so far, so good

anul asta am invatat sa tac.

mai am, totusi, de exersat la acest capitol

alte glasuri, alte incaperi...

...but the quest for glory continues

No chance for that to happen

As vrea sa-mi amintesc concluziile inteligente.
Deductiile pur obiective
Analizele matematice
Probabilitatile reduse
Esecuri calculate si prevazute


But hey, why dont you just give it a try?

it might take me a while...

da' ma prind eu pina la urma

un fel de horcrux

Lasi, totusi, bucatele din tine in urma. Cu fiecare melodie, cu fiecare poveste spusa, cu noptile nebune, cu risul pina in zori. Momente magice.

Eu le adun pe toate si le pun deoparte. Nu neg nimic, nu le arunc si promit sa-ncerc sa nu uit nici unul. Pentru ca in fiecare e o bucatica din sufletul tau.

Bineinteles, oamenii se mai schimba; sufletele - se reintregesc. Se modifica mereu, haotic, ca niste flori amorfe dezordonate, fiecare petala, ceva diferit.

Deci n-am sa ti-o iau in nume de rau cind lucrurile nu vor mai fi ca la un moment dat.
Dar daca ai sa cauti ceva din tinele de mai demult, o petala verde sau albastra pusa la pastrare,  - ai s-o gasesti la mine. Am ierbare intregi.

just one of those things...

Cred cu tarie ca orice poate fi surmontat in viata cu ajutorul unui sistem de aparare bine pus la punct si a unei perechi de genunchi sanatosi. cin-cin!

Best description if I ever saw one

I am a one way motorway
I'm the one that drives away
Then follows you back home
I am a street light shining
I'm a wild light blinding bright
Burning off alone

I am a new day rising
I'm a brand new sky
To hang the stars upon tonight
I am a little divided
Do I stay or run away
And leave it all behind?

Motto

I never lose. Even when I don't win, I still don't lose.

true story

cred ca sint singura persoana destul de stupida sa spuna ca are o melodie care ii aduce aminte de ciinele din copilarie...

melodie care, invariabil, ma face sa pling.

vruuuuuuuuuuuuuuuuuuummmMMMM!

Am stat si m-am gindit azi la calatoritul inapoi in timp.

Cum s-ar produce - a) fara sa-ti aduci aminte nimic, pur si simplu te-ai trezi in ziua Z acum x ani cu amintirile si mintea de atunci, fara sa stii ca tu apartii de fapt viitorului si doar ai ales sa retraiesti un queens day de anul trecut, sau b) tranzitia ar fi lina, la teleportarea dintre zile contribuind toate elementele similare (melodia asta a mai fost; lumina asta; coada asta la buda), astfel ca la un moment dat sa constati pur si simplu ca te-ai intors in timp si retraiesti, cel putin pentru o perioada, anul trecut pe vremea asta.

nu ca as fi melancolica. doamne fereste.

zau.

postcard

Copilarosi sau maturi, intotdeauna amuzanti, cu planuri marete de viitor sau boemi pina la dumnezeu, acei eterni pierde vara care iti aduc aminte ce inseamna o dupa-masa de mai pierduta vorbind despre orice. Cei care vor fi intotdeauna linga tine dar si cei care trec ca un vint de primavara, lasind in schimb in urma vreo duzina de amintiri magice.

here's looking at you, kid :)

Si ieri va fi o zi

Am vazut zilele astea reclama la ProTV care se pregateste sa sarbatoreasca 15 ani de activitate pe fix intai decembrie. Promo emotionant, nitel cam cliseic pe alaturi, despre cum au schimbat ei lumea inconjuratoare si au dat liberate tinerilor. Despre cum au dat alternative. Despre generatia pro. Bine, de fapt cel mai interesant mi se pare totusi cum s-au schimbat fetele oamenilor de acolo, s-au conservat al naibii de mine, nici nu zici ca au imbatrinit cu 15 ani. Da, e ceva, 15 ani.

Eu am crescut cu ProTvul intr-adevar si desi nu am fost niciodata un fan infocat, pentru ca pur si simplu nu imi sta in caracter, nici n-am iesit in strada nici nu am sunat vreodata la stii si castigi, dar mi-au placut dintotdeauna pentru ca la ei am vazut prima oara serialele mele preferate, ei au dat seinfeld lunea, mad about you martea, viata ca-n filme miercuri, parca, si joi friends. Asa sint eu, mai loiala, uneori poate nejustificat, dar am ramas cumva foarte legata de postul ala pentru ca anul in care au aparut cred ca a fost pur si simplu unul foarte bun pentru mine. Faceam gimnastica, eram a patra, aveam o groaza de prieteni si abia o luam pe Maddie. Ar face anul asta in februarie 15 ani si ea, daca apuca.

