elementary, my dear watson...

sometimes the problem is not not knowing someone well enough but rather knowing that person too well....

Who says living in your own reality is bad?

Am un nou gardian pazitor. Il cheama Styx si e un dragon de argint. Are aripile larg deschise dar nu are de gind sa zboare prea curind; desi nu ne stim de mult sint sigura ca nu ma va lasa la greu. Vine dintr-un tarim unde era foarte puternic, unde exista elfi si zine si magia celor patru elemente, unde razboaiele sint lungi si fortele de neimaginat. Locuia in varful unui munte magic si era stapin pe o suprafata mai mare decit setorul 2, dar un blestem puternic l-a facut prizonierul unei custi de sticla fix 1304 ani si 6 zile.

Azi l-am eliberat, asa ca in schimb ma va apara mereu si va avea grija de mine.
Multumesc Styx.

wishful thinking

pentru ca tu existi doar in mintea mea, si daca nu mi te mai imaginez, atunci ai sa dispari pur si simplu. PUF!

Si ieri va fi o zi

Am vazut zilele astea reclama la ProTV care se pregateste sa sarbatoreasca 15 ani de activitate pe fix intai decembrie. Promo emotionant, nitel cam cliseic pe alaturi, despre cum au schimbat ei lumea inconjuratoare si au dat liberate tinerilor. Despre cum au dat alternative. Despre generatia pro. Bine, de fapt cel mai interesant mi se pare totusi cum s-au schimbat fetele oamenilor de acolo, s-au conservat al naibii de mine, nici nu zici ca au imbatrinit cu 15 ani. Da, e ceva, 15 ani.

Eu am crescut cu ProTvul intr-adevar si desi nu am fost niciodata un fan infocat, pentru ca pur si simplu nu imi sta in caracter, nici n-am iesit in strada nici nu am sunat vreodata la stii si castigi, dar mi-au placut dintotdeauna pentru ca la ei am vazut prima oara serialele mele preferate, ei au dat seinfeld lunea, mad about you martea, viata ca-n filme miercuri, parca, si joi friends. Asa sint eu, mai loiala, uneori poate nejustificat, dar am ramas cumva foarte legata de postul ala pentru ca anul in care au aparut cred ca a fost pur si simplu unul foarte bun pentru mine. Faceam gimnastica, eram a patra, aveam o groaza de prieteni si abia o luam pe Maddie. Ar face anul asta in februarie 15 ani si ea, daca apuca.

Nu ca m-as plinge acum, viata e buna. In general, pe alocuri mereu gasesti ceva care sa te amarasca, dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca parca toata copilaria mea constienta si tot ce a urmat dupa aia a inceput in anul 1996. Ciudat cum merg lucrurile. Sau poate nu asta e ciudat, e doar ciudat sa privesti retrospectiv intr-un trecut care totusi inseamna ceva. 15 ani, zau, o viata de om! sau de ciine.

Mircea Nedelciu, baiat destept cum l-am mai laudat si-n alte dati, a scris la un moment dat o nuvela cu titlu ca mai sus. Era vorba despre un om simplu c-o viata absolut comuna spre plictisitoare chiar, care se trezeste si nu prea intelege de ce lucrurile sint nitel schimbate decit se astepta. Iar la sfirsit, cind isi da seama ca a facut o calatorie in propriul trecut, e cum nu se poate mai incintat ca acea calatorie se va repeta mereu si mereu, dezvaluind de fiecare data un detaliu al vietii lui pe care poate il uitase sau nu-l apreciase cum trebuie. Pentru ca viata e ceva extraordinar chiar daca, in final, nu atingi nimic maret. Pentru ca mereu ai atitea momente la care te poti intoarce si pentru ca mereu ai ce sa speri pentru mai incolo. Si muzeuograful acela, in povestirea lui, se bucura de nu mai poate desi are o perspectiva, in ambele sensuri, total banala. Un optimist incurabil Nedelciu, ce sa mai zici. A murit in '99 dupa ce s-a luptat 10 ani cu leucemia. Si ieri va fi o zi. Bagi o fisa?

note to self

Diana nu mai fi penibila.

starea de fapt

M-as pune in cur si mi-as plinge de mila.
Dar ce ma fac, la un moment dat tot trebuie sa imi intind rufele...

