legea atractiei universale, asa cum am inteles-o eu din filmul "the secret"

imi schimb vocea cind vorbesc cu unii oameni la telefon. am observat si la altii, probabil ca nu-si dau seama sau, si mai rau, isi dau dar nu pot face nimic. ar trebui analizat in mod serios: care sint aceste categorii de persoane si ce au ele asa special de ne fac sa manifestam altfel, sa vorbim altfel si sa abordam, dupa caz, un ton mai glumet, mai conciliant, mai serios. si stii la ce ma refer, nu la momentele cind "iei atitudine", ci la cele cind, intr-un mod imperceptibl, pur si simplu o iei pe linga drum, cind the-real-you would slap you silly.

stateam azi la facultate intr-un moment d-ala de primavara-insorita pe care, fara sa fie cine stie ce special, exista mari sanse sa mi-l amintesc ani mai tarziu, stateam vreo 6 - 7 si vorbeam de terminarea facultatii, cum mai avem doar 2 sesiuni si "am scapat". eu ziceam ca o sa-mi para cu siguranta rau, ca nu vreau sa intru serios in paine (pentru ca suna mai bine decit "sistem"), ca-mi place statutul de student, imi place sa invat, cu banii pot sa ma descurc ca pina acum, cu acelasi job part-time si ca, per total, nu-i chiar asa de rau sa fii la facultate, cu tot ce presupune asta. dar lumea era oarecum inversunata, ca profii neseriosi si rai, ca materiile absurde, ca serviciul serios si necesitatea lui, ca toate conspiratia asta care ne perverteste sufletelul nostru inocent

poate am sa invat totusi sa merg pe bicicleta, da, im a freak of nature, nu stiu sa biciclez, dar in apararea mea pot spune ca n-am avut niciodata one of my own sa am ocazia sa cad cu incredere de pe ea pina prind spilu', iar saraca diana cind s-a chinuit cu mine printr-a saptea n-a avut rezultate prea bune nici ea. tin minte ca ma tot tinea dintr-o parte (am aflat ca procedura corecta e tinerea din spate de sa) si eu tot ma inclinam intr-o parte si, in final, m-a plimbat pe cadru in timp ce eu ii cintam repertoriul vama veche - nu am chef azi.

si de la una la alta am trecut bineinteles si la birfitul citorva colegi de serie, nu de alta dar aparent antipatiile comune intaresc prieteniile si-asa speciale. si cum-necum ajunsesem la niste persoane cu note bune, pe care eu de altfel le credeam curate la inima pina nu demult si fiecare a inceput cu mostre de zgircenie si avaritie la examen din partea lor si nu numai atit, chiar frauda! si asa inca un mit i-a fost distrus bietei căluţe (poveste veche, ana poate ar fi in masura sa explice) despre acei merituosi care invata pe brinci pentru note si burse si cum universul e el drept pina la urma, ca furi tu furi da' tot n-o sa ajungi chiar pina acolo sa ai pretentii de top. care si-asa nici pina acum nu putea sa sufere comportamentul inrudit cu al sobolanilor desi saracii n-au ei nici o vina, de viclenie si dat bine pe linga profesori, plusat acum cu servite si copiute ascunse bine in banca, si uite, domle, numai cine face asa, cum ajung ei printre cei mai buni. pai e corect, mai nene, e corect?

si fac niste desene ingrozitor de strimbe, uite acuma invat sa reglez diferite procese industriale si nu-mi iese domne cisterna asta nici sa ma tai, pai ce fel de inginer sint eu daca nu stiu sa desenez in mod corect caligrafic o cisterna, o vana, un malaxor?

si cred ca undeva in discutia asta m-am dat eu mai alba decit sint si-am sustinut probabil ca nu conteaza, pina la urma, lasa pe fiecare sa faca ce-l tine cureaua cit il tine, desi totusi nu-s asa absurda (nici ipocrita) sa afirm ca daca copiezi odata citusideputin ar trebui sa te trazneasca fulgerul divin si sapte ani de abstinenta. ma refeream la astfel de obiceiuri repetate ostentativ si cu neobrazare (le cel mai infricosator examen din semestru, in prima banca, cu servite!) si nu de fitecine pentru 5, ci pentru 10! si tot undeva pe aici ziceam ca per total, mie nu-mi pasa, ca "sistemul asta" pe mine nu ma ajunge si c-am sa lupt pina la capat, n-am sa innngenuncheeeez, gieeeeee! da adevaru' e ca si eu ma oftic la faze d-astea, ma oftic de mor, ca daca si la carti (cind eram mica!) puneam la suflet cind cineva ma batea, baremi la asa comportament miselesc. deci, pentru cei care aveau indoieli si credeau ca doar putina kriptonita ma poate invinge, nu, sint si eu om. si ma enervez pentru rahaturi, si ma oftic, si sint geloasa, si mostenesc mania persecutiei pe linie materna si ohoo, cite si mai cite. dar ma tratez. cu musetel si casa foster pentru prieteni imaginari, dar asta numai cind am timp. in rest, sa le coaca. are universu' ac de cojocu lor. sau macar cite-un porumbel, din cind in cind. zen