if you'll be my bodyguard i can be your long lost pal

just sayin'

alte glasuri, alte incaperi...

...but the quest for glory continues

So much wisdom in such a short song

Take me out tonight

Nu ca as sustine taierea venelor, dar

just one of those things...

Cred cu tarie ca orice poate fi surmontat in viata cu ajutorul unui sistem de aparare bine pus la punct si a unei perechi de genunchi sanatosi. cin-cin!

dear 2012...

here's something you're never going to forget...

you aint seen nothing yet!

This is not for you

Zilele in care asteptam un mail de la tine
in care asteptam un telefon, in care luam mereu mobilul cu mine, chiar si la baie, gindindu-ma ca, poate, chiar atunci o sa suni
cind te cautam in poze, cind mi-era rusine sa intreb prietenii de tine desi vroiam incredibil de mult sa stiu ce mai faci, cind mi-era frica intr-un fel chiar sa-ti aud numele
cind imi faceam program dupa tine, gindindu-ma ce ar fi mai convenabil pentru tine, ce ti-ar placea tie mai mult, cum sa fac sa fie mai bine, pentru tine, pentru tine, pentru tine...
cind iroseam energie, si sentimente, si timp, stiind ca sansele ca tu sa-mi impartasesti astea tind vertiginos spre zero

zilele alea s-au terminat.

Aproape ca uitasem

vita de vie

prima melodie "eu voi veni la noapte, sa stii iubita mea, sub cerul plin de stele, aproape vom zbura"

clasa a saptea, "el etpaon" si "ozosept", ce muzica, domle, baga activfm la romtop! kirk te iubim!

festivalul berii, undeva prin clasa a unspea probabil, eu si bebe ne feream de oamenii care faceau pogo, incercind totusi sa ajungem cit mai in fata.

apare albumul doi, schimb cu romulus de muzica pe net, "la gitul tau" si "visare". traiasca atomicul care pe atunci baga toata muzica romineasca posibila, chiar si cea buna!

stufstock 2, impreuna cu ana, intind o mina sa ridic de jos un vamaiot alunecat in panta

sighisoara un an mai tirziu, cu roxana pe niste scari, ascultam 2 baieti foarte frumosi, de altfel, care interpreteaza "ceata"

la tine acasa, o zi inainte sa plec la mare, mi-ai imprumutat casetele tale cu vita si cure. adormind cu ochii deschisi, mai rau, vorbind in somn, "mai lasa-ma tigara asta si plec" si uite cum aproape pierd trenul. trenul catre mare. mare. vara.


vita de vie. o formatie cu care am crescut. and it keeps going, and going...

long story short

- ma vad in fata unei decizii grele, pe 27 ianuarie imi expira cardul de wow si tre sa bag 100+ ron pentru inca 2 luni... toate ca toate, dar sa-mi cumpar si add-onul ca sa-mi fac si eu deathnight ca tot omu? asta in contextul de fata in care ma deprima fiecare zi ce trece din cauza euroului, pentru ca 50 de euro taxa de inscriere ori x facultati la care vreau sa aplic ma va ruia cu siguranta si la vara sar si eu gardul la bestfest ca alte persoane (in curind) notorii din presa (a-hem!)

- din 1000 de hoteluri din toata tara 300 sint in regim inchis. adica doar anumite persoane au acces la ele, la preturi de pina la 3 ori mai mici decit cele pentru average joe. cei in cauza sunt angajati ai STATULUI, mai exact cei din aparare, de la ministerul de interne, functionari publici si alte domenii pline de performanta. sanatatea, educatia si cei de la cultura n-au insa locuri rezervate, sint mai fraieri si mai putin importanti, aparent. pentru restul, insa, MO-CAN-GEA-LA!!!, sariti!!

- as vrea sa pot sa scriu ceva incredibil de trist si adinc despre viata si ultimele doua saptamini si jumatate, ca sa nu mai adaugam si luna dinainte. sa ma pling in fata tuturor si publicul din spate sa ma aplaude si sa aiba lacrimi in ochi in semn de intelegere si o statuie mica (din cacat) sa ma astepte in spate, pentru merite si realizari. sau as putea la fel de bine sa fac elogiul vamei-care-a-fost-si-nu-va-mai-fi dupa cum preconizau, de altfel, ultimii ani, confirmarea fiind facuta de pozele aparut pe feeder ieri. sa depanam amintiri si sa plingem, sa plingem, sa plingem! din pacate in ambele cazuri urmeaza, invariabil, intrebarea pragmatica: bine, bine, si dupa aia?

in concluzie, un cintec frumos si sa ne energizam. pe cai baieti, pe cai!

