Acum o mie de ani am avut niste prieteni pe care credeam ca o sa-i am toata viata. Unii au plecat, altii s-au instrainat, altii au fost atit de sinceri cu mine incit mi-au semnalat probleme potential fundamentale abia 4 ani mai tirziu. Sinceritatea asta.
Acum o mie de ani faceam gimnastica de 3 ori pe saptamina si imi place la nebunie. Invatam 3 limbi straine si ma jucam pe un 386 cele mai tari jocuri cu grafica VGA care ajungeau la mine pe dischete "mari" de 1.2 mega.
Acum o mie de ani am avut cel mai frumos si bun si destept ciine collie de pe lumea asta. Te latra daca udai florile pe balcon, incerca sa te muste daca aruncai gunoiul, era bun cu toata lumea, dar in special cu baietii, pisicile si porcii de guineea. Si-asa o sa ramina mereu pentru mine, la fel cum o sa ramina poiana de la sinaia, care nici aia nu mai e, serile cind vorbeam ore in sir cu doru despre diablo 2 si tot ce a fost bun din generala, liceu si facultate.
Iau copilaria si-o impaturesc frumos. O asez apoi cu grija intr-un dulap intreg, numai al iei, pentru ca 24 de ani ocupa ceva loc.
La revedere si multumesc. Ne vedem mai tirziu, mult, mult mai tirziu.
Se afișează postările cu eticheta caluta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta caluta. Afișați toate postările
miercuri, 19 ianuarie 2011
miercuri, 3 martie 2010
hihihihihihihi
Doamnelor si domnilor, in aceasta seara, featuring stare de zile mari, datorata unei conjuncturi de evenimente si oameni simpatici, nimic iesit din comun, but overall cute:
- am inceput lectiile de olandeza, o data pe saptamina la imposibila ora de 8.30 terminandu-se la 10 jumate seara, asta dupa o zi plina plina de stat la facultate si lucrat la assignmenturi. Dar e foarte amuzant, ma hlizesc in ora cam 70% din timp de ce limba urita si cuvinte imposibile au oamenii astia, in timp ce in restul de 30% zimbesc frumos si raspund la intrebari si exercitii ca o nesuferita 100% ce sint. In fine, eu ma distrez foarte bine, mi-am adus aminte ce tare era sa inveti limbi straine si sa te chinui cu chestii atit de simple precum pronume personale si conjugari elementare de verbe. F O A R T E T A R E F R A T E !
- azi am primit un martisor de la Ela, singurul de anul asta probabil, oricum un gest care mi s-a parut foarte foarte dragut, avind in vedere ca obiectul in sine e o insigna in forma de floare pe care chiar am de gind sa o intrebuintez. Oi fi pierdut eu tirgul de la MTR, dar tot m-am ales cu ceva :)
- la facultate stau de dimineata pina seara si uneori nu apuc sa maninc, dar la sfirsitul zilei ajung acasa cu placutul sentiment ca am mai rezolvat ceva din muntele de assignmenturi si proiecte care imi zimbeste zeflemitor. Usor usor se fac toate. Intre timp am modelat o super pendula in Maya, invat sa programez in Java si fac prelucrare pixel-cu-pixel a imaginilor prin cod C. Bine, multe din toate astea mi-au luat mai mult timp decit cuiva care chiar SE PRICEPEA, probabil, dar in orice caz eu ma bucur cretin pentru fiecare margica pe care o mai descopar. Ti-hii
- la mine in militari unde m-am mutat toate sint bune si frumoase. Il am pe vecinul meu Paul care e foarte de treaba si jucator de wow si, mai nou, la mine in ghilda, pe vecina Esther care e nemtoiaca si tocmai a avut examen la psihologie, pe Anemieke careia i-am dat o conserva de ton pentru care inca nu m-a rasplatit si, deh, mai e si Christel, pe care o aude toata casa cind face sex, eveniment care se intimpla destul de des pentru a fi sarbatorit de noi toti cum se cuvine. Dar am un ditai balconul care da spre vest, am soare (si luna!) mai mereu, am supermarket turcesc cu masline si brinza alba ca acasa, aproape, castane si portocale cu doar 50 de centi kilul! Si tot within walking range, pe iuliu maniu autohton [care chiar se aseamana cu bulevardul numit intrucit e foarte circulat in maretia lui de 2 benzi in total] e un ditai magazinul oriental pe care abia astept sa-l cercetez de condimente si chestii ciudate, chit ca nu sint eu mare bucutareasa dar daca-i bal, bal sa fie!, macar sa mai incerc si eu citeva dracii culinare, sa nu zic c-am locuit in olanda si n-am pregatit mincare vietnameza :))
- am inceput lectiile de olandeza, o data pe saptamina la imposibila ora de 8.30 terminandu-se la 10 jumate seara, asta dupa o zi plina plina de stat la facultate si lucrat la assignmenturi. Dar e foarte amuzant, ma hlizesc in ora cam 70% din timp de ce limba urita si cuvinte imposibile au oamenii astia, in timp ce in restul de 30% zimbesc frumos si raspund la intrebari si exercitii ca o nesuferita 100% ce sint. In fine, eu ma distrez foarte bine, mi-am adus aminte ce tare era sa inveti limbi straine si sa te chinui cu chestii atit de simple precum pronume personale si conjugari elementare de verbe. F O A R T E T A R E F R A T E !