This is not for you

Zilele in care asteptam un mail de la tine
in care asteptam un telefon, in care luam mereu mobilul cu mine, chiar si la baie, gindindu-ma ca, poate, chiar atunci o sa suni
cind te cautam in poze, cind mi-era rusine sa intreb prietenii de tine desi vroiam incredibil de mult sa stiu ce mai faci, cind mi-era frica intr-un fel chiar sa-ti aud numele
cind imi faceam program dupa tine, gindindu-ma ce ar fi mai convenabil pentru tine, ce ti-ar placea tie mai mult, cum sa fac sa fie mai bine, pentru tine, pentru tine, pentru tine...
cind iroseam energie, si sentimente, si timp, stiind ca sansele ca tu sa-mi impartasesti astea tind vertiginos spre zero

zilele alea s-au terminat.

Un mare, concis si hotarit

NU


because I know better. chin-chin!

din putul gindirii

Nu inteleg oamenii care se pling sau sint nemultumiti de virsta lor:
Daca esti mai mare, inseamna ca ai mai multe amintiri frumoase, ai trait mai mult si ai valorificat mai mult timp decit altii.
Daca esti mai mic inseamna ca ai tot viitorul in fata, ai o groaza de descoperit si de cercetat. E drept, probabil o sa treci prin acelasi gen de experiente ca toti, dar un lucru devine important doar cind este AL TAU.
In final, oricum murim cu totii. Asa, si?

suris de invingatori

Cei mai frumosi, cei mai puternici,
Cei mai amuzanti, cei care se distreaza cel mai bine
si care profita de orice moment
Cei care merg mai departe, cei care vor supravietui "No Matter What"
Cei care vor fi mereu acolo, cei care,
chiar daca mai pleaca,
se vor intoarce pina la urma
Cei care nu regreta, cei care lupta
Cei care pot schimba ceva
Cei care cauta fericirea si nu se vor opri de la nimic pentru asta
Cei de acolo si cei de aici
Cei ce cistiga intotdeauna si cei care invata din greseli,

acolo sintem noi;
Ne recunosti foarte usor.

picking up the pieces

inspira
expira
inspira
expira
deschide ochii si uita-te in jur
da, lumea e tot acolo
e pour si mouve, vorba aia
ridica-te de jos


walk



step up to reality





ps: it aint gonna stop for you, honey.

snapshot

E ciudat tare cu pozele astea.
String poze, aleg, cataloghez corespunzator si apoi las Picasa sa se uite prin ele si sa-mi gaseasca oamenii. Oameni pe care apoi ii pun si impart si pe ei in albume separate, (ei nu, serios, nus io asa maniaca, programul face majoritatea trebii, oricum) in care ma mai uit din cind in cind, compar, ma uit la diferentele care apar cu timpul, tunsori, stil si alte alea.

Si aici apare problema. Cum selectez? Sa fac cite un album pentru fiecare? Pentru fiecare-fiecare om care apare vreodata intr-unul din cele peste 18.000 de cadre din calculatorul meu? "Ei, nu, faci si tu pentru cei care sint mai importanti." Dar cum pot stii cine acum cine se va dovedi, poate, sa fie important in ceva timp de-acuma incolo? Sau cum se schimba treaba?

...sint oameni care au fost mereu acolo
...sint oameni care dispar brusc si dupa care iti pare rau
sau nu
...sint oameni pe care nu-i cunosti bine inca dar par sa aiba potential
...sint oameni pe care ii vezi foarte rar dar care inseamna enorm
si mai sint, bineinteles, toate acele amintiri minunate pe care ai ratat sa le tragi in poza.


what to do, what to do

concluzie

Upon a closer analyses and evaluation, the committee has come to the following conclusion:

Sint proasta.

