un proces de invatare foarte lent

but im getting there

mare om, mare caracter

A scris Barbu odata un blog foarte destept. Era ceva de genul

"thispainwontlastforeverthispainwontlastforeverthispainwontlastforweverthispainwontlastforever"...

sa bem pentru asta.

Friendly advice

Develop a thick skin. You're sure as hell going to need it.

ATIT! de usor

si atunci o voce interioara i-a soptit:


get OVER it!


and she did.

pentru ca nu sintem niciodata prea mari sau prea intelepti (well now, at least not me) ca sa NU mai dezbatem pe tema prietenie adevarata. Cui ii pasa de fapt, in cine iti poti pune increderea, cine va fi acolo atunci cind ai nevoie, cine te ajuta la greu, cine va raspunde la telefon, cine nu te va uita, cine te considera simpatic sau ok, cine isi da peste cap ochii in interior, pe cine plictisesti dar disimuleaza (si de ce?), cine merita efortul. Prieteni de-o viata, de 10 ani, de 5, de 2, sau cineva pe care abia ai cunoscut dar cu care efectiv te-ai conectat, cineva care are potential, cineva de care te vei desparti poate definitiv in citeva luni dar care ti-a lasat citeva amintiri foarte frumoase. In cine sa investesti? Problema de optimizare cu resurse limitate, functie cost greu de definit si rezultate... incerte.

Dar daca am invatat ceva greu greu, poate absurd de greu pentru cineva care are niscaiva pretentii de la sine, este ca toata treaba asta este cel putin reciproca, iar cei care conteaza, o sa te caute si ei la rindul lor. Plus minus 3%. And the rest is history.

Ei, da, bine ca ti se pare tie la mintea cocosului. Unii pricep mai greu.

note to self

Diana nu mai fi penibila.

This is not for you

Zilele in care asteptam un mail de la tine
in care asteptam un telefon, in care luam mereu mobilul cu mine, chiar si la baie, gindindu-ma ca, poate, chiar atunci o sa suni
cind te cautam in poze, cind mi-era rusine sa intreb prietenii de tine desi vroiam incredibil de mult sa stiu ce mai faci, cind mi-era frica intr-un fel chiar sa-ti aud numele
cind imi faceam program dupa tine, gindindu-ma ce ar fi mai convenabil pentru tine, ce ti-ar placea tie mai mult, cum sa fac sa fie mai bine, pentru tine, pentru tine, pentru tine...
cind iroseam energie, si sentimente, si timp, stiind ca sansele ca tu sa-mi impartasesti astea tind vertiginos spre zero

zilele alea s-au terminat.

concluzie

Upon a closer analyses and evaluation, the committee has come to the following conclusion:

Sint proasta.

Thank you for you support and attention, we wish you all a good night.

lugu lugu

La dracu cu teoria echilibrului universal, o sa ma timpesc incet incet chiar mai rau decit sint, daca se poate! Adica am observat in mod deranjant ca am ajuns sa am ginduri de genul "ceva rau (si neasteptat) mi s-a intimplat acum, trebuie sa cistig la loto" ceea ce ar fi absolut ok daca n-ar urma in mod logic si "tiii, a dat norocul peste mine, sa ma tem ca-mi cade o caramida in cap acuma?". Nu Nu si Nu. Toate sint niste prostii, lucrurile nu sint legate intre ele, este doar un lant de coincidente (tautologic) intimplatoare si NU se intimpla totul "for a reason". Dar cum se face totusi ca dupa ce imi crapa in mod inexplicabil calculatorul primesc 2 mailuri cu vesti bune pe planuri diferite? Nu, nu o sa spun despre ce e vorba, una la mina ca nu e chiar atit de interesant pentru tine, doi pentru ca oricum, intr-un fel ma asteptam sa primesc respectivele vesti mai devreme sau mai tirziu, deci n-a fost jeopardy 100% si trei pentru ca, haha, i wouldnt want to jinx it...

