eu pot sa si tac, sa stii. zau, poate ai impresia ca mor daca nu vorbesc nonstop, daca nu arunc bancuri glumite sau adevaruri universale, atunci, am sa te uimesc: uneori chiar imi place sa tac. sa stau sa ascult lucruri interesante, sa inmagazinez, sa nu pun intrebari sau sa deschid discutii. sa nu spun nimic si sa fiu atenta, pe bancheta din spate, locul din dreapta. sau pur si simplu sa ma gindesc, sa-mi fac scenarii fantastice, sa analizez, sa zbor aiurea dintr-o amintire in alta. sa ma amuz pot si in capul meu, iar daca chiar gasesc ceva teribil de misto se poate sa rid pur si simplu, fara sa-ti impartasesc si tie. eu sint cel mai bun ascultator al meu.

deci daca ma vezi manifestind vreunul din comportamentele de mai sus sa stai calm, nu sint bolnava. de fapt s-ar putea sa-mi fie chiar foarte bine, un moment d-ala rar de liniste si pace in care nimeni nu vrea nimic de la mine, nu e nimic de facut iar eu ma bucur in tacere. uneori.