Thank you for you support and attention, we wish you all a good night.

da-ne-am cu capu de pereti sau "shhh, dont say a word"

the pain
the horror
the distress
the sadness
the disappointment
the loneliness
the cruelty



the humanity

That time of the year

miroase a vara, miroasa a vacanta
miroase a seri albastre cind ne intoarcem de la tine incet spre casa,
a nopti linistite pe stradute facind planuri de vis

miroase curat, miroase a mare,
dupa ora 7 jumate cind coborim pe corso spre plaja,
cind e putin racoare si sintem obositi dar distractia abia incepe

miroase a munte, a nopti zgribulite in cort, cu paturi aduse de-acasa,
a liniste bine-venita dupa urcat prin padure

miroase a laptrie, a bere pe motoare, a zapuseala gonita usor de o adiere de racoare.

ei bine nu stiu cum miroase in bucuresti dar in utrecht, pe la 12 si 9 minute, cam asa miroase.

13 days and coming home

De ce prietenii mei sint cei mai tare

- pentru ca le place sa se distreze
- pentru ca sint acolo cind ai nevoie de ei (atita timp cit n-ai nevoie prea des... :))
- pentru fac chestii nebunesti, pentru ca sint diferiti, de toate formele si culorile (nu, nu vorbesc de prietenii mei imaginari)
- pentru ca sint simpatici si veseli si isteti
- pentru ca au cite putin din toate
- pentru ca am cele mai frumoase amintiri cu ei
- pentru ca ma asteapta si tin la mine si se bucura de fiecare data cind ma vad

and this goes for all, olanda si rominia...

Mai putin de o luna si bem impreuna.
Rock!

Aproape ca uitasem

la sfirsit serii esti oricum singur




cu alexandru adries, sa-ti tina de urit.

and just when you thought you lost it...

(muzica de fundal)

stii vara aia superba, la care visezi de mult, vara in care toate lucrurile se potrivesc in mod magic, unde pur si simplu totul merge pe roate,

vara in care te relaxezi total, in care te distrezi de minune, in care iti faci o groaza de amintiri frumoase si tot atitea poze superbe, care sa stea marturie pentru toate astea,

vara in care mergeti la mare, la munte, vara in care va stringeti toti prietenii, cum nici n-ai fi crezut ca se poate vreodata, atitia oameni dragi, in sfirsit, laolalta,

vara in care stati impreuna cit e ziua de lunga fara sa va plictisiti nici un pic, cind simti cit de bine e, cit de multe aveti in comun, cum puteti ride o zi intreaga sau vorbi despre toate prostiile din lume,

vara aia efectiv perfecta, vara pe care te temi ca n-o vei mai avea niciodata pentru ca timpul trece si e tot mai greu sa faci lucrurile sa se potriveasca si in plus mai si cresti nepermis de mult pentru ce ti-ai fi imaginat vreodata despre tine,

ei bine, ce-ai spune daca ti-as zice ca vara aia e chiar la cotitura, abia asteapta sa se intimple...

cliseu

(countback - in ordine cronologica): dan, miezu, ada.



back to reality.

Exceptia care dovedeste regula

De cele mai multe ori, este suficient sa ajungi fata in fata, sa spui pur si simplu tot ce a fost, sa semnalezi problemele, sa te deschizi si sa fii pregatit ca si celalalt sa faca la fel. Sa asculti, sa incerci sa nu te inflamezi, sa fii in stare sa accepti o critica, sau macar s-o digeri, sa intorci favorul in masura in care exista o baza reala, sa nu te enervezi, sa fii calm, sa incerci sa privesti si din celalalt punct de vedere. De cele mai multe ori timpul e oricum in avantajul tau, privesti faptele mai obiectiv, iei totul mai putin personal, te detasezi incet incet si lucrurile se rezolva mai usor. De cele mai multe ori functioneaza si, slava domnului, de aia reusim sa nu ajungem sa traim in cite o pestera individuala.


