Self destruct in 3.. 2.. 1

BOOM!

picking up the pieces

inspira
expira
inspira
expira
deschide ochii si uita-te in jur
da, lumea e tot acolo
e pour si mouve, vorba aia
ridica-te de jos


walk



step up to reality





ps: it aint gonna stop for you, honey.

da-ne-am cu capu de pereti sau "shhh, dont say a word"

the pain
the horror
the distress
the sadness
the disappointment
the loneliness
the cruelty



the humanity

fact

doamne ciudate sint zilele astea care parca nu se mai termina, te trezesti dimineata mergi intr-o mie de locuri si faci chestii si aduni si stringi si apoi amesteci din nou, 2-3 telefoane apoi iar de la capat, cu emotii in sus si-n jos si stari de spirit care te intorc pe toate partile ca la sfirsit sa te gindeste "aia tot azi era?".

si-apoi la celalalt capat cineva iti spune ca a stat toata ziua, o duminica lenesa obisnuita... ce viata, domle!

pe bucati

• azi am fost atit de stresata de viteza calculatorului, respectiv a netului, intrucit un proiect foarte important si iminent depindea in mod direct de ele incit m-am surprins gindindu-ma, cind faceam dus, ca poate ar trebui sa folosesc mai putina apa calda ca sa randeze/uploadeze calculatorul mai repede.

• am ratat nunta simonei de simbata si mi-a parut foarte rau. lasind la o parte ca in general "im not a wedding person" mi-am dat seama cum as putea deveni, in schimb, una, pentru ca de fapt nuntile sint doar altfel de petreceri mai mari si mai familiste, ce-i drept, dar tot cu prieteni la care tin si pe care mi-e drag sa-i vad, a caror fericire chiar conteaza pentru mine, deci si "momentul ala al lor special". am vazut insa pozele de la eveniment si, desi n-am putut sa nu observ ca ne-am facut mari, asta nu m-a deprimat mai deloc pentru ca toti aratau asa de bine, shining and glowing :). asa ca de acum declar sezonul deschis la nunti, gata, aveti voie in mod oficial, doar ca v-as ruga sa mai asteptati si voi vreo 2 ani sa pot sa eu sa ajung la toate.

• astazi am incercat o noua strategie pentru calmarea nervilor, momentul ala cind ma infurii tare tare tare de tot si imi fac planuri marete si bineinteles extrem de radicale sinonime cu crize de isterie, gesturi irevocabile si definitive et co. si iata cum FIX inainte sa-mi pun la cale o schema foarte exacta cu dezastrul pe care il voi provoca, farfurii aruncate si tot tacimul (sic), am facut un pas in spate, am privit perspectiva si, desi trebuie sa recunosc ca nu mi s-a intimplat sa am chiar o revelatie, mi-am dat seama cum putin calm duce cale lunga, apa trece pietrele ramin si alte mari vorbe de duh. ca s-o pun mai simplu mi-am deschis o bere si am lasat distrugerea lumii pe mai tirziu, poate poate n-o sa fie totusi nevoie.

• as vrea sa trec postul asta la tagul zen dar ceva parca tot lipseste, nu stiu, totusi nu-mi dau seama ce, o oglinda sparta parca tot s-ar incadra bine in peisaj. dar vezi ca daca o sparg apoi tot eu trebuie sa adun cioburile de pe jos si sa cumpar alta, si uite asa se duc dracu toate imboldurile negative. poate mai beau o bere dupa ce o termin pe asta, avind in vedere ca n-am prea mincat astazi ar trebui sa intre perfect. morala? nu dati margaritare la porci, mai bine ii puneti sa caute trufe...

