mai aproape de casa

imi place de mor la biblioteca la baietii astia, in cele 3 zile pe saptamina cind ma urnesc pina la facultate pentru cursuri/seminarii imi petrec cel putin 6 ore in frumoasa institutie. nu are cum sa nu te farmece: numai colturi, unghiuri, etaje intercalate, un adevarat labirint de carti si calculatoare, in mare parte negru, decorat cu rosu si alb; geamuri cu parasolare automatizate, ma mai sperii si acum uneori cind incep sa se intoarca dupa senzori, spatii de stat cu vedere spre campus, camere de studiu si cotloane peste tot. de fiecare data cind vin aici incerc sa-mi gasesc un loc nou, sa explorez peste tot, chit ca toata cautarea dureaza cam pina gasesc un spatiu potrivit pentru laptop (sau un loc liber la o statie de lucru), urmind ca aici sa lincezesc mai mult sau mai putin activ piiiiina se lasa seara.

acum o luna si-o zi plecam de acasa si habar n-aveam ce avea sa urmeze - nici acum nu stiu prea bine, viitorul e destul de nesigur dar, hei, asa cum imi place mie sa cred, asta e tocmai cea mai frumoasa parte din viata. intre timp lucrurile s-au mai stabilizat, am cunoscut o gramada de oameni noi, fac mincare, curatenie si, intr-un ritm pe care-l doresc cit mai organizat, teme pentru facultate. mi-e dor de prietenii mei adevarati si imaginari din rominia. mi-e dor de iluziile pe care mi le faceam si de acel "lasa ca acolo o sa fie..." pe care acum chiar il traiesc. pentru ca bufnitele nu sint ceea ce par a fi, ohoo, si-nca deloc, dar daca la stinga dau chix poate ca la dreapta o sa fie bine, chin up and smile. oricum, sint sigura ca timpul o sa treaca repede repede de tot, si o sa ma intorc inapoi twice as mean (and ugly) peste voi toti sa reluam de unde am lasat-o. intre timp, invat chestii noi: cita matematica e in spatele graficii (dar tu nu, batman, batman...), cum se doarme bine intr-o camera fara fereastra si cum sa ma adaptez, continuu.

da'-mi place aici, imi place orasul cu stradutele inguste, pline de magazine si lume, imi place piata de flori si toate draciile care apar peste tot in zi de tirg. si-mi place cum arata oamenii, imbracati misto, inalti, frumosi in majoritatea lor, tipele cu fuste scurte si ciorapi colorati, unghii de toate culorile, blonde cu ochi albastri, si tipii cam la fel dar cu prea mult gel in cap (?!), toti agitati, cu treaba, vorbind intr-o limba din care nu inteleg nimic desi, oricum, nu am nimic impotriva. cred totusi ca niciodata nu am fost mai atenta la ce-si spun altii decit la ocazionalele conversatii din care nu pricep o iota, dar din care incerc sa ghicesc, imaginindu-mi dialoguri.
in rest, am cazut de doua ori pe scari la iesirea din apartament - treptele sint asa inguste pentru o persoana grabita cu 40 la pantof - dar nu a dat nici o bicicleta peste mine. merg cu autobuzul, mingii pisica blocului care gheruie la usa cind vrea sa fie bagata in seama ca apoi sa ma gheruie pe mine cind i se nazare ceva (autista, n-ai ce-i face...), economisesc sa va iau cadouri, fac planuri de calatorie si vreo 2 remarci inteligente per curs/seminar (in engleza, mind you!!). e bine moncher, plutim linistit si orizontul... se vede.

pe curind si chip in taci, de doua ori mai mult chiar, acum ca am si internet de acasa. toamna frumoasa si pupati bucurestiul si din partea mea