Ramalamaramalama si doua plame dupa ceafa la fata din colt, va rog!

only when you sleep

Bineinteles, eu m-as apuca sa-ti spun sa dam dracu' tot si sa fugim. S-o luam la goana, sa dam foc la casa, sa stergem totul, sa darimam dulapurile si sertarele cu amintiri. Si sa ma lasi sa-mi arunc de la etaj calculatorul mai intai, cu toate informatiile pretioase pe care le-am adunat cu sirg ani si ani intregi de-a rindul. Sa am o viata complexa, cu prieteni pe care-i caut saptaminal sau cel putin o data la doua zile, si sa dispara tot in praf magic. Lesser cosmic essence, cum s-ar zice. N-as lua nimic cu mine, nimic nimic, oricum intr-o viata viitoare pot s-o iau de la capat de oriunde vreau. Deci: mobila, si carti, si poze - astea in special, numere de telefon, si orice cadou primit de la oricine altcineva in afara de mine. Hainele pot sa ramina, nu mi-ar placea totusi sa incep o viata noua in curul gol, chiar daca e oarecum biblic si alegoric.

Si uite, trage autobuzul in statie, in el nu-i nimeni afara de o fata care doarme cu fruntea sprijinta de fereastra. Are o geanta rosie, tivul putin dus in dreapta, si imi dau seama ca si ei i-ar prinde bine sa arunce de la etaj cite ceva. Macar setul primit din Serbia de la acel fost prieten. Si-un mare "format c:" dar, hei, cine naiba ma asculta pe mine.

Iar din autobuz, la gara, acolo am bilet la trenul de noapte, fara cuseta, un scaun destul de incomod cit sa ma tina treaza pina la destinatie. Am muzica in urechi - de asta n-am putut sa scap - si loc la fereastra spre sensul de mers. Lumina - crepuscul, dealuri in rest, putin mai departe munti, padurea de jus imprejur cit vezi cu ochii, copaci imensi pe care-i doare-n fund de mine. I-as imbratisa pe fiecare in parte.

Privesc prin geam si rasuflu usurata: am scapat si de data asta...

long story short

- ma vad in fata unei decizii grele, pe 27 ianuarie imi expira cardul de wow si tre sa bag 100+ ron pentru inca 2 luni... toate ca toate, dar sa-mi cumpar si add-onul ca sa-mi fac si eu deathnight ca tot omu? asta in contextul de fata in care ma deprima fiecare zi ce trece din cauza euroului, pentru ca 50 de euro taxa de inscriere ori x facultati la care vreau sa aplic ma va ruia cu siguranta si la vara sar si eu gardul la bestfest ca alte persoane (in curind) notorii din presa (a-hem!)

- din 1000 de hoteluri din toata tara 300 sint in regim inchis. adica doar anumite persoane au acces la ele, la preturi de pina la 3 ori mai mici decit cele pentru average joe. cei in cauza sunt angajati ai STATULUI, mai exact cei din aparare, de la ministerul de interne, functionari publici si alte domenii pline de performanta. sanatatea, educatia si cei de la cultura n-au insa locuri rezervate, sint mai fraieri si mai putin importanti, aparent. pentru restul, insa, MO-CAN-GEA-LA!!!, sariti!!

- as vrea sa pot sa scriu ceva incredibil de trist si adinc despre viata si ultimele doua saptamini si jumatate, ca sa nu mai adaugam si luna dinainte. sa ma pling in fata tuturor si publicul din spate sa ma aplaude si sa aiba lacrimi in ochi in semn de intelegere si o statuie mica (din cacat) sa ma astepte in spate, pentru merite si realizari. sau as putea la fel de bine sa fac elogiul vamei-care-a-fost-si-nu-va-mai-fi dupa cum preconizau, de altfel, ultimii ani, confirmarea fiind facuta de pozele aparut pe feeder ieri. sa depanam amintiri si sa plingem, sa plingem, sa plingem! din pacate in ambele cazuri urmeaza, invariabil, intrebarea pragmatica: bine, bine, si dupa aia?

in concluzie, un cintec frumos si sa ne energizam. pe cai baieti, pe cai!

bun venit printre maimute

pisica mea ar trebui sa traiasca in america, ar fi perfect adaptata: noaptea pe la ora 12 prinde viata si alearga pe canapele, ascute covorul si face scheme comando pe sub scaunele din bucatarie. iara daca prinzi cumva ora 3 jumate treaz, ea e linga tine, plina de afectiune si voie buna, mai ales daca treci pe linga ea fara s-o observi si are ocazia sa te atace la picioare.

