- despre cum e atunci cind stiu ca unele lucruri pur si simplu n-o sa se mai repete niciodata la fel, cu aceeasi oameni, in aceeasi atmosfera, cum ramin ele momente magice pe care ani mai tirziu mi le amintesc, totusi, desi la momentul respectiv nu m-as fi gindit absolut deloc ca e ceva special de capul lor. ramin unice si cu atit mai frumoase cu cit anii trec si oamenii se schimba, si cum incep sa ma multumesc, cu ocazia asta, si cu mai putin, pentru ca daca nu ne vom mai plimba niciodata prin poli impreuna asa, doar pentru ca e o simbata frumoasa si nu avem teme pentru scoala sau altceva de facut, atunci macar am sa ma bucur cit mai mult de (tot mai) rarele ocazii in care ridem si vorbim timpenii si ma simt iar ca-n liceu.
- despre cit de misto este sa dormi la cort la mare dar nu in camping, nu, chiar pe plaja, cu deschidere spre larg, cum culcatul si trezitul si orice alta activitate intermediara este insotita de sunetul valurilor, despre cit de frumos este sa stai pur si simplu pe nisip in lasarea serii, sa pierzi vremea aiurea, cind chiar si o ploaie usoara care te trezeste cazind pe cort este mult mai putin deranjanta si contribuie chiar la spiritul boem, asta daca are bunul simt sa se opreasca dupa o periopada limitata; deci despre viata la cort, pe termen scurt, e adevarat, cind nimic nu te deranjeaza, nici vecinii din dreapta - 2 hipioti la vreo 40 de ani care stau de dimineata pina seara in puta goala, nici cele 2 doamne de 60+ care au venit cu cei 2 catei teckel sa stea la plaja, in costume de baie!, fapt pentru care le multumim nespus.
- despre cum mi-am reamintit alataieri replica "all's fair in love and war" cu care nu am fost niciodata de acord, cum, cum sa fie ORICE permis?, trebuie sa existe mereu un cod care trebuie respectat astfel incit lumea sa joace totusi cinstit, si despre cum am realizat ca de fapt da, din pacate asa se pare ca e, totul este permis. si nimic nu este pentru totdeauna si nimeni nu-si tine de obicei promisiunile pina la capat, adica poate le-ar tine daca n-ar aparea mereu atitia factori noi mereu in miscare si atitea circumstante atenunate care justifica o actiune sau alta. categoria nerezolvate.
- despre relatiile care continua din inertie, doar pentru ca timpul trece si ti-e pur si simplu lene (revenim incet la lait-motiv...) sa le lamuresti intr-un fel, despre cum e atunci cind "all is not peachy" dar nici atit de ingrozitor incit sa tragi linie. despre cum poti sa traiesti mult si bine intr-o dualitate ambigua pina cind o chestie fara relevanta umple paharul, despre cit de complicat este sa tragi concluzii care sa te tina o viata intreaga si alegeri care sa te multumeasca pe aceeasi perioada de timp. despre cit de schimbatori sintem in general si cum, pina la urma, cel mai vinovat pentru starea actuala de fapt a fiecaruia is non other than himself.
filozofic vorbind, bat cimpii si nici macar nu ma dor picioarele. practic, e foarte cald si desi iar am plecat de-acasa pentru a putea invata "in liniste" o ard aiurea cam mult. bine ca se termina sesiunea. din fericire a absolut inevitabil.
0 proteste:
Trimiteți un comentariu