de 4 ani pina acum

prima data am fost in cerc restrins, eram patru in doua corturi, am stat pe plaja si am cam inghetat de frig si de ploaie. am mers cu trenul si-a fost destul de obositor oricum per total, desi nu era nici pe departe la fel de multa lume ca acum, poate si pentru ca 1 Mai a picat chiar de Pasti in acel an. Dar a fost foarte frumos, am cunoscut oameni noi, am inventat mormitul mu m, per total o escapada tare misto, mai ales ca faptul ca eram putini sporea aerul de "ceva special". M-am intors cobza, cu piciorul vraiste pentru ca ma invartisem cu roxana pe plaja si ne-am dat cu fundu de nisip, obosita moarta si cu partial la fizica in martea de dupa. Da' parca s-a aminat pina la urma.

Al doilea an am zis ca gata, nu mai merge faza cu cortu pe plaja. Ne-am cazat in camping linga turc, unde aveau un magarus tare simpatic da' pe care mi-era frica sa pun mina. De data asta am fost desui, vreo 4 corturi doar noi cei din camping, plus diversi prieteni pe plaja si la cazari. In rest tot frigut, tot ploicica, dar si multe peripetii interne, cu neintelegeri intre prieteni si chestii care, probabil, nu se vor povesti niciodata si pe care, daca stau sa ma gindesc mai bine, nici macar nu stiu sa se fi intamplat :D. Dar am dansat la fel de mult, am jucat carti pe porunci si, intr-un final glorios, am dormit o noapte memorabila in frig in gara din mangalia, unde ne-am boschetizat definitiv. Nu vom uita cele 5-6 ore petrecute acolo, nici buda atomica, nici vagabontul schizofrenic si nici felul teribil de amuzant in care ride cristinica. De la gara direct la facultate, tocmai se aduceau pertialele la DCE 2 si, asteptind autobuzul, o pasare m-a norocit cu mare precizie.


Al treilea an deja m-am gindit "gata domne, hai sa fie asta ultimu ca deja devine obicei si e cam mult". Cu masina, eram cam boieri, desi nu destul pentru a nu locui tot la cort, de data asta la Marina. Am fost inca si mai multi, prieteni vechi si noi, liceu si facultate si, ohohooo, inca o groaza. Ca dovada, am strins poze de pe cel putin 6 aparate, si asta numai printre apropiati. Prietena tequilla ne-a sustinut cu incredere si a prins bine mai ales cind saream pe bancile si mesele de lemn, cind ascultam concertul suie, cind ne-nvarteam pe plaja. Vremea mai buna, dar nu destul cit sa nu dirdiim putin chiar si cind eram veseli. Incolo, baieti si fete, vechea poveste, cu cit mai multi cu atit mai complicat. Dar diversitatea e buna. NEXT!

S-a facut 2008 si-am onorat si de data asta. Desi ziceam ca nu, nu stiu, parca e atractia prea mare, mai ales cind cluburile sint pline si incepi sa mori de cald si fum in ele, parca nu pot sa nu-mi doresc o avanpremiera de mare, chiar si fara inot si stat la soare. Si-n plus in vama e mereu VIATA, viata de noapte, libertatea de miscare si exprimare. Am stat doar 2 zile din motive de vreme dar nu-mi pare rau, am facut tot ce se putea in materie de inovatie in distractie, si cit a fost, a fost extraordinar. Am fost iarasi multi, nici nu mai trebuie sa zic, e ca si cum din an in an aduc tot mai multi oameni. Si aduc si altii, si prietenii lor inca in plus, si tot asa, si iata adevaratul motiv pentru care "vama se strica". Desi nu se strica, doar se umple, si concomitent cu asta piata incearca sa faca fata cererii. Si n-ai ce sa faci daca nu toti care vin acolo corespund "profilului de vamaiot". Adica ce poti sa-i zici baiatului din regie care cam merge el de felul lui in dumars dar a auzit si el de vama (poate chiar de la tine) si vrea sa se distreze, si uite ca ii place si lui, si tot asa...? Pai poti sa nu mai povestesti niciodata nimanui cum te-ai distrat tu si cit de bine e cind dansezi pe o banca si tragi un fum, ce frumos sa te trezesti cu marea-n fata si ce frumoasa e furtuna aici, cind o privesti de pe o banca a expiratului c-o bautura in mina. Si ai putea sa tii totul pentru tine si sa le zici tuturor ca "n-au voie", dar cum ai putea sa-ti permiti sa faci asa ceva?

A fost foarte misto, exact cum trebuia, chiar daca pe alocuri, in momente de luciditate extrema, am avut niste revelatii dure despre viata si oameni, despre cei carora le-ar trebui absolut interzis sa aiba copii datorita riscului de a aparea generatii demente, despre cei care ar trebui batuti mult in cap pentru a-si reveni, despre cum e sa ai 22 de ani cind prietenii au 23 si asta incepe sa se cam vada, despre faptul ca sormea are 28, life, the universe and everything... Totusi, misto, tare misto. Un lucru doar: nu mai stau de 1 mai la cort...