miercuri, 23 septembrie 2009

mai aproape de casa

imi place de mor la biblioteca la baietii astia, in cele 3 zile pe saptamina cind ma urnesc pina la facultate pentru cursuri/seminarii imi petrec cel putin 6 ore in frumoasa institutie. nu are cum sa nu te farmece: numai colturi, unghiuri, etaje intercalate, un adevarat labirint de carti si calculatoare, in mare parte negru, decorat cu rosu si alb; geamuri cu parasolare automatizate, ma mai sperii si acum uneori cind incep sa se intoarca dupa senzori, spatii de stat cu vedere spre campus, camere de studiu si cotloane peste tot. de fiecare data cind vin aici incerc sa-mi gasesc un loc nou, sa explorez peste tot, chit ca toata cautarea dureaza cam pina gasesc un spatiu potrivit pentru laptop (sau un loc liber la o statie de lucru), urmind ca aici sa lincezesc mai mult sau mai putin activ piiiiina se lasa seara.







acum o luna si-o zi plecam de acasa si habar n-aveam ce avea sa urmeze - nici acum nu stiu prea bine, viitorul e destul de nesigur dar, hei, asa cum imi place mie sa cred, asta e tocmai cea mai frumoasa parte din viata. intre timp lucrurile s-au mai stabilizat, am cunoscut o gramada de oameni noi, fac mincare, curatenie si, intr-un ritm pe care-l doresc cit mai organizat, teme pentru facultate. mi-e dor de prietenii mei adevarati si imaginari din rominia. mi-e dor de iluziile pe care mi le faceam si de acel "lasa ca acolo o sa fie..." pe care acum chiar il traiesc. pentru ca bufnitele nu sint ceea ce par a fi, ohoo, si-nca deloc, dar daca la stinga dau chix poate ca la dreapta o sa fie bine, chin up and smile. oricum, sint sigura ca timpul o sa treaca repede repede de tot, si o sa ma intorc inapoi twice as mean (and ugly) peste voi toti sa reluam de unde am lasat-o. intre timp, invat chestii noi: cita matematica e in spatele graficii (dar tu nu, batman, batman...), cum se doarme bine intr-o camera fara fereastra si cum sa ma adaptez, continuu.

da'-mi place aici, imi place orasul cu stradutele inguste, pline de magazine si lume, imi place piata de flori si toate draciile care apar peste tot in zi de tirg. si-mi place cum arata oamenii, imbracati misto, inalti, frumosi in majoritatea lor, tipele cu fuste scurte si ciorapi colorati, unghii de toate culorile, blonde cu ochi albastri, si tipii cam la fel dar cu prea mult gel in cap (?!), toti agitati, cu treaba, vorbind intr-o limba din care nu inteleg nimic desi, oricum, nu am nimic impotriva. cred totusi ca niciodata nu am fost mai atenta la ce-si spun altii decit la ocazionalele conversatii din care nu pricep o iota, dar din care incerc sa ghicesc, imaginindu-mi dialoguri.
in rest, am cazut de doua ori pe scari la iesirea din apartament - treptele sint asa inguste pentru o persoana grabita cu 40 la pantof - dar nu a dat nici o bicicleta peste mine. merg cu autobuzul, mingii pisica blocului care gheruie la usa cind vrea sa fie bagata in seama ca apoi sa ma gheruie pe mine cind i se nazare ceva (autista, n-ai ce-i face...), economisesc sa va iau cadouri, fac planuri de calatorie si vreo 2 remarci inteligente per curs/seminar (in engleza, mind you!!). e bine moncher, plutim linistit si orizontul... se vede.

pe curind si chip in taci, de doua ori mai mult chiar, acum ca am si internet de acasa. toamna frumoasa si pupati bucurestiul si din partea mea

vineri, 11 septembrie 2009

alo, alo? se aude?!

cica se cheama "culture shock" si unul dintre efecte - mai putin daunator, dupa parerea mea - este ridicarea in slavi a locului de unde provii + dramele de rigoare cum ca nu esti tot acolo. Acuma, nu stiu daca chiar asta e situatia, de suferit am suferit mai ales la inceput cind inca nu aveam activitate (sau net!!) si vremea era atit de schimbatoare incit nu stiam de unde s-o apuc. Mai sufar si acum dar mai putin si in general cam pe la inceputul zilei, dupa ce visez pe cineva (in special pe dan, totusi) de acasa de care mi-e foarte dor si ma trezesc cu un gol foarte nasol. Da' nu-i bai, chiar daca ajung sa pling 2 3 minute, tot am timp sa mi se usuce fata si sa ma fac prezentabila pentru restul zilei care urmeaza. Un pick-me-up cu putina muzica, atitudinea pozitiva de "hai domne, mai e putin pina la vacanta [?!] si intre timp o sa ai asa de multa treaba ca nici nu simti cind o sa treaca timpul" insotit de "si oricum, ajungi la biblioteca unde e net si poti sa vorbesti cu lumea, o sa fii la curent cu ce se mai intimpla, stai calma, iar in scurt timp vine wireless si merge si skypeu" si situatia se mai amelioreaza. Vestea cea mai buna a fost ca am vacanta 3 saptamini de craciun, deci o sa parazitez in mod corepsunzator bucurestiul.

dar am deviat de la subiect. Vroiam sa spun ca, in timp ce nu aveam net acasa si ma saturasem de toate jocurile offline pe care le aveam, m-am apucat de un proiect foarte ambitios care presupune pozele strinse de mine in ultimii 5 ani (fix pina la plecarea in olanda) In urma acestuia au rezultat 9 colectii foarte frumoase, cu peste 70 de personaje repetitive in diferite ipostaze, multi prieteni buni care m-au intersectat macar la un moment dat si mi-au lasat (si) o amintire frumoasa, dar si ceva poze cu pretentii artistice. So here goes nothing:

(va recomand sa dati pe slideshow, am lasat asa pentru a putea totusi "scana" repede colectiile in cautare de personaje cunoscut)

Feedbackul este asteptat cu placere daca este alcatuit din felicitari lingusitoare si statui in centrul orasului. Cum care oras? Bucuresti, bineinteles!

PS: pozele sint facute de mai multe surse, majoritatea de mine (autografe numai dupa ce primesc scrisoarea de apreciere), dar trebuie totusi sa multumesc urmatorilor colaboratori care au imbogatit colectiile: (ordine total aleatoare) vera, dan, catalina, gelu, mona, mihai, (cosmin-si-)ioana cu obiectivul lor sf care ma baga in boala cu pozele facute, mihai (nume comun, n-au parintii imaginatie domle), andra, irina, florin, ileana si daca am mai uitat pe cineva imi cer scuze, editez lista mai incolo. Are aparate baietii, areeeeeeeee!

PS2: multumesc de asemenea Picasa, cind o sa fiu bogata o sa cumpar si eu spatiu de stocare, sa nu mai stau doar din mocangeala

Enjoy :)