cioc, cioc, e cineva acasa?

in lumea inocenta in care traiesc eu de obicei cred ca majoritatea oamenilor sint buni, ca orice fapt are o explicatie logica si perfect inteligibila, ca nu exista situatie fara de intoarcere, care sa te marcheze profund sau care sa schimbe definitiv lucrurile, fiind doar nevoie de putina bunavointa pentru ca totul sa fie mereu roz, parfumat si placut uscat. (va rog sa ma scuzati, am baut). deci in general viata peachy, universul nu conspira impotriva si karma se aduna in cercuri concentrice in mod pozitiv.

din lumea aceasta magica eu mai si ies din cind in cind, in acele momente in care mi se strapezesc dintii sau ma satur sa analizez situatiile pe toate partile, incercind sa gindesc din punctul de vedere al fiecaruia, sa iau decizii echitabile si politically correct. In astfel de momente cei 3 neuroni din capul meu (numar magic, nu de alta) incep sa se ciocneacsa frenetic unii de altii, mai mai sa explodeze in capusorul meu mic, si tot nu reusesc sa fac ceva care sa ma multumeasca pe deplin. In final imi bag picioarele, incerc sa nu intru in contact cu oameni nevinovati, agatindu-mi la git tagul "warning, raging bull" si ma gindesc pe cine pot eu sa bag in pizda ma-sii. Daca nu gasesc o victima, e totusi ok, memory span-ul meu pe termen scurt fiind destul de mic, cam cit cel de la o generatie de pestisori aurii impreuna.

astazi, draga jurnalul, a fost una dintre acele zile. partea buna este ca nu am putut sa cauzez victime umane deoarece am avut o tema la care am petrecut 5 ore fara ca totusi sa o termin. partea proasta este, intrucitva, aceeasi. but tomorrow, tomorrow is another day! muhu haha ha (grohgroh)

repede repede pina nu uit

De ce imi place in Olanda:

• este tara martipanului - o groaza de specialtati la preturi mai mult decit convenabile
• 20 de trandafiri cu 5 euro - how can you not appreciate that?
• au INTOTDEAUNA hirtie la buda

Chiar as putea sa locuiesc aici.

Dar apoi sint si oamenii.
Eh, oamenii :). Mi-e dor de voi. Dar intr-o luna ne vedem!

pe bucati

• azi am fost atit de stresata de viteza calculatorului, respectiv a netului, intrucit un proiect foarte important si iminent depindea in mod direct de ele incit m-am surprins gindindu-ma, cind faceam dus, ca poate ar trebui sa folosesc mai putina apa calda ca sa randeze/uploadeze calculatorul mai repede.

• am ratat nunta simonei de simbata si mi-a parut foarte rau. lasind la o parte ca in general "im not a wedding person" mi-am dat seama cum as putea deveni, in schimb, una, pentru ca de fapt nuntile sint doar altfel de petreceri mai mari si mai familiste, ce-i drept, dar tot cu prieteni la care tin si pe care mi-e drag sa-i vad, a caror fericire chiar conteaza pentru mine, deci si "momentul ala al lor special". am vazut insa pozele de la eveniment si, desi n-am putut sa nu observ ca ne-am facut mari, asta nu m-a deprimat mai deloc pentru ca toti aratau asa de bine, shining and glowing :). asa ca de acum declar sezonul deschis la nunti, gata, aveti voie in mod oficial, doar ca v-as ruga sa mai asteptati si voi vreo 2 ani sa pot sa eu sa ajung la toate.

• astazi am incercat o noua strategie pentru calmarea nervilor, momentul ala cind ma infurii tare tare tare de tot si imi fac planuri marete si bineinteles extrem de radicale sinonime cu crize de isterie, gesturi irevocabile si definitive et co. si iata cum FIX inainte sa-mi pun la cale o schema foarte exacta cu dezastrul pe care il voi provoca, farfurii aruncate si tot tacimul (sic), am facut un pas in spate, am privit perspectiva si, desi trebuie sa recunosc ca nu mi s-a intimplat sa am chiar o revelatie, mi-am dat seama cum putin calm duce cale lunga, apa trece pietrele ramin si alte mari vorbe de duh. ca s-o pun mai simplu mi-am deschis o bere si am lasat distrugerea lumii pe mai tirziu, poate poate n-o sa fie totusi nevoie.

• as vrea sa trec postul asta la tagul zen dar ceva parca tot lipseste, nu stiu, totusi nu-mi dau seama ce, o oglinda sparta parca tot s-ar incadra bine in peisaj. dar vezi ca daca o sparg apoi tot eu trebuie sa adun cioburile de pe jos si sa cumpar alta, si uite asa se duc dracu toate imboldurile negative. poate mai beau o bere dupa ce o termin pe asta, avind in vedere ca n-am prea mincat astazi ar trebui sa intre perfect. morala? nu dati margaritare la porci, mai bine ii puneti sa caute trufe...

Situatie disperata

la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba

Sa ridice mina sus cine intelege si impartaseste

Clasici in viata

Asta seara o sa ma abtin
Saptamina toata-a fost un chin
Nimeni nu vorbeste
Despre ce as vrea
Spune-mi tu daca nu-i asa?
De la tine, nu mai vreau nimic
Fratii Grimm m-au mintit un pic
La ei doar vrajitoarea este foarte rea
Stiu acum,
Stiu ca nu-i asa

Vocea ta
Ma face un arici plin de ace...
Vocea ta...

Asta-seara - cit sa fi trecut ?
Stiu, o sa zici ca nu, dar te-am vazut !
Tu fumai, absenta,
Iar el tocmai platea...
Cit de tare
Te-ai putut schimba !

statistic vorbind

- in baie se prind cam 0,75 muste pe zi, in living/bucatarie cel putin 3. Rata crescuta a mortalitatii in zona de masa (*mese, in conditiile in care ajung sa maninc mai mult de una pe zi, deci cind nu o frec pe la biblioteca toata ziua) este data probabil de iscusinta cu care am agatat banda lipicioasa fix linga gunoi, prinzind astfel lighionitele (caci mari nu sint, dar nici simpatice) chiar in drumul lor spre indestulare si inmultire. master of puppets, ti-hii

- am rezervari de vizitare de la cel putin 3 persoane diferite pentru perioada apropiata octombrie - decembrie, si va astept in numar cit mai mare. ca sa nu mai zic de cunostintele si prietenii din "vecinatate" care imi vor oferi un motiv foarte bun sa ma deplasez in urmatorul an in munchen, copenhaga, londra si paris. cel putin. sint si eu cul acuma, cit locuiesc in orasul cu tren la fiecare 20 de minute spre amsterdam, ca dupa aia vine eu inapoi sa ajut la constructia socialismului in rominica, no worries about that.

- dau 20 de euro pe luna pentru cartela de vodafone si inca 1o pe cea de lebara, pentru uz intern si international, pe fix cu bunicii. primesc cu drag telefoane de 7-10 minute de la oricine isi rupe de la gura minutele pe fundul meu, iar daca nu raspund inseamna ca sint in zona de "sssh, silence!" de la, ai ghicit, biblioteca...

- oamenii vin si pleaca, am totusi sentimentul ca majoritatea ramin totusi undeva, gravitind pe orbite in jur, de unde pot sa-i apelez cu o anumita frecventa si sa mi se raspunda cu ceva ce-mi da senzatia aia de "e, bine, domle, e bine!", care ma face sa zimbesc si sa ma gindesc ca, la o adica, nimic nu s-a schimbat prea tare, si chiar daca s-a schimbat nu e ceva care sa ne afecteze prea mult. si chiar si aia care pleaca, toti lasa amintiri frumoase, iar amintirile nu mi le ia nimeni. dinspre trecut e bine, prezentul e-n parametrii (am teme dar le fac, fac siteuri pentru gradinite, ies la bere si ma joc wow) iar viitorul, eheeei, viitorul!, viitorul poate aduce orice. si asta mi se pare foarte reconfortant. statistic vorbind.

Miine de la capat

Uneori, cel mai inteligent sfat de care sint in stare este

"du-te si te culca, poate miine va fi mai bine"