if you'll be my bodyguard i can be your long lost pal

just sayin'

alte glasuri, alte incaperi...

...but the quest for glory continues

Take me out tonight

Nu ca as sustine taierea venelor, dar

and just when you thought you lost it...

(muzica de fundal)

stii vara aia superba, la care visezi de mult, vara in care toate lucrurile se potrivesc in mod magic, unde pur si simplu totul merge pe roate,

vara in care te relaxezi total, in care te distrezi de minune, in care iti faci o groaza de amintiri frumoase si tot atitea poze superbe, care sa stea marturie pentru toate astea,

vara in care mergeti la mare, la munte, vara in care va stringeti toti prietenii, cum nici n-ai fi crezut ca se poate vreodata, atitia oameni dragi, in sfirsit, laolalta,

vara in care stati impreuna cit e ziua de lunga fara sa va plictisiti nici un pic, cind simti cit de bine e, cit de multe aveti in comun, cum puteti ride o zi intreaga sau vorbi despre toate prostiile din lume,

vara aia efectiv perfecta, vara pe care te temi ca n-o vei mai avea niciodata pentru ca timpul trece si e tot mai greu sa faci lucrurile sa se potriveasca si in plus mai si cresti nepermis de mult pentru ce ti-ai fi imaginat vreodata despre tine,

ei bine, ce-ai spune daca ti-as zice ca vara aia e chiar la cotitura, abia asteapta sa se intimple...

4 petreceri, 3 carti citite, 2 calculatoare reinstalate si o nunta...

Ce faci atunci cind te deprimi ca vacanta s-a sfirsit si te napadesc toate treburile si grijile?

Incepi sa-ti planifici urmatoarea vacanta...

diana is not here right now so please leave a message

vreau infinitul vreau nemurirea si nopti magice pina la sfirsitul ei, vreau prieteni in jur si ris si muzica vreau sa fim mereu impreuna, vreau sa nu pierd nimic niciodata vreau doar sa adun si sa pun deoparte, vreau numai amintiri frumoase si poze si tu linga mine, vreau sa ma sune si sa-mi spuna ca-i pare rau, vreau sa stam pe banca in parc la eroilor si sa ne uitam la skateri intr-o zi de vara, vreau liceu si anul I si vama din anul trei, vreau shotul de tequila de pe plaja de la ora 4 dupa amiaza si noaptea din cort cind afara ploua, vreau sa nu imbatrinim niciodata si sa stam de dimineata pina seara pe motoare, vreau sa descopar vreau sa invat vreau sa gasesc mereu oameni noi si frumosi vreau sa ascult povesti pina dimineata, vreau sa batem cimpii cu gratie si sa nu ne fie rusine de nimic, vreau sa am incredere in tine pina la capat, vreau sa fii fericit si sa ma suni, sa ma cauti, sa ai nevoie de mine, vreau sa nu ma intrebi nimic despre asta si sa intelegi pur si simplu, zimbind strimb din coltul drept

in care Diana isi cauta cazare

Mai e putin si vine 1 februarie si tre' sa ma carabanesc din elegantul apartament din buricul Utrechtului. Bine, nu e tocmai putin dar avind in vedere ca 3 saptamini intregi voi sta in Bucuresti si o sa-mi fie cam greu sa particip la vizite de apartamente si alte astfel de obiceiuri - oamenii vor sa te cunoasca inainte sa te bage la ei in casa, mi se pare oarecum normal - ar fi cazul sa rezolv ceva pina plec inapoi.
Sint destul de increzatoare ca o sa supravietuiesc oriunde, avind in vedere ca pina acum am trait in principiu intr-o camera de 6 mp, fara fereastra sau lumina naturala, de fapt, daca stau sa ma gindesc mai bine, chiar si fara incalzire, dar asta nu a fost o problema pentru ca lampa cu halogen care sta aprinsa mai mereu poate sa ridice temperatura cu 7 grade lejer. Asa deci si prin urmare, imi doresc:

• o camera cu fereastra, de cel putin 10mp, in care sa am dulap, o biblioteca sau macar niste rafturi, un scaun si un birou;
• ideal ar fi sa fie tot prin centru dar la o adica nu sint picky, locuiesc oriunde trebuie, chit ca tot nu merg pe bicicleta;
• niste vecini internationali interesanti de la care sa am ocazia sa aflu lucruri noi si specifice; sa ne salutam dimineata si seara, sa mincam uneori impreuna [fie, ma sacrific, fac si eu mincare daca trebuie], sa avem fiecare obiceiurile proprii dar sa gasim timp odata pe luna sa dam o petrecere. Astea totusi nu sint obligatorii, common good sense si citeva cuvinte schimbate pe zi ajung;