- azi am primit un martisor de la Ela, singurul de anul asta probabil, oricum un gest care mi s-a parut foarte foarte dragut, avind in vedere ca obiectul in sine e o insigna in forma de floare pe care chiar am de gind sa o intrebuintez. Oi fi pierdut eu tirgul de la MTR, dar tot m-am ales cu ceva :)
- la facultate stau de dimineata pina seara si uneori nu apuc sa maninc, dar la sfirsitul zilei ajung acasa cu placutul sentiment ca am mai rezolvat ceva din muntele de assignmenturi si proiecte care imi zimbeste zeflemitor. Usor usor se fac toate. Intre timp am modelat o super pendula in Maya, invat sa programez in Java si fac prelucrare pixel-cu-pixel a imaginilor prin cod C. Bine, multe din toate astea mi-au luat mai mult timp decit cuiva care chiar SE PRICEPEA, probabil, dar in orice caz eu ma bucur cretin pentru fiecare margica pe care o mai descopar. Ti-hii
- la mine in militari unde m-am mutat toate sint bune si frumoase. Il am pe vecinul meu Paul care e foarte de treaba si jucator de wow si, mai nou, la mine in ghilda, pe vecina Esther care e nemtoiaca si tocmai a avut examen la psihologie, pe Anemieke careia i-am dat o conserva de ton pentru care inca nu m-a rasplatit si, deh, mai e si Christel, pe care o aude toata casa cind face sex, eveniment care se intimpla destul de des pentru a fi sarbatorit de noi toti cum se cuvine. Dar am un ditai balconul care da spre vest, am soare (si luna!) mai mereu, am supermarket turcesc cu masline si brinza alba ca acasa, aproape, castane si portocale cu doar 50 de centi kilul! Si tot within walking range, pe iuliu maniu autohton [care chiar se aseamana cu bulevardul numit intrucit e foarte circulat in maretia lui de 2 benzi in total] e un ditai magazinul oriental pe care abia astept sa-l cercetez de condimente si chestii ciudate, chit ca nu sint eu mare bucutareasa dar daca-i bal, bal sa fie!, macar sa mai incerc si eu citeva dracii culinare, sa nu zic c-am locuit in olanda si n-am pregatit mincare vietnameza :))
o zi minunata pentru pestii banana!
miercuri, 23 septembrie 2009
mai aproape de casa
imi place de mor la biblioteca la baietii astia, in cele 3 zile pe saptamina cind ma urnesc pina la facultate pentru cursuri/seminarii imi petrec cel putin 6 ore in frumoasa institutie. nu are cum sa nu te farmece: numai colturi, unghiuri, etaje intercalate, un adevarat labirint de carti si calculatoare, in mare parte negru, decorat cu rosu si alb; geamuri cu parasolare automatizate, ma mai sperii si acum uneori cind incep sa se intoarca dupa senzori, spatii de stat cu vedere spre campus, camere de studiu si cotloane peste tot. de fiecare data cind vin aici incerc sa-mi gasesc un loc nou, sa explorez peste tot, chit ca toata cautarea dureaza cam pina gasesc un spatiu potrivit pentru laptop (sau un loc liber la o statie de lucru), urmind ca aici sa lincezesc mai mult sau mai putin activ piiiiina se lasa seara.
acum o luna si-o zi plecam de acasa si habar n-aveam ce avea sa urmeze - nici acum nu stiu prea bine, viitorul e destul de nesigur dar, hei, asa cum imi place mie sa cred, asta e tocmai cea mai frumoasa parte din viata. intre timp lucrurile s-au mai stabilizat, am cunoscut o gramada de oameni noi, fac mincare, curatenie si, intr-un ritm pe care-l doresc cit mai organizat, teme pentru facultate. mi-e dor de prietenii mei adevarati si imaginari din rominia. mi-e dor de iluziile pe care mi le faceam si de acel "lasa ca acolo o sa fie..." pe care acum chiar il traiesc. pentru ca bufnitele nu sint ceea ce par a fi, ohoo, si-nca deloc, dar daca la stinga dau chix poate ca la dreapta o sa fie bine, chin up and smile. oricum, sint sigura ca timpul o sa treaca repede repede de tot, si o sa ma intorc inapoi twice as mean (and ugly) peste voi toti sa reluam de unde am lasat-o. intre timp, invat chestii noi: cita matematica e in spatele graficii (dar tu nu, batman, batman...), cum se doarme bine intr-o camera fara fereastra si cum sa ma adaptez, continuu.
da'-mi place aici, imi place orasul cu stradutele inguste, pline de magazine si lume, imi place piata de flori si toate draciile care apar peste tot in zi de tirg. si-mi place cum arata oamenii, imbracati misto, inalti, frumosi in majoritatea lor, tipele cu fuste scurte si ciorapi colorati, unghii de toate culorile, blonde cu ochi albastri, si tipii cam la fel dar cu prea mult gel in cap (?!), toti agitati, cu treaba, vorbind intr-o limba din care nu inteleg nimic desi, oricum, nu am nimic impotriva. cred totusi ca niciodata nu am fost mai atenta la ce-si spun altii decit la ocazionalele conversatii din care nu pricep o iota, dar din care incerc sa ghicesc, imaginindu-mi dialoguri.