Nu ca m-as plinge acum, viata e buna. In general, pe alocuri mereu gasesti ceva care sa te amarasca, dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca parca toata copilaria mea constienta si tot ce a urmat dupa aia a inceput in anul 1996. Ciudat cum merg lucrurile. Sau poate nu asta e ciudat, e doar ciudat sa privesti retrospectiv intr-un trecut care totusi inseamna ceva. 15 ani, zau, o viata de om! sau de ciine.

Mircea Nedelciu, baiat destept cum l-am mai laudat si-n alte dati, a scris la un moment dat o nuvela cu titlu ca mai sus. Era vorba despre un om simplu c-o viata absolut comuna spre plictisitoare chiar, care se trezeste si nu prea intelege de ce lucrurile sint nitel schimbate decit se astepta. Iar la sfirsit, cind isi da seama ca a facut o calatorie in propriul trecut, e cum nu se poate mai incintat ca acea calatorie se va repeta mereu si mereu, dezvaluind de fiecare data un detaliu al vietii lui pe care poate il uitase sau nu-l apreciase cum trebuie. Pentru ca viata e ceva extraordinar chiar daca, in final, nu atingi nimic maret. Pentru ca mereu ai atitea momente la care te poti intoarce si pentru ca mereu ai ce sa speri pentru mai incolo. Si muzeuograful acela, in povestirea lui, se bucura de nu mai poate desi are o perspectiva, in ambele sensuri, total banala. Un optimist incurabil Nedelciu, ce sa mai zici. A murit in '99 dupa ce s-a luptat 10 ani cu leucemia. Si ieri va fi o zi. Bagi o fisa?

That time of the year

miroase a vara, miroasa a vacanta
miroase a seri albastre cind ne intoarcem de la tine incet spre casa,
a nopti linistite pe stradute facind planuri de vis

miroase curat, miroase a mare,
dupa ora 7 jumate cind coborim pe corso spre plaja,
cind e putin racoare si sintem obositi dar distractia abia incepe

miroase a munte, a nopti zgribulite in cort, cu paturi aduse de-acasa,
a liniste bine-venita dupa urcat prin padure

miroase a laptrie, a bere pe motoare, a zapuseala gonita usor de o adiere de racoare.

ei bine nu stiu cum miroase in bucuresti dar in utrecht, pe la 12 si 9 minute, cam asa miroase.

13 days and coming home

De ce prietenii mei sint cei mai tare

- pentru ca le place sa se distreze
- pentru ca sint acolo cind ai nevoie de ei (atita timp cit n-ai nevoie prea des... :))
- pentru fac chestii nebunesti, pentru ca sint diferiti, de toate formele si culorile (nu, nu vorbesc de prietenii mei imaginari)
- pentru ca sint simpatici si veseli si isteti
- pentru ca au cite putin din toate
- pentru ca am cele mai frumoase amintiri cu ei
- pentru ca ma asteapta si tin la mine si se bucura de fiecare data cind ma vad

and this goes for all, olanda si rominia...

Mai putin de o luna si bem impreuna.
Rock!

la sfirsit serii esti oricum singur




cu alexandru adries, sa-ti tina de urit.

vita de vie

prima melodie "eu voi veni la noapte, sa stii iubita mea, sub cerul plin de stele, aproape vom zbura"

clasa a saptea, "el etpaon" si "ozosept", ce muzica, domle, baga activfm la romtop! kirk te iubim!

festivalul berii, undeva prin clasa a unspea probabil, eu si bebe ne feream de oamenii care faceau pogo, incercind totusi sa ajungem cit mai in fata.

apare albumul doi, schimb cu romulus de muzica pe net, "la gitul tau" si "visare". traiasca atomicul care pe atunci baga toata muzica romineasca posibila, chiar si cea buna!

stufstock 2, impreuna cu ana, intind o mina sa ridic de jos un vamaiot alunecat in panta

sighisoara un an mai tirziu, cu roxana pe niste scari, ascultam 2 baieti foarte frumosi, de altfel, care interpreteaza "ceata"

la tine acasa, o zi inainte sa plec la mare, mi-ai imprumutat casetele tale cu vita si cure. adormind cu ochii deschisi, mai rau, vorbind in somn, "mai lasa-ma tigara asta si plec" si uite cum aproape pierd trenul. trenul catre mare. mare. vara.


vita de vie. o formatie cu care am crescut. and it keeps going, and going...

