si atunci o voce interioara i-a soptit:
get OVER it!
and she did.
luni, 25 iulie 2011
miercuri, 22 iunie 2011
miercuri, 8 iunie 2011
The five people you meet in heaven, only reversed
Sa facem un exercitiu de imaginatie.
Inchipuie-ti ca esti la o masa cu fix acele persoane pe care iti doresti cel mai putin in lumea asta sa le vezi.
Nu, nu cei nitel nesuferiti sau enervanti. Nu cei pentru care inca mai ai o mica rica din liceu sau generala. Nu, nu ei. Ne referim aici la cazurile grave, la acele persoane pe care ai face orice sa nu le mai vezi niciodata, cei sau cele care iti stirnesc un munte de resentimente, de stinjeneala, de sentimente mocnite care au ramas mereu nespuse si care, tocmai d-aia, de-a lungul timpului, au crescut in greutate. Acele persoane pe care si acum ti-e greu sa le ignori cu gratie, care inca te mai fac sa suferi cind iti aduci aminte ce s-a intimplat sau, din contra, cele pe care ti-e pur si simplu rusine sa le intorci privirea. Ei bine, da, inchipuie-ti ca tocmai aceste persoane stau la masa cu tine. Doar ele.
Cu cine stai la masa? Sau poate esti norocos si esti singur...?
Imagineaza-ti care ar fi atmosfera.
Imagineaza-ti ce ai face tu. Dar ce ar face ele? Se cunosc, ar lega conversatii? Au sanse sa se imprieteneasca, sa se "alieze" impotriva ta? Te-ar baga in seama, te-ar ignora cu desavirsire, ar incepe sa tune si fulgere?
Imagineaza-ti ca nu ai cum sa pleci, ca trebuie sa stai acolo cel putin jumatate de ora, imagineaza-ti cum te-ai simti exclusiv printre "inamici".
Cu cine ai incerca totusi sa comunici?
Imagineaza-te stind acolo, fata in fata cu cele mai grele momente din viata ta. Cu TOATE, deodata, impreuna.
Imagineaza-ti apoi ca cineva se aproprie de masa voastra si vine sa te ia de acolo. Sigur, ar putea sa fie oricine, numai sa scapi mai repede si sa-ti bagi capul in pamint ca strutul si sa te gindesti ca asta nu s-a intimplat, de fapt, decit in capul tau. Dar iata ca nu e oricine, e tocmai persoana care te cunoaste cel mai bine, care iti stie tot trecutul tau si, probabil, pe toti cei de la masa, o persoana care te intelege, care nu te judeca, care e total de partea ta. Persoana aceea e probabil cel mai mare sprijin pe care il vei avea vreodata in viata.
Cine e persoana aceea?
miercuri, 11 mai 2011
sâmbătă, 30 aprilie 2011
vruuuuuuuuuuuuuuuuuuummmMMMM!
Am stat si m-am gindit azi la calatoritul inapoi in timp.
Cum s-ar produce - a) fara sa-ti aduci aminte nimic, pur si simplu te-ai trezi in ziua Z acum x ani cu amintirile si mintea de atunci, fara sa stii ca tu apartii de fapt viitorului si doar ai ales sa retraiesti un queens day de anul trecut, sau b) tranzitia ar fi lina, la teleportarea dintre zile contribuind toate elementele similare (melodia asta a mai fost; lumina asta; coada asta la buda), astfel ca la un moment dat sa constati pur si simplu ca te-ai intors in timp si retraiesti, cel putin pentru o perioada, anul trecut pe vremea asta.
nu ca as fi melancolica. doamne fereste.
zau.
duminică, 10 aprilie 2011
There still is hope!
Ca urmare a faptului ca tocmai am reusit sa mai castig un joc de solitair draw 3 cu punctare las vegas ridicindu-mi astfel procentajul general de castig la magnifica cifra de 3% (781 de jocuri jucate din care doar 24 castigate), imi permit sa mai astern aici una din acele mostre de optimism incredibil, adesea asociat cu prostia infantila, care ma caracteriza cindva.