problema e: ce faci cind ai prea multe optiuni? prea mult optiuni si resurse limitate adica, incluzind timp, bani si imposibilitatea de a da load. atunci ideea cred ca e sa-ti pui ochelari de cal, sa alegi pur si simplu, o documentare rapida, iti asumi riscul si in rest "dont look back in anger". nu regreta niciodata si mergi inainte, daca atita ai fost in stare sa faci, oricum e vina ta ca s-a ajuns la situatia asta in primul rind.

ca veni vorba de ora 3 noaptea, sa stiti ca se circula foarte bine si judicios. n-am vazut un singur sofer care sa schimbe banda fara sa semnalizeze, pe iuliu maniu se rula cu un 60 calm iar nisipul aruncat importiva poleiului fosgaia romantic pe sub roti. la mare, la mare...

ca "new year's resolution" anu' asta iti propun sa incerci sa nu-ti iasa nimic. sa esuezi lamentabil sau la mustata la orice obiectiv propus, aceasta fiind singura chestie care iti este permisa sa-ti reuseasca: failing. nu te speria, are un caracter foarte educativ, vei invata sa pierzi, sa traiesti mai departe, sa iei suturi in fund fara sa suferi, fara sa te oftici, vei deveni un veritabil hop-mitica, flexibil si adaptabil. o sa fie complicat, dar e o lectie care trebuie invatata cindva. viata e prea scurta s-o pierzi in pareri de rau, adapteaza-te, move on. putea sa fie mai rau, de asta poti sa fii absolut sigur.

pe sefa mea de ghilda o cheama odessa, e priest de nivelul 47 si al naibii de greu de omorit. in viata reala e din anglia studenta in primul an, si s-a mirat cind i-am zis intr-o zi ca tre sa plec la munca. m-a intrebat ce fel de studenta sint si cind i-am spus plina de "witty-ness" ca "the kind that likes the extra cash" mi-a zis ca ei ii trimite ta-su bani si oricum guvernul o plateste destul de bine ca sa invete. asta in conditiile in care cele mai misto dar si cele mai scumpe masteruri sint in anglia, pe la 4-5000 de euro, ca sa nu mai zicem de nivelul de trai. deh, viata...

si nici nu prea-ti permiti sa obosesti si sa faci circ, sa faci crize de isterie la care publicul privitor sa-ti plinga de mila si sa te aplaude. adica, ce, crezi tu ca daca te pui in fund lumea o sa se opreasca brusc sa iei tu o pauza sa-ti rezolvi problemele? ca-n reclama aia la bere. fishing for compliments functioneaza rar si e si mai rar satisfacator. schimba muzica, culca-te. daca ai noroc, pina miine e mai bine.

altfel, enrique iglesias de revelion la romexpo. mergem fata sa-l vedem?

diana vorbeste prostii.

nu ne dorim dialoguri. nu ne dorim sfaturi, pareri, alte puncte de vedere. vrem doar sa ne auzim, sa curga monologul in urechi stereo sustinut de gindul ca "cineva ne asculta", ca un om viu pierde timp pentru noi, vrem sa parazitam pe toata durata expunerii. si astfel suna mai bine, problemele sint mai dramatice si ne pare si mai rau de noi, faptele marete capata proportii atinse doar de super eroi, fericirile sint si mai energizante cind sint rostite din nou. ne hranim cu energia altora. yum-yum.


"asa ca ridica receptorul si formeaza cei 9 de 9... un operator uman va fi acolo sa te asculte pe tine, doar pe tine. neconditionat si fara sa intervina in nici un fel... e stipulat doar in contract!"




ps: diana nici macar nu crede ce spune; e si ea putin emo din cind in cind.

variatiuni pe tema

tehnic vorbind, timpul merge intr-o singura directie. asa ca nu exista nici o scapare, o sa imbatrinim, o sa albim, la un moment dat o sa ne cada parul de-a dreptul. fact. o sa ne ingrasam, o sa ne zbircim, o sa capatam probleme cardiovasculare, probleme datorate noptilor pierdute, ingeratului de alimente toxice, sechele de la alte obiceiuri nesanatoase. si, intr-un final, o sa murim cu totii. deci asta e, nu prea ai cum sa cistigi aici. asta daca nu esti unul dintre cei care cred in ceva mai bun la capatul tunelului. ar fi o discutie interesanta despre ce ar inseamna acest "mai bun" dar sa nu ne abatem de la subiect. pentru restul, insa, this is life.