Situatie disperata

la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba

Sa ridice mina sus cine intelege si impartaseste

Disaster area

Eu nu ma pricep sa fac bagaje. Adica reusesc sa iau intotdeauna tot ce trebuie, nu uit - de cele mai multe ori - nimic de o importanta capitala, dar pur si simplu tot procesul ma extenueaza. Chiar si cind plec pentru 2 zile la munte sau la mare duc o lupta interioara acerba cu mine: partea rationala, care incearca sa explice ca nu e nevoie de toate lucrurile alea, si partea... indecisa? prevazatoare? care se gindeste ca se pot ivi atitea situatii neasteptate si uite ce bine se potriveste aia cu aia - de unde sa stiu cu ce voi vrea sa ma imbrac atunci?
In aceste conditii, imagineaza-ti pregatirea bagajelor pentru 2 ani. Intrerupti, bineinteles, de sarbatori legale si in general orice vacanta mai lunga in care voi avea bani de avion, insa tot - 2 ani! Si incepe chinul, confruntarea nebuniei cu spatiul limitat, argumentele logice de tipul " e prea rapciugos" sau "oricum n-ai mai purtat aia de o groaza de vreme, degeaba o iei!" si parerea de rau cind pun o haina inapoi in dulap sperind in sinea mea sa nu se supere pe mine.
Termin cu hainele - imi vine sa tip de bucurie, mai am inca spatiu rezonabil si am facut alegeri bune. Urmeaza partea extra: carti, bijuterii, accesorii, cosmetice si partea "crafty". Brusc am impresia ca e o ocazie foarte buna sa-mi desfasor talentele artistice atunci cind nu voi sta la calculator - hai sa luam culorile. si pensulele. si zalele. si clestii si acele si atele colorate, si pasta de modelaj si lacul. Dar lacul are deasupra o pojghita groasa si oricum n-as lua chiar 2 kile cu mine, transfer intr-un recipient mai mic si umplu de zoaie baia si chiuveta. Imi aduc aminte in mod sclipitor ca am diluant, dar cind acesta se termina incerc mijloace alternative: acetona si otet. Pacat ca n-am gasit niste benzina, aia sigur facea treaba sa mearga. Oricum, curatenia a fost facuta, e ora 2 dimineata si in baia fara aerisire externa miroase intepator a otet.

- stii cum se numesc cei cu idei? idioti -

Si scotocesc prin lucruri, ajung involuntar sa fac acea curatenie pe care mi-o promisesem de mult. Arunc, sortez, pun laolalta, mai bag cite ceva in bagaje. Sentimentul e ciudat cind imi dai seama ca nu pot lua totul cu mine, dar in acelasi timp uite si tu cite rahaturi am strins de-a lungul anilor. Din cind in cind, o voce uimita, luata cumva prin surprindere, constata: "baaaaaai, e pe bune! sint 2 ani!".

Am terminat mare parte, miine urmeaza fardurile, electronicele si actele. In final nu pot decit sa ma bucur ca ma duc ai mei cu masina, sa ma tem de mutarea de peste 6 luni si sa sper ca, la intoarcere, sa vina dan sa ma plimbe prin europa, luind drumul lung spre casa.



ps: si oamenii? o-hoooo, oamenii, te rog nu ma face sa ma gindesc la asta.....

lucruri pe care regret ca nu le-am facut

- sa-l bag in pizda ma-sii
- sa-i dau o palma rasunatoare, sa urle liftul din cauza ei

- persoane diferite, bineinteles -

only when you sleep

Bineinteles, eu m-as apuca sa-ti spun sa dam dracu' tot si sa fugim. S-o luam la goana, sa dam foc la casa, sa stergem totul, sa darimam dulapurile si sertarele cu amintiri. Si sa ma lasi sa-mi arunc de la etaj calculatorul mai intai, cu toate informatiile pretioase pe care le-am adunat cu sirg ani si ani intregi de-a rindul. Sa am o viata complexa, cu prieteni pe care-i caut saptaminal sau cel putin o data la doua zile, si sa dispara tot in praf magic. Lesser cosmic essence, cum s-ar zice. N-as lua nimic cu mine, nimic nimic, oricum intr-o viata viitoare pot s-o iau de la capat de oriunde vreau. Deci: mobila, si carti, si poze - astea in special, numere de telefon, si orice cadou primit de la oricine altcineva in afara de mine. Hainele pot sa ramina, nu mi-ar placea totusi sa incep o viata noua in curul gol, chiar daca e oarecum biblic si alegoric.

Si uite, trage autobuzul in statie, in el nu-i nimeni afara de o fata care doarme cu fruntea sprijinta de fereastra. Are o geanta rosie, tivul putin dus in dreapta, si imi dau seama ca si ei i-ar prinde bine sa arunce de la etaj cite ceva. Macar setul primit din Serbia de la acel fost prieten. Si-un mare "format c:" dar, hei, cine naiba ma asculta pe mine.

Iar din autobuz, la gara, acolo am bilet la trenul de noapte, fara cuseta, un scaun destul de incomod cit sa ma tina treaza pina la destinatie. Am muzica in urechi - de asta n-am putut sa scap - si loc la fereastra spre sensul de mers. Lumina - crepuscul, dealuri in rest, putin mai departe munti, padurea de jus imprejur cit vezi cu ochii, copaci imensi pe care-i doare-n fund de mine. I-as imbratisa pe fiecare in parte.