Cam atit. Cer asa de mult?

alo, alo? se aude?!

cica se cheama "culture shock" si unul dintre efecte - mai putin daunator, dupa parerea mea - este ridicarea in slavi a locului de unde provii + dramele de rigoare cum ca nu esti tot acolo. Acuma, nu stiu daca chiar asta e situatia, de suferit am suferit mai ales la inceput cind inca nu aveam activitate (sau net!!) si vremea era atit de schimbatoare incit nu stiam de unde s-o apuc. Mai sufar si acum dar mai putin si in general cam pe la inceputul zilei, dupa ce visez pe cineva (in special pe dan, totusi) de acasa de care mi-e foarte dor si ma trezesc cu un gol foarte nasol. Da' nu-i bai, chiar daca ajung sa pling 2 3 minute, tot am timp sa mi se usuce fata si sa ma fac prezentabila pentru restul zilei care urmeaza. Un pick-me-up cu putina muzica, atitudinea pozitiva de "hai domne, mai e putin pina la vacanta [?!] si intre timp o sa ai asa de multa treaba ca nici nu simti cind o sa treaca timpul" insotit de "si oricum, ajungi la biblioteca unde e net si poti sa vorbesti cu lumea, o sa fii la curent cu ce se mai intimpla, stai calma, iar in scurt timp vine wireless si merge si skypeu" si situatia se mai amelioreaza. Vestea cea mai buna a fost ca am vacanta 3 saptamini de craciun, deci o sa parazitez in mod corepsunzator bucurestiul.

dar am deviat de la subiect. Vroiam sa spun ca, in timp ce nu aveam net acasa si ma saturasem de toate jocurile offline pe care le aveam, m-am apucat de un proiect foarte ambitios care presupune pozele strinse de mine in ultimii 5 ani (fix pina la plecarea in olanda) In urma acestuia au rezultat 9 colectii foarte frumoase, cu peste 70 de personaje repetitive in diferite ipostaze, multi prieteni buni care m-au intersectat macar la un moment dat si mi-au lasat (si) o amintire frumoasa, dar si ceva poze cu pretentii artistice. So here goes nothing:

(va recomand sa dati pe slideshow, am lasat asa pentru a putea totusi "scana" repede colectiile in cautare de personaje cunoscut)

• nice groups
• two by two
• joy division
• portrete
• atitudini
• tips and tricks (amestecate dar pur si simplu prea-misto)
  
• motion
• macro
• scenery

Feedbackul este asteptat cu placere daca este alcatuit din felicitari lingusitoare si statui in centrul orasului. Cum care oras? Bucuresti, bineinteles!

PS: pozele sint facute de mai multe surse, majoritatea de mine (autografe numai dupa ce primesc scrisoarea de apreciere), dar trebuie totusi sa multumesc urmatorilor colaboratori care au imbogatit colectiile: (ordine total aleatoare) vera, dan, catalina, gelu, mona, mihai, (cosmin-si-)ioana cu obiectivul lor sf care ma baga in boala cu pozele facute, mihai (nume comun, n-au parintii imaginatie domle), andra, irina, florin, ileana si daca am mai uitat pe cineva imi cer scuze, editez lista mai incolo. Are aparate baietii, areeeeeeeee!

PS2: multumesc de asemenea Picasa, cind o sa fiu bogata o sa cumpar si eu spatiu de stocare, sa nu mai stau doar din mocangeala

Enjoy :)

Si-atunci mi-am dat seama

ca totul o sa fie in regula

Maddie o sa fie bine, cit poate de bine sa-i fie unui catel batrin, ai mei o sa fie si ei sanatosi iar, dupa un mic declin, afacerea mamei isi va reveni din nou. Noi vom vorbi la telefon si pe net, pe messenger si skype, o sa ma tii mereu la curent cu toate lucrurile care se intimpla, toate certurile si problemele care mai apar si eu am sa te consolez ca de obicei. Vom tine legatura serios si, chiar daca imi va fi dor si voi pierde citeva evenimente, cind ma voi intoarce va fi ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Eu am sa economisesc bani ca sa vin des inapoi si-am sa incerc sa iau o groaza de cadouri pentru toata lumea. Abia voi astepta sa te vad din nou dar am sa ma gindesc mereu ca timpul zboara cind te distrezi si uite iar am bilet miine spre tara. Oricum, chiar daca pierdem citeva luni, eu pot sa reiau totul de unde a ramas, sa stii, si-n plus, chiar imi doresc, deci sigur o sa mearga.

