mi-e asa teama sa nu gresesc

incit sigur o sa dau cu mucii in fasole

alte glasuri, alte incaperi...

...but the quest for glory continues

No chance for that to happen

As vrea sa-mi amintesc concluziile inteligente.
Deductiile pur obiective
Analizele matematice
Probabilitatile reduse
Esecuri calculate si prevazute


But hey, why dont you just give it a try?

Alo? alo? receptia!

Un biletel total pueril de altfel pe care scrie "Pull Youself Together :]".

Il lipesc de monitor. Se uita la mine zimbitor si aproape isi face efectul.

Se desprinde si cade dupa 20 de secunde.

Coincidence? I think NOT!

mare om, mare caracter

A scris Barbu odata un blog foarte destept. Era ceva de genul

"thispainwontlastforeverthispainwontlastforeverthispainwontlastforweverthispainwontlastforever"...

sa bem pentru asta.

un fel de horcrux

Lasi, totusi, bucatele din tine in urma. Cu fiecare melodie, cu fiecare poveste spusa, cu noptile nebune, cu risul pina in zori. Momente magice.

Eu le adun pe toate si le pun deoparte. Nu neg nimic, nu le arunc si promit sa-ncerc sa nu uit nici unul. Pentru ca in fiecare e o bucatica din sufletul tau.

Bineinteles, oamenii se mai schimba; sufletele - se reintregesc. Se modifica mereu, haotic, ca niste flori amorfe dezordonate, fiecare petala, ceva diferit.

Deci n-am sa ti-o iau in nume de rau cind lucrurile nu vor mai fi ca la un moment dat.
Dar daca ai sa cauti ceva din tinele de mai demult, o petala verde sau albastra pusa la pastrare,  - ai s-o gasesti la mine. Am ierbare intregi.

Let Go

now

Take me out tonight

Nu ca as sustine taierea venelor, dar

true story

cred ca sint singura persoana destul de stupida sa spuna ca are o melodie care ii aduce aminte de ciinele din copilarie...

melodie care, invariabil, ma face sa pling.

Cause sometimes we hurt.

Am omorit o narcisa.

Am cumparat-o de la IKEA acum vreo 2 saptamini jumate. In ultima vreme imi plac plantele, imi plac tare mult, in special cele in ghiveci, si nu ma supara daca florile li se trec repede, eu le iubesc si le pastrez si dupa aia, chiar daca arata ca niste buruieni, doar frunze tepoase sau salata verde...

Si-asa, dupa succesul extraordinar cu irisii pitici, am fost la IKEA si am luat un ghiveci cu narcise. Le-am luat special cit mai mici si cu citi mai multi boboci, sa vad cum cresc si se dezvolta. Si s-au facut inalte, aveau un potential mare si numarasem 13 boboci la un moment dat. Si tocmai stateau sa se deschida... uite acum... poate miine...

si....

nu s-au mai deschis deloc. Probabil le-am udat prea mult, iar cei 13 boboci magnifici s-au uscat in teaca lor subtire, s-au scofilcit si nu s-au mai deschis niciodata. Le-am schimbat mai apoi pamintul, le inundasem, efectiv, mi-a parut asa de rau de prostia mea... Le-am resolificat si mutat chiar linga geam si, chiar daca aveam sa le pastrez oricum, m-am bucurat totusi sa vad ca au mai aparut citeva flori care au inceput sa se si deschida de data asta. Bobicii morti in schimb s-au facut maro si s-au vestejit, astfel incit acum, cind am smuls unul si l-am curatat am vazut floarea moarta inauntru, care era gata-gata sa se deschida in toata frumusetea ei si pe care eu, din prostie, am omorit-o din fasa.

E tare trist... ma simt cam ca baietelul din "Dupa melci"....

Never regret something that once made you smile

Acum o mie de ani am avut niste prieteni pe care credeam ca o sa-i am toata viata. Unii au plecat, altii s-au instrainat, altii au fost atit de sinceri cu mine incit mi-au semnalat probleme potential fundamentale abia 4 ani mai tirziu. Sinceritatea asta.

Acum o mie de ani faceam gimnastica de 3 ori pe saptamina si imi place la nebunie. Invatam 3 limbi straine si ma jucam pe un 386 cele mai tari jocuri cu grafica VGA care ajungeau la mine pe dischete "mari" de 1.2 mega.

Acum o mie de ani am avut cel mai frumos si bun si destept ciine collie de pe lumea asta. Te latra daca udai florile pe balcon, incerca sa te muste daca aruncai gunoiul, era bun cu toata lumea, dar in special cu baietii, pisicile si porcii de guineea. Si-asa o sa ramina mereu pentru mine, la fel cum o sa ramina poiana de la sinaia, care nici aia nu mai e, serile cind vorbeam ore in sir cu doru despre diablo 2 si tot ce a fost bun din generala, liceu si facultate.

Iau copilaria si-o impaturesc frumos. O asez apoi cu grija intr-un dulap intreg, numai al iei, pentru ca 24 de ani ocupa ceva loc.

La revedere si multumesc. Ne vedem mai tirziu, mult, mult mai tirziu.

In final, e adevarat ca tot ce putem face este sa mai castigam putin timp. Doar atit. Axa se citeste intr-un singur sens din pacate, o sa imbatrinim, o sa ne stafidim ca niste fructe uscate si noi si, ce e mai rau, si cei apropiati, o sa pierdem rind pe rind cam tot ce credeam ca e cel mai important la un moment dat.

Fact.