Privesc prin geam si rasuflu usurata: am scapat si de data asta...

eu zic sa taci din gura si sa te eschivezi mai mult
sa fii pregatit s-o iei la picior si sa te duci ca din pusca
e bine sa stii sa inoti si sa zbori, habar n-ai unde te duce peisajul
rizi des si schimba vorba, nimeni sa nu-si dea seama niciodata
si-n general viseaza... acolo optiunile sint nelimitate

cuvintele zilei de azi

suparare, pumni, picioare, birou, podea, "au", cacat, deznadejde, ghinion, condescendent, complicatii, dubii, regrete, nesomn, muci, durere

dar si

amabilitate, optimism, ghiocei, vista, sperante, perspective, sansa, prieteni, planuri, altruism;
intr-un final somn. si pastile.

n-as fi vazut cele doua grupuri impreuna

des Idiotes

Io nu sint de acord sa creasca salariul profesorilor cu 50%. E absolut absurd, daca stai sa te gindesti ca procentul in sine e imens dar si la avalansa de revendicari pe care ceilalti bugetari o vor crea: sanatate, transport in comun, FUNCTIONARI. Imagineaza-ti cum se poate bloca un oras intreg printr-un haos de greve si miscari sindicale. Sint de acord sa ia din bugetul armatei, de exemplu. Dar 50%??? Cei care au propus asta sint absolut idioti. Trebuie sa fiu foarte atenta pe cine votez la toamna. Noi toti, de altfel
Nu sint de acord nici sa faca zi libere rusaliile si sfanta marie. Sa fim dom'ne seriosi, asta are nevoie romanu, de mai multe zile libere?! Pai oamenii NU isi fac treaba, chiulesc cit pot de mult, iar o zi libera in mijloc de saptamina stim cu totii ca echivaleaza pina la urma cu 5 zile pierdute! Total ineficient si stupid. Plus ca datile alese - ambele sarbatori religioase, n-am nimic personal cu ele - reprezinta clar o miscare populista de atragere a electoratului mai sarac cu duhul care va vedea in asta o "mana cereasca". BAAAAA, tre sa muncesti intai, nu sa stai s-o freci toata ziua!
Oameni idioti, zau asa.

I'm actually doing this

Wish me luck

hope to see you soon again this way, my darling kneeseeeees

din fericire, viata nu poate merge decit inainte

la un moment dat am sa fac probabil o criza de isterie pentru toate chestiile reprimate si inghitite degeaba, pentru lucrurile pe care le iau prea personal, pentru momentele in care mi se pare ca mi se fac nedreptati, pentru ca se abuzeaza de natura mea buna (ahem), pentru ca uneori reactionez gresit si oricum, tardiv, pentru ca n-am prea stiut niciodata sa pierd. si-atunci lucrurile au sa fie cit se poate de seci pentru ca n-o sa cada nici cerul pe pamint, nici n-o sa vina oamenii in sir sa-si ceara scuze sau sa ma slaveasca, nu am sa dispar de aici pentru a ma teleporta brusc in alta parte si nici n-am sa iau totul de la zero pentru ca, in definitiv, sa fac aceleasi greseli. am sa ma simt poate mai linistita daca voi reusi sa fac criza implicind cit mai putini oameni sau teribil de prost daca nu. si poate am sa primesc priviri compatimitoare, poate mi se va spune si mie la telefon "dont worry, it's ok, we're all like that", poate ca voi avea dreptate si universul va fi de partea mea. poate ca nu. aici ar fi ceva mai grav.

si-ai zice ca stiind toate astea as reusi sa fac ceva, sa incerc sa schimb lucrurile din timp, sa rabufnesc controlat, treptat, sa modific cursul unor evenimente aproape sigure, stiind ca decizia este numai si numai a mea and all that crap.

previziunea ramine in picioare

what if it never kicks in?

de fapt nu, nu vreau un raspuns impaciuitor in genul "lasa diana ca te-oi face si tu fetita mare cindva, o sa iti placa si tie sa faci mincare de cartofiori pentru copilasii care vin de la scoala sau sa-i calci LUI camasile". genul ala de chestie care pe jumatate mi se pare incredibila dar, paradoxal, pe celalata jumatate stiu ca o sa se intample oricum, adica SE VA PRODUCE, fie ca imi place sau nu.