Mda.
De cele mai multe ori.

vita de vie

prima melodie "eu voi veni la noapte, sa stii iubita mea, sub cerul plin de stele, aproape vom zbura"

clasa a saptea, "el etpaon" si "ozosept", ce muzica, domle, baga activfm la romtop! kirk te iubim!

festivalul berii, undeva prin clasa a unspea probabil, eu si bebe ne feream de oamenii care faceau pogo, incercind totusi sa ajungem cit mai in fata.

apare albumul doi, schimb cu romulus de muzica pe net, "la gitul tau" si "visare". traiasca atomicul care pe atunci baga toata muzica romineasca posibila, chiar si cea buna!

stufstock 2, impreuna cu ana, intind o mina sa ridic de jos un vamaiot alunecat in panta

sighisoara un an mai tirziu, cu roxana pe niste scari, ascultam 2 baieti foarte frumosi, de altfel, care interpreteaza "ceata"

la tine acasa, o zi inainte sa plec la mare, mi-ai imprumutat casetele tale cu vita si cure. adormind cu ochii deschisi, mai rau, vorbind in somn, "mai lasa-ma tigara asta si plec" si uite cum aproape pierd trenul. trenul catre mare. mare. vara.


vita de vie. o formatie cu care am crescut. and it keeps going, and going...

efect terapeutic

in momente nasoale, momente de suparare
momente in care mi se pare ca totul e impotriva mea
si ca eu sint o victima absoluta, ca nimic nu iese asa cum trebuie
si ca ar trebui ca cineva sa tina scorul si sa-mi faca o statuie la sfirsit;
in momente in care imi vine sa fac filozofia fugitului
si a luatului-de-la-capat
intr-un loc unde nimeni nu stie nimic despre mine si pot lua totul de la zero
- de parca asta ajuta, de fapt, fantomele sint peste tot -

ei bine, in astfel de momente
un avatar a-tot-intelept apare
si-mi spune cu o voce ce aduce vag a sora-mii:
"Diana, te comporti ca o handicapata,
ce dracu, ai numai telenovele in cap?"


morala: [...] si daca ai o pisica p-acasa, spune-i sa ma pupe in fund

hihihihihihihi

Doamnelor si domnilor, in aceasta seara, featuring stare de zile mari, datorata unei conjuncturi de evenimente si oameni simpatici, nimic iesit din comun, but overall cute:

- am inceput lectiile de olandeza, o data pe saptamina la imposibila ora de 8.30 terminandu-se la 10 jumate seara, asta dupa o zi plina plina de stat la facultate si lucrat la assignmenturi. Dar e foarte amuzant, ma hlizesc in ora cam 70% din timp de ce limba urita si cuvinte imposibile au oamenii astia, in timp ce in restul de 30% zimbesc frumos si raspund la intrebari si exercitii ca o nesuferita 100% ce sint. In fine, eu ma distrez foarte bine, mi-am adus aminte ce tare era sa inveti limbi straine si sa te chinui cu chestii atit de simple precum pronume personale si conjugari elementare de verbe. F O A R T E T A R E F R A T E !

- azi am primit un martisor de la Ela, singurul de anul asta probabil, oricum un gest care mi s-a parut foarte foarte dragut, avind in vedere ca obiectul in sine e o insigna in forma de floare pe care chiar am de gind sa o intrebuintez. Oi fi pierdut eu tirgul de la MTR, dar tot m-am ales cu ceva :)

- la facultate stau de dimineata pina seara si uneori nu apuc sa maninc, dar la sfirsitul zilei ajung acasa cu placutul sentiment ca am mai rezolvat ceva din muntele de assignmenturi si proiecte care imi zimbeste zeflemitor. Usor usor se fac toate. Intre timp am modelat o super pendula in Maya, invat sa programez in Java si fac prelucrare pixel-cu-pixel a imaginilor prin cod C. Bine, multe din toate astea mi-au luat mai mult timp decit cuiva care chiar SE PRICEPEA, probabil, dar in orice caz eu ma bucur cretin pentru fiecare margica pe care o mai descopar. Ti-hii

