azi am injurat un pervers in tramvai. io stateam la geam si la un moment dat vad o tipa dragutica intr-o rochie care se baga cu o fata chinuita in mine. cum cunosc destul de bine fata respectiva si posibilele cauze, ma uit in spatele ei si vad un tip solid putin mai intalt decit mine, altfel destul de normal looking. "cine stie, imi zic". putin mai incolo insa fac schimb de locuri pentru a ajunge la usa si ajung fix linga tipul in cauza si, pentru a-mi proba banuielile, ii trag o ocheaza bine tintita din lateral. "mh-mh", inca aveam dubii. il fixez insa cu privirea drept in ochi, lucru care m-a mirat chiar si pe mine ca in general nu-s asa "tupeista" to stare-down people. tipul pesemne ca se prinde (doh!) si isi schimba mina de sustinere de bara de sus, pentru a se camufla mai bine. il mai las putin si, fix inainte sa cobor in statie il mai verific o data, la fix pentru a observa miscarile ritmate si fermoarul, de altfel, desfacut. moment in care efectiv stupefiata ma uit la el si-i zic "'tu-tzi mortii ma-tii, nu ti-e rusine cum te comporti in tramvai!". coboara in statie, si eu, si tipa terifiata care o tuleste cit mai repede (nu ca n-as intelege), si ramin eu cu respectivul care, vazindu-se si el in pozitie de a putea scapa (de furia multimii, as if!) capata curaj si, dupa ce se departeaza totusi vreo 5 pasi, se intoarce uitandu-se urit spre mine si zice "de cind injuri de morti?", si da sa se intoarca curajos spre mine, "ia vezi, ca tot in partea aia o iei". moment in care e drept ca I froze a little, ca si reactie nu neaprat de frica (poate si asta dar mai mult soc, ca uite domne cit tupeu! si cit tupeu au oamenii astia in general! si de-aia ne e frica sa spunem ceva cind vedem cum se fura din buzunar, si de aia tacem in general in fata celor cu gura mare. fenomenal, domnule!). dar am ramas pe pozitie pentru ca totusi creierul meu percepea ca nu are ce sa mi se intample in statie in mijlocul zilei, cu atitia oameni care trec pe linga. am regretat p-orma ca nu l-am injurat in continuare si nu i-am zis sa mergem impreuna la politie, just for show off, evident, ca n-aveam cum sa retin ditai omu dar asa, ca sa nu ramin mai prejos. am apreciat insa ca am ramas dreapta in fata lui si ca am avut puterea sa-l injur. trebuia s-o fac mai tare, sa atrag mai multe priviri.
interesant a fost insa ca dupa ce am povestit strasnica mea fapta de vitejie mamei si sora-mii reactiile initiale au fost "dar ce, se freca de tine? trebuia sa-l lasi in pace, ce te bagi aiurea in seama". !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. deci in general daca te bagi pentru altii, chiar daca n-ai nici o legatura cu ei si aia impotriva carora spui ceva fac o chestie absolut dezgustatoare, se cheama ca "te risti aiurea". ca nu e treaba ta. si de aia se intampla cita se intampla.
si mie mi-e frica. asta e prima oara cind fac ceva de genul asta, dar sint cit se poate de mindra, chiar daca n-am avut neaparat cine stie ce rezultate. am scapat-o probabil pe saraca tipa de inca o statie de groaza, poate nici macar. dar am avut curaj, chiar daca a inceput sa paleasca la amenintarile aluia. si de aia trebuie sa invat sa ma bat. logic and brains may help in more intelectual occasions, dar trebuie sa fie al naibii de reconfortant sa stii ca la o adica poti sa spargi fata cuiva.
mai pe seara am carat 80 de bucati de viitoare mobila aduse de ai mei de la ikea. si mi-am adus aminte ce misto era cind facem miscare, efort fizic, ce usoara si agila ma simteam dupa. deci as putea sa-mi repar piciorul si sa sar iar coarda si sa fac balansari si sa fac sfoara. apoi as putea incerca niste kickboxing. asa, de fun.
joi, 5 iunie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 proteste:
haha, "tare" faza cu reactia din familie. cam asa imi zic si ai mei. sau "mah dar pe tine te mananca...nu poti sa stai in banca ta?:))
intamplare asemanatoare: treceam pe trecerea de pietoni de la mine din statie. verde pentru mine. o masina venita nush de unde franeaza la milimetru langa o tipa care era cu doi pasi inaintea mea..aia se sperie..noi la fel. si il iau la injuraturi pe ala, asa cum am invatat eu mai bine de la stadion. nu observasem cum arata. trec mai departe..spre casa. dupa cateva momente aud o frana brusca langa mine:D au coborat vreo 3 din masina aia. soferul si doi care il tineau sa nu ma bata:)))
am scapat "doar" cu injuraturi. si ne-am continuat vietile. ala oricum sigur a ramas fara permis la un mom dat. in rest..vorba ceea, keep walking ;))
Nu stiu de ce dar vreau sa-ti multumesc pentru ce ai facut... Defapt stiu... o f f buna prietena de-a mea a fost intr-o situatie mai mult decat similara cu tipa de care zici si intr-un autobuz intreb nimeni nu a zis nimic chiar daca ala si-a scos "the thing" afara... Oameni bolnavi!
mama ce ma mananca palma sa scriu numai pe langa... dar ma abtin!
piciorul trebuie sa ti-l rezolvi pentru absolut toate motivele din lume.
@alexandra - uuu, niceee, eu trebuie sa recunosc ca totusi nu am fluxul de injuraturi asa lung si oricum nu prea sint genu care sa se arunce asa... poate mi-e frica? poate n-am antrenament? in orice caz trebuie sa recunosc ca intotdeaua mi-a fost cel mai tarsa de tigancile (nothing personal, statistic vorbind, majoritatea tiganci erau!) that travelled in packs si sareau cu gura mare si tupeu la orice - aoleuuuuuu!!!, mi-au terorizat copilaria :D [ok ok, nu erau chiar asa multe. i just really dont like the type :]
@gelu - si faza cea mai naspa e ca in situatii d-astea n-ai domne reactie, mai ales daca ti se intampla tie, e o reactie de scirba amestecata cu frica si is-this-really-happening?! e foarte nasol. de aia nu-i invinovatesc pe cei care, atunci cind li se intampla, n-au spirit de reactie. dar restul ar trebui sa faca tot posibilul sa-l rupa p-ala in bataie.
@mihai - stii cum e, daca te maninca, scarpina-te, dar ai grija unde si in ce situatii, sa nu ajungi neinteles :D [ok im stopping now. but so u know, i could continue :D]. iar cu picioru i wiiiillll
pt.tehnici de auto aparare,stoc de bate si flow de injuraturi dintre cele mai originale apeleaza cu incredere :))
nu e nimic mai rau decat indiferenta oamenilor buni!
invatat o multime
Trimiteți un comentariu