si totusi e ciudat cum lumea se maturizeaza si, pe linga serviciu, rate la diverse si planificari de concedii cu luni inainte pentru ca altfel nu se mai poate apar si instinctele... ei bine, instinctele, pentru ca nu-mi vine acum nici o categorisire concludenta. deci in timp ce roxanei incep sa ii placa copiii si irina se gindeste ca ar fi tare placut sa gateasca impreuna (nu cu roxana :P), colac peste pupaza mai port si o discutie pe care in general as plasa-o dupa ora 4 dimineata in conditii de ebrietate cu 2 baieti mai "gagicari", zic eu asa, despre ce inseamna dragoste adevarata, cind stii ca vrei sa te casatoresti si cum o sa-ti educi copiii, incep sa ma gindesc ca poate sint eu de vina sau ceasul meu biologic a stat si gata. so maybe it's me and i should start wandering. pentru ca bebelusii nu mi se pare deloc adorabili (nimic personal, pur si simplu nu ma atrag si nu-mi vine sa-i smotocesc, they're really tiny and just dont do it for me), de gatit in doi nici nu poate fi vorba pentru ca in general mi-e foarte lene iar daca printr-o minune m-as apuca de un capriciu culinar you'd better step out of my way, cause it's my show si, ca sa raspund punctual la exemplele de mai sus, cind am fost intrebata (si nu, nu de catre simona, de catre un baiat) daca "IL mai iubesc ca-n prima zi" reactia mea naturala a fost sa o iau la goana pi bulivard strigind tare AAAAAAAAA asa, just because, pot spune ca instinctele mele are not kicking in. in schimb m-am bucurat teribil de tare azi ca m-a dus si pe mine capul meu de inginera sa-mi instalez driverele placii video si, MINUNE! pot sa ma joc jocuri!, incit cred ca am zimbit nonstop pe strada pe unde am umblat, gindindu-ma la orele minunate ce ma asteapta la calculator si cum un joc imi poate suplini foarte multe necesitati stringente ca socializatul, statul pe net, activitati artistice si inca altele. ill be a reeeaaaally happy camper in viitorul apropiat, pina fac o supradoza si revin la normal.



"dar da, diana, toti sintem diferiti si nu trebuie niciodata sa iti doresti sa fii ca altcineva, fiecare este unic si minunat si lallalalalalalala". nininana brain. stiu asta, totusi e putin ciudat cind vezi ca esti "altfel", sau cel putin ca lumea incepe sa se schimbe si tu tot handicapat ramii. desi totusi mai putin handicapata decit altii, acum daca stau sa ma gindesc. exista totusi mereu acel prieten de care lumea face misto si e luat de prost pentru ca e mai special. sper sa nu devin el. sau daca devin, sa nu aflu asta niciodata :)). sau daca aflu, sa nu-mi pese. there, im all covered. de fapt nu ma streseaza prea tare chestia asta cu maturizarea, doar ca uneori incep sa observ comportamente pe care nici macar nu le consider rele, doar ... diferite, si ma sperie. cred ca sint eu mai inertiala. a, da, ca sa nu mai spun ca toata lumea a inceput sa umble pe la nunti, nu stiu daca ai observat. sint astfel de chestii care ma fac sa adopt o atitudine frondista si extrema. probabil ca o sa-mi treaca, m-oi obisuni.



intre timp civ4 e misto si ma tine departe de lumea adevarata. inca nu m-am incumetat la wow, a se nota. puf puf puf, the magic dragon goes. seara buna si beti una si pentru mine.

Goog cop/Bad cop

Cand invatam, yahoo messenger este bun pentru ca:

• ne pune repede in contact cu alti nefericiti care studiaza pe care ii putem stoarce de informatii utile, pentru ca
  
• impreuna cu ei rezolvam probleme online, intrebari scurte-la-obiect dar atit de necesare,
  
• exista doodle pe care de atitea ori am desenat scheme care efectiv au facut diferenta,
• asta ca sa nu mai zic de photoshare si, daca nici asta nu era de ajuns
• am transmis atitea fisiere utile, programe, documente si pdf-uri.

Cand invatam, yahoo messenger nu este bun pentru ca:

• ne distrage atentia, mereu ne agata cineva care ne vede online si are o chestie de impartasit sau de intrebat, si chiar daca stam pe invisible
• vedem pe careva intrind pe net si apare acolo jos iconita cu x is online si ne gindim imediat la x-u ala, sau chiar
• ne aducem aminte ca avem ceva de spus, doar putin, doar un minut, atita, jur, dar uite ca se prelungeste si nu numai ca trece timpul dar iesi si din starea aia de atentie si concentrare

Cand cautam informatii, google-ul este bun pentru ca:

• gasesti atitea date, ordonate in sensul relevantei lor pentru cei care au cautat aceleasi chestii (cel mai adesea, ca sa n-o dam in strategii "paid-per-click"), si in plus
• le gasesti repede si structurat (daca stii sa cauti), fara sa fie nevoie sa apelezi la specialisti, sa pui intrebari care pot parea stupide,
  
