what if it never kicks in?

de fapt nu, nu vreau un raspuns impaciuitor in genul "lasa diana ca te-oi face si tu fetita mare cindva, o sa iti placa si tie sa faci mincare de cartofiori pentru copilasii care vin de la scoala sau sa-i calci LUI camasile". genul ala de chestie care pe jumatate mi se pare incredibila dar, paradoxal, pe celalata jumatate stiu ca o sa se intample oricum, adica SE VA PRODUCE, fie ca imi place sau nu.



si totusi e ciudat cum lumea se maturizeaza si, pe linga serviciu, rate la diverse si planificari de concedii cu luni inainte pentru ca altfel nu se mai poate apar si instinctele... ei bine, instinctele, pentru ca nu-mi vine acum nici o categorisire concludenta. deci in timp ce roxanei incep sa ii placa copiii si irina se gindeste ca ar fi tare placut sa gateasca impreuna (nu cu roxana :P), colac peste pupaza mai port si o discutie pe care in general as plasa-o dupa ora 4 dimineata in conditii de ebrietate cu 2 baieti mai "gagicari", zic eu asa, despre ce inseamna dragoste adevarata, cind stii ca vrei sa te casatoresti si cum o sa-ti educi copiii, incep sa ma gindesc ca poate sint eu de vina sau ceasul meu biologic a stat si gata. so maybe it's me and i should start wandering. pentru ca bebelusii nu mi se pare deloc adorabili (nimic personal, pur si simplu nu ma atrag si nu-mi vine sa-i smotocesc, they're really tiny and just dont do it for me), de gatit in doi nici nu poate fi vorba pentru ca in general mi-e foarte lene iar daca printr-o minune m-as apuca de un capriciu culinar you'd better step out of my way, cause it's my show si, ca sa raspund punctual la exemplele de mai sus, cind am fost intrebata (si nu, nu de catre simona, de catre un baiat) daca "IL mai iubesc ca-n prima zi" reactia mea naturala a fost sa o iau la goana pi bulivard strigind tare AAAAAAAAA asa, just because, pot spune ca instinctele mele are not kicking in. in schimb m-am bucurat teribil de tare azi ca m-a dus si pe mine capul meu de inginera sa-mi instalez driverele placii video si, MINUNE! pot sa ma joc jocuri!, incit cred ca am zimbit nonstop pe strada pe unde am umblat, gindindu-ma la orele minunate ce ma asteapta la calculator si cum un joc imi poate suplini foarte multe necesitati stringente ca socializatul, statul pe net, activitati artistice si inca altele. ill be a reeeaaaally happy camper in viitorul apropiat, pina fac o supradoza si revin la normal.



"dar da, diana, toti sintem diferiti si nu trebuie niciodata sa iti doresti sa fii ca altcineva, fiecare este unic si minunat si lallalalalalalala". nininana brain. stiu asta, totusi e putin ciudat cind vezi ca esti "altfel", sau cel putin ca lumea incepe sa se schimbe si tu tot handicapat ramii. desi totusi mai putin handicapata decit altii, acum daca stau sa ma gindesc. exista totusi mereu acel prieten de care lumea face misto si e luat de prost pentru ca e mai special. sper sa nu devin el. sau daca devin, sa nu aflu asta niciodata :)). sau daca aflu, sa nu-mi pese. there, im all covered. de fapt nu ma streseaza prea tare chestia asta cu maturizarea, doar ca uneori incep sa observ comportamente pe care nici macar nu le consider rele, doar ... diferite, si ma sperie. cred ca sint eu mai inertiala. a, da, ca sa nu mai spun ca toata lumea a inceput sa umble pe la nunti, nu stiu daca ai observat. sint astfel de chestii care ma fac sa adopt o atitudine frondista si extrema. probabil ca o sa-mi treaca, m-oi obisuni.



intre timp civ4 e misto si ma tine departe de lumea adevarata. inca nu m-am incumetat la wow, a se nota. puf puf puf, the magic dragon goes. seara buna si beti una si pentru mine.