eu cred ca o sa fie bine. sa-mi dai si tu putin ajutor, sa ma sustii. si totul o sa fie cit se poate de ok...

small

Cind o sa fiu mare ma fac crescatoare de gupi. Ma fascineaza: au culori superbe, se adapteaza bine la majoritatea mediilor si se inmultesc foarte repede. De exemplu am avut o femela care a populat singura bazinul de vreo 2 3 ori, fara nici un mascul prin jur (femela e desteapta si depoziteaza [lapti?] pentru a perpetua specia in caz ca ai ei pleaca la razboi sau alte tragedii de genul), si alta pereche de la care am putut recolta nu mai putin de 19 pesti mici. Astia, dupa vreo luna, sa zicem, au mai facut si ei inca vreo 4 cel putin. E drept, n-au prea multa minte, dar arata bine, inoata frumos si, din cite pot eu sa-mi dau seama, sint destul de fericiti. So gupi it is.
Mai sint apoi inca citeva lucruri care imi vor aduce garantat aceeasi bucurie de fiecare data: porumbul proaspat fiert si ciresele mari, aerul curat care aduce a iarna si prima ninsoare; valea rea vazuta din drumul spre gara in sinaia si primele 2 zile cind primavara a umplut tot orasul cu un verde orbitor. Merg mereu la sigur cu lucrurile mici. It sounds so sissy. But it's true

In the mean time...

astept in continuare gloria, grandoarea, triumful.
astept batalia epica, astept confruntarea finala, astept o provocare adevarata. sa fie greu, sa fie "pe bune", sa-mi solicite toate resursele de care dispun; sa alerg pe muchie, perfect acordata, atenta la orice obstacol sau capcana, prinsa cu totul in moment. si sa se termine totul cu bine, sa reusesc sa fac fata, sa cistig, dar numai, NUMAI dupa o lupta adevarata. si-apoi sa-mi amintesc ani de-a rindul si, zimbind in departare, sa declar: "a fost perfect"

astept sa ne intilnim si sa discutam. sa stam calmi fata in fata la o masa, sa vorbim fara patima, sa analizam situatia. sa ne gindim impreuna ce se mai poate face, sa luam o decizie de care sa fim amindoi multumiti.

eu as mai astepta si altele, si-as sta cuminte in banca daca totul ar fi iar ca inainte. as mai vrea serile de mai in parcul de la izvor, si drumul din oras pina acasa batut pe jos; zilele de miercuri chiulind la el si toate jocurile jucate impreuna. dar astazi nu-i o seara chiar atit de rea, eu mai am inca multe planuri, iar chestiile de mult trecute le pot astepta si mai incolo.


astept lucruri frumoase, astept realizari, astept sa fim cu totii impreuna. eu pot s-astept mult si bine, sa stii, am o groaza de rabdare, si stiu ca in final nu voi fi asteptat degeaba

plan

promit ca la 30 de ani sa nu mai maninc aiurea, sa duc o viata regulata (dar nu plictisitoare) si sanatoasa. spun 30 de ani pentru ca inca pare destul de indepartat, deci planul poate fi fezabil (in sensul ca mai e mult pina departe), in acelasi timp incercind sa ma obisnuiesc cu ideea ca intr-o zi voi avea 30 de ani (si am sa ramin la fel de cretina) [am zis deja de trei ori treizeci de ani. ups]. deci, pe scurt:

- am sa ma trezesc la 9 si voi avea tot timpul sa maninc politicly correct pina la ora 10, pentru ca tre sa fiu la serviciu abia la 11. stiu, sint foarte smechera, am programul de doar 6 ore, dar din marinimia mea am sa plec abia la 18, extra hours and all. am sa ajung foarte repede oriunde pentru ca datorita deducerilor de taxe acordate celor care nu circula cu masina, doar jumatate din bucurestenii de azi vor mai avea vehicol prorpiu, drumurile fiind deci mult mai goale. si locuri de parcare - oho! eu am sa-mi permit totusi acest mic lux de a fi boier motorizat pentru ca am sa am un salariu imens, ei bine nu chiar imens dar in orice caz foarte confortabil.