- la mine in militari unde m-am mutat toate sint bune si frumoase. Il am pe vecinul meu Paul care e foarte de treaba si jucator de wow si, mai nou, la mine in ghilda, pe vecina Esther care e nemtoiaca si tocmai a avut examen la psihologie, pe Anemieke careia i-am dat o conserva de ton pentru care inca nu m-a rasplatit si, deh, mai e si Christel, pe care o aude toata casa cind face sex, eveniment care se intimpla destul de des pentru a fi sarbatorit de noi toti cum se cuvine. Dar am un ditai balconul care da spre vest, am soare (si luna!) mai mereu, am supermarket turcesc cu masline si brinza alba ca acasa, aproape, castane si portocale cu doar 50 de centi kilul! Si tot within walking range, pe iuliu maniu autohton [care chiar se aseamana cu bulevardul numit intrucit e foarte circulat in maretia lui de 2 benzi in total] e un ditai magazinul oriental pe care abia astept sa-l cercetez de condimente si chestii ciudate, chit ca nu sint eu mare bucutareasa dar daca-i bal, bal sa fie!, macar sa mai incerc si eu citeva dracii culinare, sa nu zic c-am locuit in olanda si n-am pregatit mincare vietnameza :))

o zi minunata pentru pestii banana!

knowing me? knowing you?

Cea mai misto experienta dupa parerea mea ramine sa cunosti lumea. Sa ti se deschida ochii mintii, sa ramii surprins cind vezi cit de diferiti sint oamenii, cu detalii la care nici nu te gindeai vreodata, cu chestii pe care le luai de la sine intelese asa, acel common sense care, e drept, uneori te poate surprinde si neplacut ca lipsind dar, dumnezeule, cita diversitate in lumea asta.

De la fata din filipine care e de 4 ani in olanda si se simte rupta intre acasa si "acasa", care uneori se teme ca-si va pierde identitatea pentru ca se adapteaza foarte usor, la ghanezul care explica simplu ca cei mai multi studenti africani nu ar pleca la master chiar daca ar avea bursa integrala din cauza biletului de avion pe care nu si-l pot permite dar ca toti isi imagineaza europa ca "the promissed land" si spera sa ajunga cindva acolo, pina la olandezul care afirma nonsalant ca fratele lui a facut sex si a fumat iarba prima data la 12 ani si ca asta e ceva relativ obisnuit printre oamenii locului.

Minunat, absolut minunat.

Cea mai frumoasa lumina

e cea de la amiaza, vara, pe la ora 5 spre 6, cind esti pe plaja si caldura se mai domoleste, cind stai si o lalai intr-o lene nesfirsita, fara nimic bun de facut si fara A B S O L U T nici un regret...

ps: o, si ce poze frumoase ies...

Final tragic al unei povesti clasice de dragoste

"Lucia şi Ursu erau departe, departe, se contopeau cu zarea. Se ţineau de mînă, de vîrful degetelor, se lăsau însoţiţi de vuietul aprig al mării.

-Noi, Lucia, ne-am spus totul..."

fact

doamne ciudate sint zilele astea care parca nu se mai termina, te trezesti dimineata mergi intr-o mie de locuri si faci chestii si aduni si stringi si apoi amesteci din nou, 2-3 telefoane apoi iar de la capat, cu emotii in sus si-n jos si stari de spirit care te intorc pe toate partile ca la sfirsit sa te gindeste "aia tot azi era?".

si-apoi la celalalt capat cineva iti spune ca a stat toata ziua, o duminica lenesa obisnuita... ce viata, domle!

4 petreceri, 3 carti citite, 2 calculatoare reinstalate si o nunta...

Ce faci atunci cind te deprimi ca vacanta s-a sfirsit si te napadesc toate treburile si grijile?

Incepi sa-ti planifici urmatoarea vacanta...