in rest, am cazut de doua ori pe scari la iesirea din apartament - treptele sint asa inguste pentru o persoana grabita cu 40 la pantof - dar nu a dat nici o bicicleta peste mine. merg cu autobuzul, mingii pisica blocului care gheruie la usa cind vrea sa fie bagata in seama ca apoi sa ma gheruie pe mine cind i se nazare ceva (autista, n-ai ce-i face...), economisesc sa va iau cadouri, fac planuri de calatorie si vreo 2 remarci inteligente per curs/seminar (in engleza, mind you!!). e bine moncher, plutim linistit si orizontul... se vede.
pe curind si chip in taci, de doua ori mai mult chiar, acum ca am si internet de acasa. toamna frumoasa si pupati bucurestiul si din partea mea
in rest, am cazut de doua ori pe scari la iesirea din apartament - treptele sint asa inguste pentru o persoana grabita cu 40 la pantof - dar nu a dat nici o bicicleta peste mine. merg cu autobuzul, mingii pisica blocului care gheruie la usa cind vrea sa fie bagata in seama ca apoi sa ma gheruie pe mine cind i se nazare ceva (autista, n-ai ce-i face...), economisesc sa va iau cadouri, fac planuri de calatorie si vreo 2 remarci inteligente per curs/seminar (in engleza, mind you!!). e bine moncher, plutim linistit si orizontul... se vede.
pe curind si chip in taci, de doua ori mai mult chiar, acum ca am si internet de acasa. toamna frumoasa si pupati bucurestiul si din partea mea
luni, 3 august 2009
small
Cind o sa fiu mare ma fac crescatoare de gupi. Ma fascineaza: au culori superbe, se adapteaza bine la majoritatea mediilor si se inmultesc foarte repede. De exemplu am avut o femela care a populat singura bazinul de vreo 2 3 ori, fara nici un mascul prin jur (femela e desteapta si depoziteaza [lapti?] pentru a perpetua specia in caz ca ai ei pleaca la razboi sau alte tragedii de genul), si alta pereche de la care am putut recolta nu mai putin de 19 pesti mici. Astia, dupa vreo luna, sa zicem, au mai facut si ei inca vreo 4 cel putin. E drept, n-au prea multa minte, dar arata bine, inoata frumos si, din cite pot eu sa-mi dau seama, sint destul de fericiti. So gupi it is.
Mai sint apoi inca citeva lucruri care imi vor aduce garantat aceeasi bucurie de fiecare data: porumbul proaspat fiert si ciresele mari, aerul curat care aduce a iarna si prima ninsoare; valea rea vazuta din drumul spre gara in sinaia si primele 2 zile cind primavara a umplut tot orasul cu un verde orbitor. Merg mereu la sigur cu lucrurile mici. It sounds so sissy. But it's true
Mai sint apoi inca citeva lucruri care imi vor aduce garantat aceeasi bucurie de fiecare data: porumbul proaspat fiert si ciresele mari, aerul curat care aduce a iarna si prima ninsoare; valea rea vazuta din drumul spre gara in sinaia si primele 2 zile cind primavara a umplut tot orasul cu un verde orbitor. Merg mereu la sigur cu lucrurile mici. It sounds so sissy. But it's true
duminică, 7 iunie 2009
In the mean time...
astept in continuare gloria, grandoarea, triumful.
astept batalia epica, astept confruntarea finala, astept o provocare adevarata. sa fie greu, sa fie "pe bune", sa-mi solicite toate resursele de care dispun; sa alerg pe muchie, perfect acordata, atenta la orice obstacol sau capcana, prinsa cu totul in moment. si sa se termine totul cu bine, sa reusesc sa fac fata, sa cistig, dar numai, NUMAI dupa o lupta adevarata. si-apoi sa-mi amintesc ani de-a rindul si, zimbind in departare, sa declar: "a fost perfect"
astept sa ne intilnim si sa discutam. sa stam calmi fata in fata la o masa, sa vorbim fara patima, sa analizam situatia. sa ne gindim impreuna ce se mai poate face, sa luam o decizie de care sa fim amindoi multumiti.
eu as mai astepta si altele, si-as sta cuminte in banca daca totul ar fi iar ca inainte. as mai vrea serile de mai in parcul de la izvor, si drumul din oras pina acasa batut pe jos; zilele de miercuri chiulind la el si toate jocurile jucate impreuna. dar astazi nu-i o seara chiar atit de rea, eu mai am inca multe planuri, iar chestiile de mult trecute le pot astepta si mai incolo.
astept lucruri frumoase, astept realizari, astept sa fim cu totii impreuna. eu pot s-astept mult si bine, sa stii, am o groaza de rabdare, si stiu ca in final nu voi fi asteptat degeaba
astept batalia epica, astept confruntarea finala, astept o provocare adevarata. sa fie greu, sa fie "pe bune", sa-mi solicite toate resursele de care dispun; sa alerg pe muchie, perfect acordata, atenta la orice obstacol sau capcana, prinsa cu totul in moment. si sa se termine totul cu bine, sa reusesc sa fac fata, sa cistig, dar numai, NUMAI dupa o lupta adevarata. si-apoi sa-mi amintesc ani de-a rindul si, zimbind in departare, sa declar: "a fost perfect"
astept sa ne intilnim si sa discutam. sa stam calmi fata in fata la o masa, sa vorbim fara patima, sa analizam situatia. sa ne gindim impreuna ce se mai poate face, sa luam o decizie de care sa fim amindoi multumiti.
