crisis over

momentul de panica a durat cam 10 minute. genunchi care se inmoaie, mai mai sa cad in picioare, o vaga senzatie rau si de voma. light headed. frica. frica pentru ce o sa iasa, ce o sa aflu, ce o sa se intample de acum incolo. incertitudine, ginduri negre si previziuni sumbre. victimizare prematura, un sentiment de slabiciune, de fatalitate. am apelat la un prieten sa vina sa ma scoata de acolo, sa ma ajute, sa ma duca acasa. din fericire, n-a raspuns, si zic din fericire pentru ca asa am fost nevoita sa ma ajut singura. sa ma trezesc din starea aia imputita, sa ma pun pe picioare, sa merg pe jos pina acasa. si mi-am dat seama ca nu e asa rau, nimic tragic nu s-a intamplat si oricum "there's more than one way to skin a cat". si m-am facut bine, mi-a trecut, nu mi-a mai parut rau pentru mine, n-am mai pierdut vremea cu calcule fataliste. la naiba, am atitea chestii de facut, nu-i pacat sa pierd timpul gindind aiurea si negativ?