luni, 18 august 2008

si bineinteles, sindromul "nu mai e ca inainte"

Recent am terminat o carte in care eroii, printre altele, isi infiintasera o agentie de voiaj pentru mitomani, ceea ce consta intr-un curs de pregatire despre locatia pe care, chipurile, o vizitasera, astfel incit la sfirsit sa aiba cunostinte necesare pentru a convinge pe oricine ca voiajul fusese real. Una dintre chestiile de baza era sa incepi cu un "lucrurile nu mai sint ca inainte", ceea ce aproape iti garanta increderea interlocutorului.

Cam asa si la noi. Mi s-a cam acrit de oameni care rostesc vag superior replica asta inteleapta, care au fost de la inceput pe peste tot si, prin acest simplu fapt, considera ca lucrurile le apartin. Si iata ca tocmai cind ajungi si tu la un festival cu greutate deja, sa luam la intamplare - editia a cincea, e teribil de nasol, lumea de proasta calitate, organizarea mult mai slaba efectiv nu mai face fata numarului imens de oameni, plaja e plina si coada la buda mare. Tragic. Incheiat cu un "la anul nu cred ca mai vin, la citi pustani si cocalari au inceput sa apara". Desi fenomenul este cit se poate de explicabil, pentru ca "pustani" o sa apara mereu cu dorinte de experiente noi (kids grow, it's a shame, i especially hate it when it happens to puppies), iar diluarea "calitatii umane" se explica prin faptul ca, pe scurt, oamenii aduc alti oameni, si poate nu sint toti pe atit de cul, de roc si de incadrati vizual si spatial ca "originalii". acuma nu c-as fi de acord cu taranismele si vorbitul tare si manelistic la filme, lista putind continua, zic doar ca lucrurile sint relativ explicabile. friends of friends of friends tend to be a bit different.

Io zic ca daca nu-ti mai place, nu tre sa mai maninci. Si eu am fost o stufuioata redutabila, am fost la toate editiile pina la asta, si cind au fost treij' de mii de oamenii si cind au venit doar sapte (000). Si anul asta am intrerup traditia pur si simplu, nu ca m-ar fi scirbit oamenii ci pentru ca nu mi-a mai placut asa de mult care erau invitatii, si am incercat ceva nou care deja devenise "too popular" pentru altii. Asta-i viata, desi e relativ nasol ca atunci cind ajungi intr-un loc inedit pentru tine sa asculti comentariile cunoscatoare si plictisite ale altora, care parca iti fac un apropo ca, dom'le, esti in plus, tu ai stricat locul. Asta asa, ca fapt divers, de oameni tristi faci abstractie, e pacat sa-ti strice distractia. Si in inchiere, aparent fara nici o legatura cu subiectul dat, iata: