bun venit printre maimute

pisica mea ar trebui sa traiasca in america, ar fi perfect adaptata: noaptea pe la ora 12 prinde viata si alearga pe canapele, ascute covorul si face scheme comando pe sub scaunele din bucatarie. iara daca prinzi cumva ora 3 jumate treaz, ea e linga tine, plina de afectiune si voie buna, mai ales daca treci pe linga ea fara s-o observi si are ocazia sa te atace la picioare.

problema e: ce faci cind ai prea multe optiuni? prea mult optiuni si resurse limitate adica, incluzind timp, bani si imposibilitatea de a da load. atunci ideea cred ca e sa-ti pui ochelari de cal, sa alegi pur si simplu, o documentare rapida, iti asumi riscul si in rest "dont look back in anger". nu regreta niciodata si mergi inainte, daca atita ai fost in stare sa faci, oricum e vina ta ca s-a ajuns la situatia asta in primul rind.

ca veni vorba de ora 3 noaptea, sa stiti ca se circula foarte bine si judicios. n-am vazut un singur sofer care sa schimbe banda fara sa semnalizeze, pe iuliu maniu se rula cu un 60 calm iar nisipul aruncat importiva poleiului fosgaia romantic pe sub roti. la mare, la mare...

ca "new year's resolution" anu' asta iti propun sa incerci sa nu-ti iasa nimic. sa esuezi lamentabil sau la mustata la orice obiectiv propus, aceasta fiind singura chestie care iti este permisa sa-ti reuseasca: failing. nu te speria, are un caracter foarte educativ, vei invata sa pierzi, sa traiesti mai departe, sa iei suturi in fund fara sa suferi, fara sa te oftici, vei deveni un veritabil hop-mitica, flexibil si adaptabil. o sa fie complicat, dar e o lectie care trebuie invatata cindva. viata e prea scurta s-o pierzi in pareri de rau, adapteaza-te, move on. putea sa fie mai rau, de asta poti sa fii absolut sigur.

pe sefa mea de ghilda o cheama odessa, e priest de nivelul 47 si al naibii de greu de omorit. in viata reala e din anglia studenta in primul an, si s-a mirat cind i-am zis intr-o zi ca tre sa plec la munca. m-a intrebat ce fel de studenta sint si cind i-am spus plina de "witty-ness" ca "the kind that likes the extra cash" mi-a zis ca ei ii trimite ta-su bani si oricum guvernul o plateste destul de bine ca sa invete. asta in conditiile in care cele mai misto dar si cele mai scumpe masteruri sint in anglia, pe la 4-5000 de euro, ca sa nu mai zicem de nivelul de trai. deh, viata...

si nici nu prea-ti permiti sa obosesti si sa faci circ, sa faci crize de isterie la care publicul privitor sa-ti plinga de mila si sa te aplaude. adica, ce, crezi tu ca daca te pui in fund lumea o sa se opreasca brusc sa iei tu o pauza sa-ti rezolvi problemele? ca-n reclama aia la bere. fishing for compliments functioneaza rar si e si mai rar satisfacator. schimba muzica, culca-te. daca ai noroc, pina miine e mai bine.

altfel, enrique iglesias de revelion la romexpo. mergem fata sa-l vedem?