Asadar si prin urmare, inca mai sper la zile vesele cu soare, la o alimentatie sanatoasa si un program sustinut de sport care ma va face sa pot sa ma misc liber si la 65+ de ani; la un serviciu incununat de satisfactii si provocari, la vacante magnifice in felurite colturi din rominia si din lume, la prieteni amuzanti si simpatici, cu care sa impart si vechi, si noi. Iar baza pentru toate acestea exista, si-as vrea sa multumesc pe aceasta cale parintilor si sorei mele, lighioanelor din casa pe care le-am avut mereu in jur si pe care, chiar daca s-au mai "schimbat" in timp, istoria le va consemna ca detinind pe rind un rol important si de neuitat pentru mine, lui Dan care-mi asigura sustinere si stabilitate afectiva, tuturor prietenilor care ma cauta si ma-ndragesc si carora, cu proxima ocazie, le voi da serios de baut de ziua mea, scolii din militari, liceului de linga cismigiu, maretei politehnici, orasului bucuresti si, cu jumatate de norma, orasului sinaia. As vrea de asemenea sa-mi multumesc mie si sa-mi impartasesc un mare "pat on the back", pentru ca daca nu eu, atunci - cine?, si daca nu acum, atunci - in puii mei - cind?
dar timpul nostru se termina, as dori sa inchei acest discurs omagial cu scuzele de rigoare pentru toti cei nu atit uitati cit omisi din dorinta de a nu transforma un mic si inocent moment de nebunie temporara intr-o mostra ce poate sta impotriva mea ca proba serioasa atunci cind voi decide sa tai cauciucurile masinii unui om rau care o supara pe mama sau sa ma reped la beregata unor baietasi tupeisti de cartier. ti-hiiiii. zen.
Asadar si prin urmare, inca mai sper la zile vesele cu soare, la o alimentatie sanatoasa si un program sustinut de sport care ma va face sa pot sa ma misc liber si la 65+ de ani; la un serviciu incununat de satisfactii si provocari, la vacante magnifice in felurite colturi din rominia si din lume, la prieteni amuzanti si simpatici, cu care sa impart si vechi, si noi. Iar baza pentru toate acestea exista, si-as vrea sa multumesc pe aceasta cale parintilor si sorei mele, lighioanelor din casa pe care le-am avut mereu in jur si pe care, chiar daca s-au mai "schimbat" in timp, istoria le va consemna ca detinind pe rind un rol important si de neuitat pentru mine, lui Dan care-mi asigura sustinere si stabilitate afectiva, tuturor prietenilor care ma cauta si ma-ndragesc si carora, cu proxima ocazie, le voi da serios de baut de ziua mea, scolii din militari, liceului de linga cismigiu, maretei politehnici, orasului bucuresti si, cu jumatate de norma, orasului sinaia. As vrea de asemenea sa-mi multumesc mie si sa-mi impartasesc un mare "pat on the back", pentru ca daca nu eu, atunci - cine?, si daca nu acum, atunci - in puii mei - cind?
dar timpul nostru se termina, as dori sa inchei acest discurs omagial cu scuzele de rigoare pentru toti cei nu atit uitati cit omisi din dorinta de a nu transforma un mic si inocent moment de nebunie temporara intr-o mostra ce poate sta impotriva mea ca proba serioasa atunci cind voi decide sa tai cauciucurile masinii unui om rau care o supara pe mama sau sa ma reped la beregata unor baietasi tupeisti de cartier. ti-hiiiii. zen.
miercuri, 6 aprilie 2011
pentru ca nu sintem niciodata prea mari sau prea intelepti (well now, at least not me) ca sa NU mai dezbatem pe tema prietenie adevarata. Cui ii pasa de fapt, in cine iti poti pune increderea, cine va fi acolo atunci cind ai nevoie, cine te ajuta la greu, cine va raspunde la telefon, cine nu te va uita, cine te considera simpatic sau ok, cine isi da peste cap ochii in interior, pe cine plictisesti dar disimuleaza (si de ce?), cine merita efortul. Prieteni de-o viata, de 10 ani, de 5, de 2, sau cineva pe care abia ai cunoscut dar cu care efectiv te-ai conectat, cineva care are potential, cineva de care te vei desparti poate definitiv in citeva luni dar care ti-a lasat citeva amintiri foarte frumoase. In cine sa investesti? Problema de optimizare cu resurse limitate, functie cost greu de definit si rezultate... incerte.
Dar daca am invatat ceva greu greu, poate absurd de greu pentru cineva care are niscaiva pretentii de la sine, este ca toata treaba asta este cel putin reciproca, iar cei care conteaza, o sa te caute si ei la rindul lor. Plus minus 3%. And the rest is history.
Ei, da, bine ca ti se pare tie la mintea cocosului. Unii pricep mai greu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