diana is not here right now so please leave a message

vreau infinitul vreau nemurirea si nopti magice pina la sfirsitul ei, vreau prieteni in jur si ris si muzica vreau sa fim mereu impreuna, vreau sa nu pierd nimic niciodata vreau doar sa adun si sa pun deoparte, vreau numai amintiri frumoase si poze si tu linga mine, vreau sa ma sune si sa-mi spuna ca-i pare rau, vreau sa stam pe banca in parc la eroilor si sa ne uitam la skateri intr-o zi de vara, vreau liceu si anul I si vama din anul trei, vreau shotul de tequila de pe plaja de la ora 4 dupa amiaza si noaptea din cort cind afara ploua, vreau sa nu imbatrinim niciodata si sa stam de dimineata pina seara pe motoare, vreau sa descopar vreau sa invat vreau sa gasesc mereu oameni noi si frumosi vreau sa ascult povesti pina dimineata, vreau sa batem cimpii cu gratie si sa nu ne fie rusine de nimic, vreau sa am incredere in tine pina la capat, vreau sa fii fericit si sa ma suni, sa ma cauti, sa ai nevoie de mine, vreau sa nu ma intrebi nimic despre asta si sa intelegi pur si simplu, zimbind strimb din coltul drept

Sentimentul ca, totusi, aici e acasa.

Lasind la o parte experienta grozava, lucrurile noi, petrecerile grozave, oamenii interesanti si discutiile, potentialul mare, posibilitatile, adaugind la toate diversitatea si diferenta de cultura din care cu siguranta e ceva de invatat, totusi, tot aici e cel mai placut sentiment.

Oameni care se bucura sa te vada, mobila de dimensiuni normale si inaltimi mai mult decit accesibile, ciinele meu cu blana fluffy si pisica idioata care se joaca juma de ora cu o punga. Sigur, oamenii sint mai nervosi si imi gasesc mai greu haine de lungimea potrivita, but it feels so great to be home. Si asta asa, la cald, doar la o prima impresie.

Acasa







ps: dar ce te faci cind oamenii de acolo iti devin prieteni buni, daca dupa doi ani te leaga asa de multe si de tara aia, cu peripetii si poze si momente de neuitat, ei bine, da, ce te faci atunci, ce te faci atunci Diana?

cioc, cioc, e cineva acasa?

in lumea inocenta in care traiesc eu de obicei cred ca majoritatea oamenilor sint buni, ca orice fapt are o explicatie logica si perfect inteligibila, ca nu exista situatie fara de intoarcere, care sa te marcheze profund sau care sa schimbe definitiv lucrurile, fiind doar nevoie de putina bunavointa pentru ca totul sa fie mereu roz, parfumat si placut uscat. (va rog sa ma scuzati, am baut). deci in general viata peachy, universul nu conspira impotriva si karma se aduna in cercuri concentrice in mod pozitiv.

din lumea aceasta magica eu mai si ies din cind in cind, in acele momente in care mi se strapezesc dintii sau ma satur sa analizez situatiile pe toate partile, incercind sa gindesc din punctul de vedere al fiecaruia, sa iau decizii echitabile si politically correct. In astfel de momente cei 3 neuroni din capul meu (numar magic, nu de alta) incep sa se ciocneacsa frenetic unii de altii, mai mai sa explodeze in capusorul meu mic, si tot nu reusesc sa fac ceva care sa ma multumeasca pe deplin. In final imi bag picioarele, incerc sa nu intru in contact cu oameni nevinovati, agatindu-mi la git tagul "warning, raging bull" si ma gindesc pe cine pot eu sa bag in pizda ma-sii. Daca nu gasesc o victima, e totusi ok, memory span-ul meu pe termen scurt fiind destul de mic, cam cit cel de la o generatie de pestisori aurii impreuna.

astazi, draga jurnalul, a fost una dintre acele zile. partea buna este ca nu am putut sa cauzez victime umane deoarece am avut o tema la care am petrecut 5 ore fara ca totusi sa o termin. partea proasta este, intrucitva, aceeasi. but tomorrow, tomorrow is another day! muhu haha ha (grohgroh)

Si-atunci mi-am dat seama

ca totul o sa fie in regula

Maddie o sa fie bine, cit poate de bine sa-i fie unui catel batrin, ai mei o sa fie si ei sanatosi iar, dupa un mic declin, afacerea mamei isi va reveni din nou. Noi vom vorbi la telefon si pe net, pe messenger si skype, o sa ma tii mereu la curent cu toate lucrurile care se intimpla, toate certurile si problemele care mai apar si eu am sa te consolez ca de obicei. Vom tine legatura serios si, chiar daca imi va fi dor si voi pierde citeva evenimente, cind ma voi intoarce va fi ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Eu am sa economisesc bani ca sa vin des inapoi si-am sa incerc sa iau o groaza de cadouri pentru toata lumea. Abia voi astepta sa te vad din nou dar am sa ma gindesc mereu ca timpul zboara cind te distrezi si uite iar am bilet miine spre tara. Oricum, chiar daca pierdem citeva luni, eu pot sa reiau totul de unde a ramas, sa stii, si-n plus, chiar imi doresc, deci sigur o sa mearga.

eu cred ca o sa fie bine. sa-mi dai si tu putin ajutor, sa ma sustii. si totul o sa fie cit se poate de ok...