eu as mai astepta si altele, si-as sta cuminte in banca daca totul ar fi iar ca inainte. as mai vrea serile de mai in parcul de la izvor, si drumul din oras pina acasa batut pe jos; zilele de miercuri chiulind la el si toate jocurile jucate impreuna. dar astazi nu-i o seara chiar atit de rea, eu mai am inca multe planuri, iar chestiile de mult trecute le pot astepta si mai incolo.
astept lucruri frumoase, astept realizari, astept sa fim cu totii impreuna. eu pot s-astept mult si bine, sa stii, am o groaza de rabdare, si stiu ca in final nu voi fi asteptat degeaba
luni, 22 decembrie 2008
eu pot sa si tac, sa stii. zau, poate ai impresia ca mor daca nu vorbesc nonstop, daca nu arunc bancuri glumite sau adevaruri universale, atunci, am sa te uimesc: uneori chiar imi place sa tac. sa stau sa ascult lucruri interesante, sa inmagazinez, sa nu pun intrebari sau sa deschid discutii. sa nu spun nimic si sa fiu atenta, pe bancheta din spate, locul din dreapta. sau pur si simplu sa ma gindesc, sa-mi fac scenarii fantastice, sa analizez, sa zbor aiurea dintr-o amintire in alta. sa ma amuz pot si in capul meu, iar daca chiar gasesc ceva teribil de misto se poate sa rid pur si simplu, fara sa-ti impartasesc si tie. eu sint cel mai bun ascultator al meu.
deci daca ma vezi manifestind vreunul din comportamentele de mai sus sa stai calm, nu sint bolnava. de fapt s-ar putea sa-mi fie chiar foarte bine, un moment d-ala rar de liniste si pace in care nimeni nu vrea nimic de la mine, nu e nimic de facut iar eu ma bucur in tacere. uneori.
deci daca ma vezi manifestind vreunul din comportamentele de mai sus sa stai calm, nu sint bolnava. de fapt s-ar putea sa-mi fie chiar foarte bine, un moment d-ala rar de liniste si pace in care nimeni nu vrea nimic de la mine, nu e nimic de facut iar eu ma bucur in tacere. uneori.
vineri, 28 noiembrie 2008
ridica din umeri si mergi mai departe
din cind in cind dar mai degraba rar mi se intimpla sa am cite o revelatie care, fascinantant, nu e postuma. In timp ce ma mai surprind zicind "ehhh, ce frumos era in liceu... cind eram tineri si n-aveam noi habar de nimic si traumele noastre cele mai mari erau ca nu ne lasa parintii decit pina la 10" sau "ce tare era cind eram eu a patra si mergem la gimastica si saream si-mi duceam picioarele pina la ureche", intelegi tu, chestii postume, fara indoiala adevarate dar cit se poate de tardive, care nu pot duce decit la o stare de melancolie deloc utila, in final, ei bine, iata ca azi am avut unul dintre acele momente de "daa DAAAA!! acum inteleg, astea sint zilele, acum trebuie apreciat, carpe-diem!"-ninini. Mai exact, mi-am dat seama ca o sa-mi lipseasca foarte mult locul de munca actual, la un moment dat. Loc pe care nu l-am luat niciodata in serios, nu era ceva "pe bune", doar asa, o "chestie" cu care mai luam niste bani (buni, ce-i drept), in nici un caz ceva pe termen lung sau de perspectiva comparativ cu colegii mei programatori. Si totusi, ce dor o sa-mi fie: de cladirea de pe elefterie, cu tavanul inalt, de sedintele de vineri care, dupa cum s-a dovedit inca o data azi, sint tinute mai mult ca sa ne vedem cu totii si sa ridem impreuna, de toti oamenii care s-au perindat pe la noi dar si de perioada noastra de glorie cind eram toti - eu, dan, horatiu, catalina, claudia si roxana si tooooti ceilalti, fara sa-i uit insa nici pe primii - victor, radu si andrei. Cu siguranta o sa privesc, in cinci ani, retrospectiv, si o sa zic "baa, ce fraiera eram eu, hai ca era tare si ne distram bine impreuna, ce gasca misto eram, daca stiam ce plictisitoare e viata de angajat "pe-bune" poate pretuiam mai mult".
M-am prins in avans, deci. Am sa apreciez mai mult ultimul meu an aici. Ar trebui, cel putin, sper sa nu uit s-o fac. Mie mi se suprascrie creierul usor pe anumite tipuri de memorie.
Cumva, insa, am impresia ca tot una o sa fie. Pacat, as fi zis ca daca sint desteapta si pe faza, primesc si eu ceva, un premiu, un "save game", o chestie de mers inapoi in timp. Load autosave ar fi grozav, iti zic eu!
M-am prins in avans, deci. Am sa apreciez mai mult ultimul meu an aici. Ar trebui, cel putin, sper sa nu uit s-o fac. Mie mi se suprascrie creierul usor pe anumite tipuri de memorie.