Dar intre timp uite ca am mai castigat niste timp, niste zile, niste amintiri frumoase, o stare de bine. So until the moment comes, carpe diem. Its the only good choice you have anyway.

Si ieri va fi o zi

Am vazut zilele astea reclama la ProTV care se pregateste sa sarbatoreasca 15 ani de activitate pe fix intai decembrie. Promo emotionant, nitel cam cliseic pe alaturi, despre cum au schimbat ei lumea inconjuratoare si au dat liberate tinerilor. Despre cum au dat alternative. Despre generatia pro. Bine, de fapt cel mai interesant mi se pare totusi cum s-au schimbat fetele oamenilor de acolo, s-au conservat al naibii de mine, nici nu zici ca au imbatrinit cu 15 ani. Da, e ceva, 15 ani.

Eu am crescut cu ProTvul intr-adevar si desi nu am fost niciodata un fan infocat, pentru ca pur si simplu nu imi sta in caracter, nici n-am iesit in strada nici nu am sunat vreodata la stii si castigi, dar mi-au placut dintotdeauna pentru ca la ei am vazut prima oara serialele mele preferate, ei au dat seinfeld lunea, mad about you martea, viata ca-n filme miercuri, parca, si joi friends. Asa sint eu, mai loiala, uneori poate nejustificat, dar am ramas cumva foarte legata de postul ala pentru ca anul in care au aparut cred ca a fost pur si simplu unul foarte bun pentru mine. Faceam gimnastica, eram a patra, aveam o groaza de prieteni si abia o luam pe Maddie. Ar face anul asta in februarie 15 ani si ea, daca apuca.

Nu ca m-as plinge acum, viata e buna. In general, pe alocuri mereu gasesti ceva care sa te amarasca, dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca parca toata copilaria mea constienta si tot ce a urmat dupa aia a inceput in anul 1996. Ciudat cum merg lucrurile. Sau poate nu asta e ciudat, e doar ciudat sa privesti retrospectiv intr-un trecut care totusi inseamna ceva. 15 ani, zau, o viata de om! sau de ciine.

Mircea Nedelciu, baiat destept cum l-am mai laudat si-n alte dati, a scris la un moment dat o nuvela cu titlu ca mai sus. Era vorba despre un om simplu c-o viata absolut comuna spre plictisitoare chiar, care se trezeste si nu prea intelege de ce lucrurile sint nitel schimbate decit se astepta. Iar la sfirsit, cind isi da seama ca a facut o calatorie in propriul trecut, e cum nu se poate mai incintat ca acea calatorie se va repeta mereu si mereu, dezvaluind de fiecare data un detaliu al vietii lui pe care poate il uitase sau nu-l apreciase cum trebuie. Pentru ca viata e ceva extraordinar chiar daca, in final, nu atingi nimic maret. Pentru ca mereu ai atitea momente la care te poti intoarce si pentru ca mereu ai ce sa speri pentru mai incolo. Si muzeuograful acela, in povestirea lui, se bucura de nu mai poate desi are o perspectiva, in ambele sensuri, total banala. Un optimist incurabil Nedelciu, ce sa mai zici. A murit in '99 dupa ce s-a luptat 10 ani cu leucemia. Si ieri va fi o zi. Bagi o fisa?

note to self

Diana nu mai fi penibila.

starea de fapt

M-as pune in cur si mi-as plinge de mila.
Dar ce ma fac, la un moment dat tot trebuie sa imi intind rufele...

This is not for you

Zilele in care asteptam un mail de la tine
in care asteptam un telefon, in care luam mereu mobilul cu mine, chiar si la baie, gindindu-ma ca, poate, chiar atunci o sa suni
cind te cautam in poze, cind mi-era rusine sa intreb prietenii de tine desi vroiam incredibil de mult sa stiu ce mai faci, cind mi-era frica intr-un fel chiar sa-ti aud numele
cind imi faceam program dupa tine, gindindu-ma ce ar fi mai convenabil pentru tine, ce ti-ar placea tie mai mult, cum sa fac sa fie mai bine, pentru tine, pentru tine, pentru tine...
cind iroseam energie, si sentimente, si timp, stiind ca sansele ca tu sa-mi impartasesti astea tind vertiginos spre zero

zilele alea s-au terminat.

da-ne-am cu capu de pereti sau "shhh, dont say a word"

the pain
the horror
the distress
the sadness
the disappointment
the loneliness
the cruelty



the humanity

Final tragic al unei povesti clasice de dragoste

"Lucia şi Ursu erau departe, departe, se contopeau cu zarea. Se ţineau de mînă, de vîrful degetelor, se lăsau însoţiţi de vuietul aprig al mării.

-Noi, Lucia, ne-am spus totul..."

4 petreceri, 3 carti citite, 2 calculatoare reinstalate si o nunta...

Ce faci atunci cind te deprimi ca vacanta s-a sfirsit si te napadesc toate treburile si grijile?

Incepi sa-ti planifici urmatoarea vacanta...

Clasici in viata

Asta seara o sa ma abtin
Saptamina toata-a fost un chin
Nimeni nu vorbeste
Despre ce as vrea
Spune-mi tu daca nu-i asa?
De la tine, nu mai vreau nimic
Fratii Grimm m-au mintit un pic
La ei doar vrajitoarea este foarte rea
Stiu acum,
Stiu ca nu-i asa

Vocea ta
Ma face un arici plin de ace...
Vocea ta...

Asta-seara - cit sa fi trecut ?
Stiu, o sa zici ca nu, dar te-am vazut !
Tu fumai, absenta,
Iar el tocmai platea...
Cit de tare
Te-ai putut schimba !