marea leneveala

s-a sfirsit. erau aceste 2 saptamini mari si late din iulie in care in mod deja traditional ai mei se cara si-mi raminea mie rolul de a sta sa pazesc lighioanele si ce mai e pe acolo. bineinteles, planuri: despre cum am sa ma joc incontinuu, despre cum am sa tai eu in mod eficient chestii de pe lista mea de treburi pe vara, despre cum a sa-mi fac inca alte planuri pentru viitorul pe termen lung si scurt. am realizat preponderent prima parte din planuri (diablo 2 again, ahem) dar si la restul am tras cit de cit. insa in principiu mi-a fost foarte lene. am descoperit in cite moduri se poate pierde timpul, cum pot sa NU ies non-stop, sa NU stau pe net sau sa vorbesc cu oamenii la telefon, despre cum pot, in schimb, sa chem prieteni pe la mine desi trebuie sa mentionez ca petrecerea de vara nu s-a mai tinut (se stresa maddie prea tare), deci daca n-ai fost invitat n-a fost nimic personal. am lasat balta blogurile si am ramas datoare la leapsa (cind ma introc, mihai, apreciez interesul, serios :), n-am ascultat muzica ci radio, nu m-am uitat la filme ci la seriale, si tot asa.

urmeaza partea a doua de vacanta in care sper sa fiu foarte intens plecata, fie ca am cu cine fie nu (desi se gaseste mereu cineva). wish me luck. am sa incerc sa nu povestesc despre cit de frumoasa e rominia, despre superbele peisaje si concertele teribile la care am sa asist din primul rind, bineinteles, n-am sa pun nici poze si nici sa descriu cu lux de amanunte satele, orasele, muntii si marile. pentru ca am observat o chestie: pozele altora nu au valoare particulara, decit daca sint fie extraordinar de frumoase, award-winning like, fie daca aduc, macar un pic, cu tine. pozele altora sint amintirile lor. sau poate c-o sa ma doara in fund pentru ca aici este micul meu spatiu privat si personal si fac ce vrea muschiu meu. intre timp pierd timpul cu probleme filozofico-crap si in 4 ore am tren.

(c-o voce suava si cele mai sincere urari de bine, pentru cei care l-au auzit la radio:)
noapte buna, copii