Cumva, insa, am impresia ca tot una o sa fie. Pacat, as fi zis ca daca sint desteapta si pe faza, primesc si eu ceva, un premiu, un "save game", o chestie de mers inapoi in timp. Load autosave ar fi grozav, iti zic eu!
sâmbătă, 26 iulie 2008
what if it never kicks in?
de fapt nu, nu vreau un raspuns impaciuitor in genul "lasa diana ca te-oi face si tu fetita mare cindva, o sa iti placa si tie sa faci mincare de cartofiori pentru copilasii care vin de la scoala sau sa-i calci LUI camasile". genul ala de chestie care pe jumatate mi se pare incredibila dar, paradoxal, pe celalata jumatate stiu ca o sa se intample oricum, adica SE VA PRODUCE, fie ca imi place sau nu.
si totusi e ciudat cum lumea se maturizeaza si, pe linga serviciu, rate la diverse si planificari de concedii cu luni inainte pentru ca altfel nu se mai poate apar si instinctele... ei bine, instinctele, pentru ca nu-mi vine acum nici o categorisire concludenta. deci in timp ce roxanei incep sa ii placa copiii si irina se gindeste ca ar fi tare placut sa gateasca impreuna (nu cu roxana :P), colac peste pupaza mai port si o discutie pe care in general as plasa-o dupa ora 4 dimineata in conditii de ebrietate cu 2 baieti mai "gagicari", zic eu asa, despre ce inseamna dragoste adevarata, cind stii ca vrei sa te casatoresti si cum o sa-ti educi copiii, incep sa ma gindesc ca poate sint eu de vina sau ceasul meu biologic a stat si gata. so maybe it's me and i should start wandering. pentru ca bebelusii nu mi se pare deloc adorabili (nimic personal, pur si simplu nu ma atrag si nu-mi vine sa-i smotocesc, they're really tiny and just dont do it for me), de gatit in doi nici nu poate fi vorba pentru ca in general mi-e foarte lene iar daca printr-o minune m-as apuca de un capriciu culinar you'd better step out of my way, cause it's my show si, ca sa raspund punctual la exemplele de mai sus, cind am fost intrebata (si nu, nu de catre simona, de catre un baiat) daca "IL mai iubesc ca-n prima zi" reactia mea naturala a fost sa o iau la goana pi bulivard strigind tare AAAAAAAAA asa, just because, pot spune ca instinctele mele are not kicking in. in schimb m-am bucurat teribil de tare azi ca m-a dus si pe mine capul meu de inginera sa-mi instalez driverele placii video si, MINUNE! pot sa ma joc jocuri!, incit cred ca am zimbit nonstop pe strada pe unde am umblat, gindindu-ma la orele minunate ce ma asteapta la calculator si cum un joc imi poate suplini foarte multe necesitati stringente ca socializatul, statul pe net, activitati artistice si inca altele. ill be a reeeaaaally happy camper in viitorul apropiat, pina fac o supradoza si revin la normal.
"dar da, diana, toti sintem diferiti si nu trebuie niciodata sa iti doresti sa fii ca altcineva, fiecare este unic si minunat si lallalalalalalala". nininana brain. stiu asta, totusi e putin ciudat cind vezi ca esti "altfel", sau cel putin ca lumea incepe sa se schimbe si tu tot handicapat ramii. desi totusi mai putin handicapata decit altii, acum daca stau sa ma gindesc. exista totusi mereu acel prieten de care lumea face misto si e luat de prost pentru ca e mai special. sper sa nu devin el. sau daca devin, sa nu aflu asta niciodata :)). sau daca aflu, sa nu-mi pese. there, im all covered. de fapt nu ma streseaza prea tare chestia asta cu maturizarea, doar ca uneori incep sa observ comportamente pe care nici macar nu le consider rele, doar ... diferite, si ma sperie. cred ca sint eu mai inertiala. a, da, ca sa nu mai spun ca toata lumea a inceput sa umble pe la nunti, nu stiu daca ai observat. sint astfel de chestii care ma fac sa adopt o atitudine frondista si extrema. probabil ca o sa-mi treaca, m-oi obisuni.
intre timp civ4 e misto si ma tine departe de lumea adevarata. inca nu m-am incumetat la wow, a se nota. puf puf puf, the magic dragon goes. seara buna si beti una si pentru mine.