am citit odata o chestie pe un link trimis de un prieten care trata problema "the meaning of life" intr-un fel destul de bine organizat. incerca sa raspunda in sensul asta unor nemultumiri de genul "If you're questioning the meaning of life because you've been unhappy and depressed a good bit" sau "if you want to know the meaning of life because you feel useless and worthless" si mi-a placut bunul simt si logica relativ simpla, la obiect, in care trata problema, incercand o abordare rationala si "down to earth" de tipul: da, esti nefolositor, dar asta pentru ca nu ai fost fabricat pentru a fi folositor. nu trebuie sa faci nimic decit ce iti propui, nu trebuie sa dovedesti nimic altcuiva in afara de tie, pentru ca tu esti singurul arbitru care conteaza, in final. the greatest battle is the one with yourself. once you've got that covered, the rest is easy.

dar uneori mi se pare nasol, prea putin. ma surprind destul de des in ultima vreme observind chestia asta, intr-o maniera efectiv surprinsa. cum, asta e tot? asta E TOT? si pot sa cunosc atit de bine oamenii, si sa ma prind de atitea chestii, si sa intuiesc perfect unele etape peste care efectiv n-am sa pot sari, prin insasi natura lor? si am sa urmez sabloane, si am sa iau parte si eu la conflictul dintre generatii, si am sa ajung in final tot la concluziile parintilor mei? sint unele lucruri atit de deterministe si totusi imposibil de evitat? si eu pot sa stiu toate astea si nu cistig nimic? nu primesc nici macar un premiu, o evadare intr-o lume de vis, ceva, nimic-nimic?

si-n astfel de momente ma gindesc ca nu-mi place, eu vroiam mai mult. adica realizez simplu, sec, aproape cinic, ca "asta e". and there's nothing i can do about it. si stiu ca ma repet dar nici nu poti sa-ti inchipui cita uimire trezeste descoperirea asta in mine.iar viata n-o sa fie niciodata mai mult decit ce pot eu sa fac din ea. atit. and... where's the fun in that?

bine ca am capsuni cu frisca, am sa inchei aici. lor nu poti sa nu le dai atentie. sau telefonului care suna, sau lucrurilor care trebuie facute, oricum orice e mai bine decit sa filozofez pe tema asta grea. pentru ca pot sa inteleg situatia dar nu pot sa nu ma revolt, desi mi-ar fi atit de mult mai util. macar am muzica frumoasa. si lumina calda deasupra biroului. si-o carte de citit mai incolo. deja ma simt mai bine. si soare, si prieteni la munte si la mare. si bere pe motoare, plecari cu masina, ci cintece alese de mine. catei pe care-i mingai in drum spre casa, copacii mari si verzi. bucurestiul noaptea si sinaia ziua. briza marii si aerul de munte. da, asa mai merge. i promis to make the most of it.

simt civic, mon cher!

Astazi mai aveam putin si incepeam sa dezbat interesul national cu oameni necunoscuti in autobuz. Erau vreo 3, 2 fete si un baiat, cam de varsta mea asa, care vorbeau despre alegerile ce vor sa vina, afirmand puternic si aproape cu mindrie (una dintre ele) ca anul asta nu merg la vot, ca "nimeni din familia mea nu voteaza, uita-te si tu, cu cine sa votezi?" si "o sa ma duc atunci cind o sa am pe cine sa votez, ca cu d-astia...". Si tare as fi vrut sa ma infiltrez si sa intreb asa de la obraz nu te supara, fatuca, da' te-ai interesat si tu asa sa aflii ceva despre astia? cine sint astia, de fapt? ai cautat vreo informatie, ascultat vreun talk show sa iti formezi in cunostinta de cauza o parere? dintr-un bun simt caracteristic (sic) m-am abtinut, bineinteles. probabil mi s-ar fi raspuns cu alte generalizari vis-a-vis de clasa politica in general, de toti cei care fura, de cum nu mai avem nici o sansa, ca totul se duce de ripa, ca cat sa ne mai minta, ca sistemul asta pure evil de altfel si noi fara nici o sansa, fara nici o putere etc. murim cu totii uite-acuma. ce e mai trist e ca atitudinea asta prinde tot mai mult la oameni tineri, care ar trebui sa fie interesati sa schimbe ceva, sa se foloseasca de dreptul lor cetatenesc. and dont give me any of that un-vot-nu-inseamna-nimic crap. Pentru ca nu e un vot, e vorba de aproape 50% dintre cei cu drept de alegere si de o atitudine de nepasare si de neimplicare in general. si tot pentru ca "ei e rai si noi e slabi" facem mizerie pe jos si traversam aiurea si depasim pe dreapta si nu facem niciodata mai mult decit strictul necesar. iaca m-am si enervat.

