cind ceva te deranjeaza, tinde sa devina mai important decit tine

intamplator, am descoperit ca daca ma gindesc foarte intens la o problema, reusesc destul de rar sa o rezolv asa, doar din "poigne". si-atunci ma gasesc in nefericita situatie in care imi derulez in mod repetitiv diferite variante ale aceleiasi dileme, din unghiuri si perspective variate, incerc mai multe abordari, le dau apoi cite o simulare si descopar, inevitabil, alte si alte hibe, incit in final nu reusesc decit sa devin si mai inacrita/trista/cu-variatiuni-pe-tema fara sa descopar piatra filozofala. si-atunci intr-un act final de intelepciune populara (partea mai proasta e ca am crescut in mod definitiv la oras) imi aduc aminte citatul aproximativ din titlu si-mi bag picioarele, asteptind vremuri mai insorite, atmosfere mai relaxate si valul de nesfirsita iubire fata de toate creaturile domnului care, aparent, ma loveste in rafale periodice. deci premizele exista si, daca aplic o sigilare corespunzatoare a zonelor de scurgere, it just might work. adica nu ca n-as fi pentru confruntarea problemelor in mod direct, dar uneori pur si simplu nu tine doar de tine. "ce-o fi o fi". minca-m-ar poiana lu iocan sa ma manince, v-am zis ca e o vara complicata, si o toamna si mai si. in rest, nininanabrain si noi sa fim sanatosi, as this is what really matters.