si totusi e ciudat cum lumea se maturizeaza si, pe linga serviciu, rate la diverse si planificari de concedii cu luni inainte pentru ca altfel nu se mai poate apar si instinctele... ei bine, instinctele, pentru ca nu-mi vine acum nici o categorisire concludenta. deci in timp ce roxanei incep sa ii placa copiii si irina se gindeste ca ar fi tare placut sa gateasca impreuna (nu cu roxana :P), colac peste pupaza mai port si o discutie pe care in general as plasa-o dupa ora 4 dimineata in conditii de ebrietate cu 2 baieti mai "gagicari", zic eu asa, despre ce inseamna dragoste adevarata, cind stii ca vrei sa te casatoresti si cum o sa-ti educi copiii, incep sa ma gindesc ca poate sint eu de vina sau ceasul meu biologic a stat si gata. so maybe it's me and i should start wandering. pentru ca bebelusii nu mi se pare deloc adorabili (nimic personal, pur si simplu nu ma atrag si nu-mi vine sa-i smotocesc, they're really tiny and just dont do it for me), de gatit in doi nici nu poate fi vorba pentru ca in general mi-e foarte lene iar daca printr-o minune m-as apuca de un capriciu culinar you'd better step out of my way, cause it's my show si, ca sa raspund punctual la exemplele de mai sus, cind am fost intrebata (si nu, nu de catre simona, de catre un baiat) daca "IL mai iubesc ca-n prima zi" reactia mea naturala a fost sa o iau la goana pi bulivard strigind tare AAAAAAAAA asa, just because, pot spune ca instinctele mele are not kicking in. in schimb m-am bucurat teribil de tare azi ca m-a dus si pe mine capul meu de inginera sa-mi instalez driverele placii video si, MINUNE! pot sa ma joc jocuri!, incit cred ca am zimbit nonstop pe strada pe unde am umblat, gindindu-ma la orele minunate ce ma asteapta la calculator si cum un joc imi poate suplini foarte multe necesitati stringente ca socializatul, statul pe net, activitati artistice si inca altele. ill be a reeeaaaally happy camper in viitorul apropiat, pina fac o supradoza si revin la normal.
"dar da, diana, toti sintem diferiti si nu trebuie niciodata sa iti doresti sa fii ca altcineva, fiecare este unic si minunat si lallalalalalalala". nininana brain. stiu asta, totusi e putin ciudat cind vezi ca esti "altfel", sau cel putin ca lumea incepe sa se schimbe si tu tot handicapat ramii. desi totusi mai putin handicapata decit altii, acum daca stau sa ma gindesc. exista totusi mereu acel prieten de care lumea face misto si e luat de prost pentru ca e mai special. sper sa nu devin el. sau daca devin, sa nu aflu asta niciodata :)). sau daca aflu, sa nu-mi pese. there, im all covered. de fapt nu ma streseaza prea tare chestia asta cu maturizarea, doar ca uneori incep sa observ comportamente pe care nici macar nu le consider rele, doar ... diferite, si ma sperie. cred ca sint eu mai inertiala. a, da, ca sa nu mai spun ca toata lumea a inceput sa umble pe la nunti, nu stiu daca ai observat. sint astfel de chestii care ma fac sa adopt o atitudine frondista si extrema. probabil ca o sa-mi treaca, m-oi obisuni.
intre timp civ4 e misto si ma tine departe de lumea adevarata. inca nu m-am incumetat la wow, a se nota. puf puf puf, the magic dragon goes. seara buna si beti una si pentru mine.
duminică, 20 iulie 2008
cind ceva te deranjeaza, tinde sa devina mai important decit tine
intamplator, am descoperit ca daca ma gindesc foarte intens la o problema, reusesc destul de rar sa o rezolv asa, doar din "poigne". si-atunci ma gasesc in nefericita situatie in care imi derulez in mod repetitiv diferite variante ale aceleiasi dileme, din unghiuri si perspective variate, incerc mai multe abordari, le dau apoi cite o simulare si descopar, inevitabil, alte si alte hibe, incit in final nu reusesc decit sa devin si mai inacrita/trista/cu-variatiuni-pe-tema fara sa descopar piatra filozofala. si-atunci intr-un act final de intelepciune populara (partea mai proasta e ca am crescut in mod definitiv la oras) imi aduc aminte citatul aproximativ din titlu si-mi bag picioarele, asteptind vremuri mai insorite, atmosfere mai relaxate si valul de nesfirsita iubire fata de toate creaturile domnului care, aparent, ma loveste in rafale periodice. deci premizele exista si, daca aplic o sigilare corespunzatoare a zonelor de scurgere, it just might work. adica nu ca n-as fi pentru confruntarea problemelor in mod direct, dar uneori pur si simplu nu tine doar de tine. "ce-o fi o fi". minca-m-ar poiana lu iocan sa ma manince, v-am zis ca e o vara complicata, si o toamna si mai si. in rest, nininanabrain si noi sa fim sanatosi, as this is what really matters.
marți, 10 iunie 2008
escape
ma gindesc sa-ncep sa dezvolt relatii afective cu copacii. indeplinesc multe dintre conditiile necesare, par a fi insasi raspunsul: au o viata naturala lunga, nu prea exista riscul sa moara inaintea mea; au un ciclu de dezvoltare frumos si predictibil, totusi nu lipsit de surprize placute: in fiecare an se fac si mai mari, primavara le apar frunze, apoi flori, vara sint in plina efuziune vitala, apoi toamna isi schimba culorile si, chiar daca iarna ramin goi si oarecum infricosatori, stiu ca in maxim 2 - 3 luni or sa invie din nou. plus ca imbatrinesc greu, si chiar si atunci sint tot in putere.
copacii nu ma pot dezamagi, sint simpli si frumosi, cu un scop functional bine definit, nu pot sa cer mai mult de la ei si asta e un lucru foarte bun, impune niste limite clare, de netagaduit. de asemenea, sint partenerii perfecti de discutie: tac intotdeauna, ma lasa sa am dreptate si, desi sint oarecum plictisitori la capitolul asta, le pot imagina chiar eu niste raspunsuri din cind in cind. iata cum reusim cu putina bunavointa sa acoperim si capitolul magie: "eu si copacul fermecat, prietenul meu de nadejde". suna asa putin de spitalu' de nebuni dar, daca asigura linistea sufleteasca, ce mai conteaza?