pe scurt mi se pare mai mult decit necesar sa-ti exerciti dreptul de vot. pentru ca nu ni se pun des astfel de intrebari. chiar daca esti mic, chiar daca toti sint corupti, chiar daca tot aia o sa fie. si nu-mi spune ca din peste 10 candidati la primaria capitalei nu e nici macar unu mai putin rau. sau spune-mi ca nu votezi pentru ca nici unul nu te multumeste, dar ai incercat sa aflii, ti-a pasat. sau spune-mi ca nu-ti pasa, ca e timpul tau liber intr-o duminica de 1 iunie, ca, in definitiv, nu e treaba mea. but i may get back to you on this one. doar asa, de dragul conversatiei >:]. dar hai sa ne avem ca frati (toti sintem putin luati!), nu-i asa de greu si nici nu ia asa de mult sa te documentezi putin. plus ca poate fi chiar instructiv si amuzant cind te plictisesti de moarte si incerci sa scapi de alte obligatii.

in final va ofer mai jos o lista de linkuri de campanii, prezentari personale si siteuri informative ale doar citorva din candidatii la primaria Bucurestiului, intr-o ordine absolut aleatorie. Nu sint o fanatica, personal n-o sa flutur stegulete, n-o sa ies in strada nici ca iese, nici ca nu iese cel pe care-l sustin. But my conscience will be clean

Sorin Oprescu - independent
Ludovic Orban - PNL
Cristian Diaconescu - PSD
Vasile Blaga - PDL
Codrin Stefanescu - PC
Aurelian Pavelescu - PNTCD
Cozmin Gusa - PIN


PS: si, pentru a-i dezamagi pe negativisti, lucrurile n-au cum sa mearga mai rau. Indiferent cine va conduce capitala, fondurile europene vor veni si, intr-o masura mai mare sau mai mica, se va face ceva cu el. Din fericire, e absolut inevitabil :). dar daca vrei totusi sa te asiguri ca N-O sa iasa o persoana in mod special, ai face bine sa votezi totusi alta ;;).

Diana va invata lucruri frumoase si utile (part2) - My experience with birthday parties

(aici fiind part1)

• Nu poti grabi momentul; el trebuie sa vina natural, de la sine. Nu poti "comanda" oamenilor sa vina sa danseze, chiar daca pui cea mai misto muzica, nu poti apasa un buton si totul sa inceapa sa se anime si lumea sa fie deodata plina de viata si veselie. Pastreaza melodiile bune pentru cind merita and remeber: play every tune only once. In rest, invata sa astepti, relaxeaza-te si totul o sa curga ca pe roata;
• Incearca sa fii cit mai putin stresat chiar daca e greu, ca si organizator; starea ta se transmite si celor din jur si nu vei reusi decit sa te simti si mai aiurea;
• Alcoolul este in general bun, majoritatea oamenilor se simt mai bine cu un pic de ajutor din partea lui. Totusi, el trebuie consumat cu precautie, mai ales de catre cei cu tendinte depresive; nu stii niciodata cind un pahar in plus ii va face sa-si aduca aminte de fosti prieteni/prietene, drame familiale sau alte intamplari nefericite. Keep an eye on them;
• La ziua ta nu apuci aproape niciodata sa maninci tort asa ca fii sigur sa recuperezi la petrecerile altora;
• Daca ti-au placut cadourile si te simti marinimos, adu-ti aminte sa le mai multumesti prietenilor tai pentru ele chiar si cind evenimentul in sine s-a termiat. Le va face cu siguranta placere sa vada ca mai stii ce-ai primit de la ei si ca, iata, chiar au nimerit-o;
• Nu forta nimic. Discuta cite putin cu toata lumea, mingle around, fii o gazda buna si generoasa.
• In final, fii sigur ca ai reusit SI TU sa te simit bine de ziua ta, asa ca distreaza-te cit mai mult, danseaza pina cind cazi lat, fa-ti poze atunci cind te simti pe val. Ochii rosii se pot scoate, si chiar si privirea aia vag-betiva o sa ti se para teribil de simpatica si in citva ani.

Have a wonderful time. Happy birthday. This is your show!