- la ora 6 cum spuneam am sa plec de la serviciu (v-am zis cit de interesanta o sa fie treaba mea de zi cu zi? pfa, absolut genial!), uneori spre casa dar cam 2 zile din 5 tot spre centru: la o piesa, la un concert sau la o seara cu prietenii. normal, concertul nu incepe mereu la ora 7, dar am sa profit de timpul ramas ca sa iau masa la un restaurant, preferabil altul. asta nu ca n-as stii sa-mi fac singura mincare, as fi experta in salate mediteraneene si prajituri. si sarmale. bine, aici am exagerat putin. mult

- seara daca ajung pe la 10 acasa tot am sa am timp pentru un film, un telefon, ceva de citit. daca ajung mai devreme pot sa ma si joc ceva. in final, vreau sa ma culc pe la 12 juma, am nevoie de macar 8 ore jumate de somn



pina atunci: WOW, club, bomboane si ciocolata, stat treaza pina tirziu, dormit pina si mai tirziu, aglomeratie in magazine si planuri pentru revelion. e vacanta, iupiiiiiiiiiiiiii

i want it all

poate ca exista totusi o vreme in care esti nevoit sa te adaptezi, sa lasi de la tine mai mult decit credeai vreodata ca vei fi dispus, sa faci compromisuri si sa ridici pretentii mai mici. poate ca exista un moment in care iti vei calca pe inima si vei ierta diferite chestii la cineva special pentru ca.. ei bine, pentru ca iti vei face un calcul din care va reiesi ca sansele sa gasesti pe cineva mai bun sunt mici. poate, deci, ca vei inchide ochii, ca te vei face ca nu stii, ca nu te deranjeaza, poate ca vei incerca sa te duci cu vorba o vreme in sensul asta, pina cind vei ajunge chiar s-o crezi. concomitent insa s-ar putea sa si oferi mai putin, sa ai sentimentele "mai putin curate", sa calci strimb, sa nu-ti pese, sa te porti urit sau indiferent fara sa simti remuscari, sa scada pur si simplu totul in grad ca importanta dar si ca interes. poate ca exista un moment in care inveti sa te multumesti cu mai putin.

din partea mea, momentul cu siguranta nu a venit inca.

what to do what to do

repede hai repede sa-mi zica si mie cineva ce sa ma fac cind o sa fiu mare (taci TACI, nu comenta in afara subiectului dat) pentru ca uite am o problema mai am un an si chiar daca o mai lungesc eu cu un master trebuie sa ma indrept spre ceva ceva mare grandios utopic ceva care sa fie maret prin definitie ceva care sa-mi solicite tot intelectul ceva care sa fie o provocare continua, mereu in schimbare mereu in evolutie, ceva care sa inglobeze tot ce pot eu sa fac si inca in plus. bine, am sa ma multumesc si cu mai putin, dar nu cu mult mai putin.

problema mea principala e ca mie imi plac prea multe chestii, sau le gasesc, macar, acceptabile. uite de exemplu atit in liceu cit si in facultate mi s-au parut interesante si cu rol util majoritatea materiilor; in liceu am stat prost cu geografia dar nu din vina ei; in facultate nu mi-a placut electronica. nu ca n-o fi fost ea desteapta sau necesara, doamne-ferestre, dar mi s-a parut cam mult, asa. si-atunci cind atitea chestii au potential, e tare greu sa aleg una. sint o nehotarita. a, da, si inca o chestie: eu nu stiu sa fac nimic perfect. doar ca stiu cite ceva din toate si am entuziasm (ul specific virstei) si ma gindesc ca pot sa invat. orice. dar aia sa fie!

acuma, sa evaluam citeva dintre posibilitati: as putea sa-mi bag picioarele in cunostintele efective acumulate aici-i-sa si s-o iau de la zero (+) intr-un domeniu programator softist de genul java, c developer, php, sql, programare in limbaj de asamblare, ca sa supralicitam. am zis 0+ ca ceva asa pe acolo cit sa-mi dea baietii un internship cu training stiu si eu (c-am invatat la scoala, deh), p-orma oricum pe majoritatea ii intereseaza sa ai sufletul curat si mintea clara. willing and abel. parca nu ma pasioneaza. dar as putea s-o fac. sau as putea sa ma bag in ceva in care sa n-am regretul c-am invatat degeaba pentru macar citeva din multele examene date (minciuna! nu regret nimic!). deci as putea sa ma fac automatista get-beget si sa reglez sisteme sa fac scheme si sa calculez margini de robustete si de faza. hm. mai mult parca mi-ar placea ceva cu sisteme embedded adica pentru nespecialisti aparatele alea micute de au ele un microprocesor care face el saracu atitea chestii destepte. dar si aici cred c-ar fi tot rutina cu carul. tot pe lista de faculty-related vom adauga algoritmi de optimizare, robotica, proiectare de algoritmi eficienti si scheme de functionare pentru probleme industriale, lucru in domeniul sistemelor de operare in timp real, inteligenta artificiala. mama ce chestii cul stiu. si tot degeaba. sau as putea in final sa las din nou balta totul si nici sa nu ma chinui prea tare pentru a face ceva webdesign ('stem profesionisti, ce dreacu!), mai invat si ceva flash si gata. sau sa-mi urmez visul din copilarie (pus pe standby vreo 4 ani cit a durat facultatea asta) si sa fac grafica pe calculator, character design, 3d modelling si alte chestii legate de. cind ma uit la baietii astia pe site ma doare sufletelu si mi-e clar ca mi-am gresit vocatia. dar poate nimic nu e inca pierdut.