copacii nu ma pot dezamagi, sint simpli si frumosi, cu un scop functional bine definit, nu pot sa cer mai mult de la ei si asta e un lucru foarte bun, impune niste limite clare, de netagaduit. de asemenea, sint partenerii perfecti de discutie: tac intotdeauna, ma lasa sa am dreptate si, desi sint oarecum plictisitori la capitolul asta, le pot imagina chiar eu niste raspunsuri din cind in cind. iata cum reusim cu putina bunavointa sa acoperim si capitolul magie: "eu si copacul fermecat, prietenul meu de nadejde". suna asa putin de spitalu' de nebuni dar, daca asigura linistea sufleteasca, ce mai conteaza?
vineri, 16 mai 2008
legea atractiei universale, asa cum am inteles-o eu din filmul "the secret"
imi schimb vocea cind vorbesc cu unii oameni la telefon. am observat si la altii, probabil ca nu-si dau seama sau, si mai rau, isi dau dar nu pot face nimic. ar trebui analizat in mod serios: care sint aceste categorii de persoane si ce au ele asa special de ne fac sa manifestam altfel, sa vorbim altfel si sa abordam, dupa caz, un ton mai glumet, mai conciliant, mai serios. si stii la ce ma refer, nu la momentele cind "iei atitudine", ci la cele cind, intr-un mod imperceptibl, pur si simplu o iei pe linga drum, cind the-real-you would slap you silly.
stateam azi la facultate intr-un moment d-ala de primavara-insorita pe care, fara sa fie cine stie ce special, exista mari sanse sa mi-l amintesc ani mai tarziu, stateam vreo 6 - 7 si vorbeam de terminarea facultatii, cum mai avem doar 2 sesiuni si "am scapat". eu ziceam ca o sa-mi para cu siguranta rau, ca nu vreau sa intru serios in paine (pentru ca suna mai bine decit "sistem"), ca-mi place statutul de student, imi place sa invat, cu banii pot sa ma descurc ca pina acum, cu acelasi job part-time si ca, per total, nu-i chiar asa de rau sa fii la facultate, cu tot ce presupune asta. dar lumea era oarecum inversunata, ca profii neseriosi si rai, ca materiile absurde, ca serviciul serios si necesitatea lui, ca toate conspiratia asta care ne perverteste sufletelul nostru inocent
poate am sa invat totusi sa merg pe bicicleta, da, im a freak of nature, nu stiu sa biciclez, dar in apararea mea pot spune ca n-am avut niciodata one of my own sa am ocazia sa cad cu incredere de pe ea pina prind spilu', iar saraca diana cind s-a chinuit cu mine printr-a saptea n-a avut rezultate prea bune nici ea. tin minte ca ma tot tinea dintr-o parte (am aflat ca procedura corecta e tinerea din spate de sa) si eu tot ma inclinam intr-o parte si, in final, m-a plimbat pe cadru in timp ce eu ii cintam repertoriul vama veche - nu am chef azi.
si de la una la alta am trecut bineinteles si la birfitul citorva colegi de serie, nu de alta dar aparent antipatiile comune intaresc prieteniile si-asa speciale. si cum-necum ajunsesem la niste persoane cu note bune, pe care eu de altfel le credeam curate la inima pina nu demult si fiecare a inceput cu mostre de zgircenie si avaritie la examen din partea lor si nu numai atit, chiar frauda! si asa inca un mit i-a fost distrus bietei căluţe (poveste veche, ana poate ar fi in masura sa explice) despre acei merituosi care invata pe brinci pentru note si burse si cum universul e el drept pina la urma, ca furi tu furi da' tot n-o sa ajungi chiar pina acolo sa ai pretentii de top. care si-asa nici pina acum nu putea sa sufere comportamentul inrudit cu al sobolanilor desi saracii n-au ei nici o vina, de viclenie si dat bine pe linga profesori, plusat acum cu servite si copiute ascunse bine in banca, si uite, domle, numai cine face asa, cum ajung ei printre cei mai buni. pai e corect, mai nene, e corect?
si fac niste desene ingrozitor de strimbe, uite acuma invat sa reglez diferite procese industriale si nu-mi iese domne cisterna asta nici sa ma tai, pai ce fel de inginer sint eu daca nu stiu sa desenez in mod corect caligrafic o cisterna, o vana, un malaxor?