diana is not here right now so please leave a message

vreau infinitul vreau nemurirea si nopti magice pina la sfirsitul ei, vreau prieteni in jur si ris si muzica vreau sa fim mereu impreuna, vreau sa nu pierd nimic niciodata vreau doar sa adun si sa pun deoparte, vreau numai amintiri frumoase si poze si tu linga mine, vreau sa ma sune si sa-mi spuna ca-i pare rau, vreau sa stam pe banca in parc la eroilor si sa ne uitam la skateri intr-o zi de vara, vreau liceu si anul I si vama din anul trei, vreau shotul de tequila de pe plaja de la ora 4 dupa amiaza si noaptea din cort cind afara ploua, vreau sa nu imbatrinim niciodata si sa stam de dimineata pina seara pe motoare, vreau sa descopar vreau sa invat vreau sa gasesc mereu oameni noi si frumosi vreau sa ascult povesti pina dimineata, vreau sa batem cimpii cu gratie si sa nu ne fie rusine de nimic, vreau sa am incredere in tine pina la capat, vreau sa fii fericit si sa ma suni, sa ma cauti, sa ai nevoie de mine, vreau sa nu ma intrebi nimic despre asta si sa intelegi pur si simplu, zimbind strimb din coltul drept

lugu lugu

La dracu cu teoria echilibrului universal, o sa ma timpesc incet incet chiar mai rau decit sint, daca se poate! Adica am observat in mod deranjant ca am ajuns sa am ginduri de genul "ceva rau (si neasteptat) mi s-a intimplat acum, trebuie sa cistig la loto" ceea ce ar fi absolut ok daca n-ar urma in mod logic si "tiii, a dat norocul peste mine, sa ma tem ca-mi cade o caramida in cap acuma?". Nu Nu si Nu. Toate sint niste prostii, lucrurile nu sint legate intre ele, este doar un lant de coincidente (tautologic) intimplatoare si NU se intimpla totul "for a reason". Dar cum se face totusi ca dupa ce imi crapa in mod inexplicabil calculatorul primesc 2 mailuri cu vesti bune pe planuri diferite? Nu, nu o sa spun despre ce e vorba, una la mina ca nu e chiar atit de interesant pentru tine, doi pentru ca oricum, intr-un fel ma asteptam sa primesc respectivele vesti mai devreme sau mai tirziu, deci n-a fost jeopardy 100% si trei pentru ca, haha, i wouldnt want to jinx it...

Ramalamaramalama si doua plame dupa ceafa la fata din colt, va rog!

Don't look back in anger

ceea ce e destul de greu de facut uneori, dar dupa un revelion cu prieteni, oameni misto si sentimentul de "si, e bine ba? ba, e bine!" normal ca atitudinea pozitiva caracteristica (ahem) s-a instalat din nou. A existat ce-i drept un moment de slabiciune in jurul orei 1 in genul the-great-expectations/nedreptatea-universului/ce-am-avut-si-ce-am-pierdut dar dupa ce mai multe persoane care chiar inseamna ceva pentru mine mi-au dat echivalentul verbal soft a doua plame dupa ceafa mi-am revenit.

Aveam de gind sa scriu un post despre ce naspa a fost anul care a trecut, cu probleme de toate felurile si oameni care te lasa balta la momentul cel mai bun, dar pe de-o parte mi-a luat-o Ioana inainte iar pe de alta chiar am avut o stare preponderent buna zilele astea. Asa ca, destul, life is not a bitch, it just has its moments. Si in general exista o groaza de potential peste tot, o-hoo.

Scurt si la obiect, anul asta imi propun sa fie unul fara telenovele. Trairile astea intens-dramatice nu sint pentru mine si e drept ca uneori o cam si caut, in ciuda avertizarilor generale. Povestile tragice de iubire, prieteniile care te ravasesc si te fac sa-ti pierzi timp si nervi pentru fraze aruncate aiurea, love-hate relationship in general, nimic din toate astea nu sint pentru mine. Ma consuma aiurea si-mi omoara neuronii, treaba pe care as prefera s-o faca berea, daca tot e nevoie. Deci anul asta imi propun sa fiu mai linistita, sa fiu mai atenta unde calc si pe cine rog sa-mi tina umbrela. Vreau de asemenea sa-mi fac curat in telefon si-n lista de messenger pina pe 18 aprilie. Sa iau exemplul Irinei care sterge oameni fara mila (e drept, ii mai si adauga la loc uneori :) si nu regreta pentru ca oricum, daca o persoana are nevoie de tine, te mai cauta si ea. Sa mai dau si delete din cind in cind. Altfel, amintirile ramin oricum. Dar pot sa le pastrez doar pe cele frumoase.

"Si, e bine ba? Ba, e bine."