deci pot sa invat orice. i am not affraid. si desi poate suna excesiv de self-confident, atita lucru pot sa afirm ca mi-a cultivat facultatea asta (grea!), si-anume puterea de invatare si increderea ca, daca esti pus pe munca munca si air munca, in conditii normale, nu are cum sa nu iasa.

asta e CVu meu deocamdata. astept recomandari. i need a life coach.

dazed

se simte din nou aerul de mare. in special seara, cind se mai racoreste putin si e in sfirsit BINE, si-mi vine sa-mi iau cimpii, mai ales daca aud si pescarusii. e ciudat, pentru ca intotdeauna mi-a placut parca mai mult la munte decit la mare, e sigur ceva la mijloc.



vacanta... va-can-ta.........



si mai e si faza cu memoria olfactiva, ma chinuie atit de tare ca nu-mi dau seama de ce naiba imi aduce aminte mirosul asta, aerul de seara din bucuresti, in afara de mare, mare... improved humans should have tagged memory. pina atunci traim invaluiti in magia simturilor neintelese. cuvinte mari but there's no other way to describe it better.

escape

ma gindesc sa-ncep sa dezvolt relatii afective cu copacii. indeplinesc multe dintre conditiile necesare, par a fi insasi raspunsul: au o viata naturala lunga, nu prea exista riscul sa moara inaintea mea; au un ciclu de dezvoltare frumos si predictibil, totusi nu lipsit de surprize placute: in fiecare an se fac si mai mari, primavara le apar frunze, apoi flori, vara sint in plina efuziune vitala, apoi toamna isi schimba culorile si, chiar daca iarna ramin goi si oarecum infricosatori, stiu ca in maxim 2 - 3 luni or sa invie din nou. plus ca imbatrinesc greu, si chiar si atunci sint tot in putere.
copacii nu ma pot dezamagi, sint simpli si frumosi, cu un scop functional bine definit, nu pot sa cer mai mult de la ei si asta e un lucru foarte bun, impune niste limite clare, de netagaduit. de asemenea, sint partenerii perfecti de discutie: tac intotdeauna, ma lasa sa am dreptate si, desi sint oarecum plictisitori la capitolul asta, le pot imagina chiar eu niste raspunsuri din cind in cind. iata cum reusim cu putina bunavointa sa acoperim si capitolul magie: "eu si copacul fermecat, prietenul meu de nadejde". suna asa putin de spitalu' de nebuni dar, daca asigura linistea sufleteasca, ce mai conteaza?

In the meantime...

visez o noua copilarie, nu in sensul supararilor infantile si al reactiilor stupide (pe care aparent inca le am, mai mult sau mai putin dosite undeva intr-un colt, adinc), ci mai degraba al timpului liber. imi doresc sa nu fac nimic, sa nu am nici o obligatie, nimic la care trebuie sa lucrez sau sa planuiesc, nici un proiect, pe termen scurt sau lung. macar o vreme. si sa pot sa stau o zi intreaga degeaba singura, cu tine, cu prieteni, sa nu fie nimic care "trebuie bifat". si intr-un imbold de moment sa-ti vad bicicleta pusa dupa usa si, pentru ca oricum n-aveam nici o treaba, sa-ti spun "hai in parc sa ma inveti sa biciclez". sau sa jucam carti o noapte intreaga, in 4 sau 6. sau sa facem un maraton de film rominesc. sau sa ne plimbam aiurea pe lipscani, sa ne asezam la o terasa la intamplare, sa intram la o piesa de teatru si, chiar daca nu e buna, sa nu fie nici o problema: miine incercam altceva. sa nu mai am eu constringerea asta ca timpul liber, putin cit e, trebuie maximizat perfect si pentru asta nu am voie sa gresesc, sa fac alegeri gresite sau, mai riscant, alegeri noi. ei, sa nu exagerez, nu e chiar atit de tragic. in principiu sint multumita cu ele. as vrea doar sa pot face mai multe. (si sa cistig bani in felul asta. now that would be a living)

la vara, amice? la vara!