si cred ca undeva in discutia asta m-am dat eu mai alba decit sint si-am sustinut probabil ca nu conteaza, pina la urma, lasa pe fiecare sa faca ce-l tine cureaua cit il tine, desi totusi nu-s asa absurda (nici ipocrita) sa afirm ca daca copiezi odata citusideputin ar trebui sa te trazneasca fulgerul divin si sapte ani de abstinenta. ma refeream la astfel de obiceiuri repetate ostentativ si cu neobrazare (le cel mai infricosator examen din semestru, in prima banca, cu servite!) si nu de fitecine pentru 5, ci pentru 10! si tot undeva pe aici ziceam ca per total, mie nu-mi pasa, ca "sistemul asta" pe mine nu ma ajunge si c-am sa lupt pina la capat, n-am sa innngenuncheeeez, gieeeeee! da adevaru' e ca si eu ma oftic la faze d-astea, ma oftic de mor, ca daca si la carti (cind eram mica!) puneam la suflet cind cineva ma batea, baremi la asa comportament miselesc. deci, pentru cei care aveau indoieli si credeau ca doar putina kriptonita ma poate invinge, nu, sint si eu om. si ma enervez pentru rahaturi, si ma oftic, si sint geloasa, si mostenesc mania persecutiei pe linie materna si ohoo, cite si mai cite. dar ma tratez. cu musetel si casa foster pentru prieteni imaginari, dar asta numai cind am timp. in rest, sa le coaca. are universu' ac de cojocu lor. sau macar cite-un porumbel, din cind in cind. zen
stateam azi la facultate intr-un moment d-ala de primavara-insorita pe care, fara sa fie cine stie ce special, exista mari sanse sa mi-l amintesc ani mai tarziu, stateam vreo 6 - 7 si vorbeam de terminarea facultatii, cum mai avem doar 2 sesiuni si "am scapat". eu ziceam ca o sa-mi para cu siguranta rau, ca nu vreau sa intru serios in paine (pentru ca suna mai bine decit "sistem"), ca-mi place statutul de student, imi place sa invat, cu banii pot sa ma descurc ca pina acum, cu acelasi job part-time si ca, per total, nu-i chiar asa de rau sa fii la facultate, cu tot ce presupune asta. dar lumea era oarecum inversunata, ca profii neseriosi si rai, ca materiile absurde, ca serviciul serios si necesitatea lui, ca toate conspiratia asta care ne perverteste sufletelul nostru inocent
poate am sa invat totusi sa merg pe bicicleta, da, im a freak of nature, nu stiu sa biciclez, dar in apararea mea pot spune ca n-am avut niciodata one of my own sa am ocazia sa cad cu incredere de pe ea pina prind spilu', iar saraca diana cind s-a chinuit cu mine printr-a saptea n-a avut rezultate prea bune nici ea. tin minte ca ma tot tinea dintr-o parte (am aflat ca procedura corecta e tinerea din spate de sa) si eu tot ma inclinam intr-o parte si, in final, m-a plimbat pe cadru in timp ce eu ii cintam repertoriul vama veche - nu am chef azi.
si de la una la alta am trecut bineinteles si la birfitul citorva colegi de serie, nu de alta dar aparent antipatiile comune intaresc prieteniile si-asa speciale. si cum-necum ajunsesem la niste persoane cu note bune, pe care eu de altfel le credeam curate la inima pina nu demult si fiecare a inceput cu mostre de zgircenie si avaritie la examen din partea lor si nu numai atit, chiar frauda! si asa inca un mit i-a fost distrus bietei căluţe (poveste veche, ana poate ar fi in masura sa explice) despre acei merituosi care invata pe brinci pentru note si burse si cum universul e el drept pina la urma, ca furi tu furi da' tot n-o sa ajungi chiar pina acolo sa ai pretentii de top. care si-asa nici pina acum nu putea sa sufere comportamentul inrudit cu al sobolanilor desi saracii n-au ei nici o vina, de viclenie si dat bine pe linga profesori, plusat acum cu servite si copiute ascunse bine in banca, si uite, domle, numai cine face asa, cum ajung ei printre cei mai buni. pai e corect, mai nene, e corect?
si fac niste desene ingrozitor de strimbe, uite acuma invat sa reglez diferite procese industriale si nu-mi iese domne cisterna asta nici sa ma tai, pai ce fel de inginer sint eu daca nu stiu sa desenez in mod corect caligrafic o cisterna, o vana, un malaxor?
si cred ca undeva in discutia asta m-am dat eu mai alba decit sint si-am sustinut probabil ca nu conteaza, pina la urma, lasa pe fiecare sa faca ce-l tine cureaua cit il tine, desi totusi nu-s asa absurda (nici ipocrita) sa afirm ca daca copiezi odata citusideputin ar trebui sa te trazneasca fulgerul divin si sapte ani de abstinenta. ma refeream la astfel de obiceiuri repetate ostentativ si cu neobrazare (le cel mai infricosator examen din semestru, in prima banca, cu servite!) si nu de fitecine pentru 5, ci pentru 10! si tot undeva pe aici ziceam ca per total, mie nu-mi pasa, ca "sistemul asta" pe mine nu ma ajunge si c-am sa lupt pina la capat, n-am sa innngenuncheeeez, gieeeeee! da adevaru' e ca si eu ma oftic la faze d-astea, ma oftic de mor, ca daca si la carti (cind eram mica!) puneam la suflet cind cineva ma batea, baremi la asa comportament miselesc. deci, pentru cei care aveau indoieli si credeau ca doar putina kriptonita ma poate invinge, nu, sint si eu om. si ma enervez pentru rahaturi, si ma oftic, si sint geloasa, si mostenesc mania persecutiei pe linie materna si ohoo, cite si mai cite. dar ma tratez. cu musetel si casa foster pentru prieteni imaginari, dar asta numai cind am timp. in rest, sa le coaca. are universu' ac de cojocu lor. sau macar cite-un porumbel, din cind in cind. zen
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