• pentru ca nu te judeca nimeni pentru interesele tale, work related sau o-hooo, inca cite!, si nu e nimeni in spatele tau care sa dea dezaprobator din cap, sa-si dea ochii peste cap sau sa-ti zica "cum, domne, nu stii atita lucru?", nici sa-si faca probleme despre una sau alta, pe scurt
• pentru ca e simplu si la indemana si aproape totul e acolo

Cand cautam informatii, google-ul nu este bun pentru ca:

• ofera prea multa informatie, repetitiva si dezlinata, pentru ca nu stii cum sa-i faci fata si adesea iti vine sa te iei cu miinile de cap cind gasesti ATITEA, cind cel mai adesea doreai doar un "da" sau "nu",
• pentru ca, in special daca ai probleme, o sa te regasesti intre atitia altii (si asta e cazul bun!) si ai sa crezi ca l-ai prins pe dumnezeu de picior dar apoi o sa te prinzi cit de complicate sint lucrurile, cum nu e aproape niciodata un raspuns simplu si clar, si ai sa treci din forum in forum si n-ai sa te lamuresti de tot pentru ca e mereu altcineva cu alta solutie sau alta problema si toate seamana cu a ta si nu reusesti sa iesi dintr-un cerc vicios si cu cat e mai grava dilema si mai frica ti-e, cu atit e mai greu si te pierzi in pagina 2 de rezultate, in 3 si in 4 si in 5 si aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
  

it's not the technology. it's the people. it's you.

ok, fine, it's me.

State of things

Ma sperii si fug. Nu pot sa lupt, sa protestez, sa zic nimic, sint pur si simplu paralizata, spiritul meu de reactie inteligenta este zero, nu cunning replies, no witty remarks, nu pot nici macar sa ridic un singur deget, sint tocmai ca-n filmul ala cind ea intra peste el care era cu alta si (stupida reactia! auzi!) nu gaseste nimic mai bun de facut decit sa dispara dracu cit mai repede de acolo. De parca daca ai fugi ai rezolva ceva sau ai schimba cumva pic situatia. Faptele sint fapte.

Ma sperii si fug. Alergi dupa mine sa ma prinzi?
Nu-ti garantez ca merita. Dar e singura mea sansa.

Panic attack

, motiv in plus sa iau serios in considerare posibilitatea de a pleca in patagonia unde sa ma fac vinator de crocodili si ciumpalaci argentinieni, se la pun pielea pe bat si sa-mi construiesc din ea cel mai nemaipomenit vas creat vreodata, nici macar domnul marques n-are atita imaginatie cit sa-l inchipuie, iar pe el am sa navighez o buna bucata din viata, pe oceanul pacific pina in tarile de foc, si la bordul lui voi fi singura-singurica cel putin 3 ani, 3 ani magnifici, pentru ca vremea nu va trece pe linga mine, si voi avea tot alcoolul si toate ierburile din lume la dispozitie sa le incerc si sa ma fac praf cel putin tri-saptaminal, in restul timpului ocupindu-ma de navigare, de citirea stelelor si de curatatul veceului care-mi va fi alaturi la bine si la rau, am sa fiu lucida maxim 2 ore pe zi, timp suficient cit sa-mi aduc aminte de toate motivele care m-au facut sa plec in aceasta calatorie fantastica, de acea normalitate pacatoasa care transforma copiii in oameni mari si visatorii in afaceristi pragmatici, si-atunci am sa ma sperii din nou si am sa ma arunc in oceanul mereu albastru, am sa plonjez cu toata gratia unui personaj de poveste, am sa inot si-am sa ma scufund tot mai adinc, pina dincolo, pina in cealalta lume, acolo unde toti vor sa ajunga dar putini indraznesc, pentru ca ar insemna sa se rupa de tot ce e omenesc si real si logic, de tot ce s-a chinuit societatea sa creeze timp de mii si mii de ani...

am sa fug, vorbesc serios, chiar am s-o fac, si tu-ai sa ma condamni c-am fost o lasa si n-am rezistat dar eu am sa-ti raspund ca sint o idealista si n-aveam cum sa cedez, nu puteam sa fac compromisuri, ai sa te superi si-ai sa ma rogi sa te iau cu mine, ai sa urli si ai sa injuri dar eu voi ramine neinduplecata, pentru ca animalele incoltite si speriate sint cele mai puternice cind nu mai au ce pierde. si-am sa dispar pentru totdeauna dar am sa traiesc in povesti vesnic.