pe care mi-era frica sa pun mina. De data asta am fost desui, vreo 4 corturi doar noi cei din camping, plus diversi prieteni pe plaja si la cazari. In rest tot frigut, tot ploicica, dar si multe peripetii interne, cu neintelegeri intre prieteni si chestii care, probabil, nu se vor povesti niciodata si pe care, daca stau sa ma gindesc mai bine, nici macar nu stiu sa se fi intamplat :D. Dar am dansat la fel de mult, am jucat carti pe porunci si, intr-un final glorios, am dormit o noapte memorabila in frig in gara din mangalia, unde ne-am boschetizat definitiv. Nu vom uita cele 5-6 ore petrecute acolo, nici buda atomica, nici vagabontul schizofrenic si nici felul teribil de amuzant in care ride cristinica. De la gara direct la facultate, tocmai se aduceau pertialele la DCE 2 si, asteptind autobuzul, o pasare m-a norocit cu mare precizie.


Al treilea an deja m-am gindit "gata domne, hai sa fie asta ultimu ca deja devine obicei si e cam mult". Cu masina, eram cam boieri, desi nu destul pentru a nu locui tot la cort, de data asta la Marina. Am fost inca si mai multi, prieteni vechi si noi, liceu si facultate si, ohohooo, inca o groaza. Ca dovada, am strins poze de pe cel putin 6 aparate, si asta numai printre apropiati. Prietena tequilla ne-a sustinut cu incredere si a prins bine mai ales cind saream pe bancile si mesele de lemn, cind ascultam concertul suie, cind ne-nvarteam pe plaja. Vremea mai buna, dar nu destul cit sa nu dirdiim putin chiar si cind eram veseli. Incolo, baieti si fete, vechea poveste, cu cit mai multi cu atit mai complicat. Dar diversitatea e buna. NEXT!

S-a facut 2008 si-am onorat si de data asta. Desi ziceam ca nu, nu stiu, parca e atractia prea mare, mai ales cind cluburile sint pline si incepi sa mori de cald si fum in ele, parca nu pot sa nu-mi doresc o avanpremiera de mare, chiar si fara inot si stat la soare. Si-n plus in vama e mereu VIATA, viata de noapte, libertatea de miscare si exprimare. Am stat doar 2 zile din motive de vreme dar nu-mi pare rau, am facut tot ce se putea in materie de inovatie in distractie, si cit a fost, a fost extraordinar. Am fost iarasi multi, nici nu mai trebuie sa zic, e ca si cum din an in an aduc tot mai multi oameni. Si aduc si altii, si prietenii lor inca in plus, si tot asa, si iata adevaratul motiv pentru care "vama se strica". Desi nu se strica, doar se umple, si concomitent cu asta piata incearca sa faca fata cererii. Si n-ai ce sa faci daca nu toti care vin acolo corespund "profilului de vamaiot". Adica ce poti sa-i zici baiatului din regie care cam merge el de felul lui in dumars dar a auzit si el de vama (poate chiar de la tine) si vrea sa se distreze, si uite ca ii place si lui, si tot asa...? Pai poti sa nu mai povestesti niciodata nimanui cum te-ai distrat tu si cit de bine e cind dansezi pe o banca si tragi un fum, ce frumos sa te trezesti cu marea-n fata si ce frumoasa e furtuna aici, cind o privesti de pe o banca a expiratului c-o bautura in mina. Si ai putea sa tii totul pentru tine si sa le zici tuturor ca "n-au voie", dar cum ai putea sa-ti permiti sa faci asa ceva?

A fost foarte misto, exact cum trebuia, chiar daca pe alocuri, in momente de luciditate extrema, am avut niste revelatii dure despre viata si oameni, despre cei carora le-ar trebui absolut interzis sa aiba copii datorita riscului de a aparea generatii demente, despre cei care ar trebui batuti mult in cap pentru a-si reveni, despre cum e sa ai 22 de ani cind prietenii au 23 si asta incepe sa se cam vada, despre faptul ca sormea are 28, life, the universe and everything... Totusi, misto, tare misto. Un lucru doar: nu mai stau de 1 mai la cort...