no im not a romantic

bucurestiul noaptea, tacut, bucurestiul vazut din masina in drum spre oras si inapoi spre casa. e liniste si aproape curat, e liber, fara trafic care sa zumzaie si sa-ti tina atentia incordata, fara sa te enerveze. e dealul de la cotroceni gol, parca-ti vine sa bagi 80 la ora dar e pacat sa tulburi pacea. sint strazile de linga liceu care lucesc putin in noapte. aproape magic.

gustul acela aducand vag a tigara, mirosul tau in aerul rece de iarna. in statia de autobuz, pe bancile de lemn din expirat, la intrarea din spate a blocului meu, cind ningea peste noi. cinematic orchestra si cafe del mare and oh, i bet you say that to all the girls.

sincer, mie nu-mi lipseste aproape nimic, mi se pare exact ca la inceput. atita doar ca maddie era mai tinara si nu aveam pisica. altfel m-ai prins mestere, im all yours. profita

Singura scapare

O camera mare, intunecata, proiectii enorme cu warp-uri, stele agitate si multicolore ca cele din windows media player, poze ciudate, basi puternici, sunetul la MAXIM and a big, big trip. Sa stai intins pe spate si sa privesti tavanul si galaxiile, intr-o uitare si-o uimire totala. Helpless. Almost magic.

misto

e tare atmosfera aia de concert, de festival, in toate cele 3 zile mi s-a intamplat sa ajung aproape lesinata de la soare oboseala si alte cauze naturale si de fiecare data mi-am revenit instantaneu cind am auzit muzica undeva in fata si am simtit forfota oamenilor care mergeau toti spre muzica, efectiv simteam viata pulsind si cei de pe scena care cintau pentru noi si noi toti atit de bucurosi ca in sfirsit ca ii vedem, ca simtim, ca sintem ACOLO.

in prima zi am ajuns tirziu, am prins doar sfirsitul din apollo 440 si regret pentru ca baietii sint destul de nebuni si fac show. la alanis m-am plictisit putin, trebuie sa recunosc si mi-e rusine pentru feminista din mine (din fericire ea nu se supara deoarece nu exista). altfel tipa are singe-n vine si sa invirte ca o dementa fara sa se prabuseasca la final. de voce nu mai zic nimic, e subinteles. totusi cea mai placuta surpriza pentru mine a fost unkle, de la care stiam putine melodii dar, ei bine, really rulled. nu ma asteptam sa fie asa de rock, sa cinte baietii asa misto la chitara si in general sa iasa o combinatie psihedelica periculoasa. sa zicem ca intr-o camera obscura cu sonorizare beton si proiectii pe macar trei dintre pereti, ei bine, s-ar fi dat ceva oameni cu capu' de una de alta. foarte misto.





e fantastic sa cinti in multime, e fantastic pentru ca poti sa cinti tare, din toti plaminii si, de cele mai multe ori, vag fals, fara ca asta sa se auda, fara sa te simti strident si deranjant, si in final va iesi doar un sunet melodios, puternic, chiar foarte asemenator cu originalul. si sintem cu toti de aceeasi parte, lucram in aceeasi echipa, si uite ce chestie faina scoatem. impreuna pentru trupa la fel cum ea este pentru noi.

simbata am ajuns si mai tirziu si am stat si mai putin, dar nu-i nimic mi-a placut tot ce am auzit, adica finalul de la manic street preachers si kaiser chiefs. spectacol, domnule, forta si suflu englezesc, aproape ca ma simteam pe stadion (sentiment cel putin straniu daca luam in calcul ca n-am fost niciodata pe unul si cu atit mai putin pe unul englezesc).



si toti oamenii aia cu care te tot intalnesti si, desi uneori nu esti in stare sa schimbi decit putine cuvinte, te bucuri de faptul ca ii vezi si ca sint si ei acolo undeva, ca aveti chestii in comun, ca va leaga ceva.

dar duminica a fost perfect, i-am vazut pe stereophonics cintind live, si nu-mi mai doream aproape nimic. a urmat insa dupa o pauza de mai mult de 45 de minute si roisin murphy care, bineinteles, a facut show mare, asa cum am vazut eu prima data intr-un filmulet la alexandra pe blog, si atunci am zis "da, domnule, trebuie sa-i vad pe baietii astia, sint foarte tari live" [pe atunci moloko]. seara s-a incheiat cu manu chao care s-a simtit in mod cert bine pentru ca si-a prelungit concertul cu vreo juma de ora fata de ce era prevazut. singele latin, dom'le!




sonorizare, organizare, extra activitati, totul, foarte bune si misto. sau poate sint eu mai neumblata de felul meu si nu stiu ce-i calitatea. oricum, mujicii ca mine au fost tare multumiti. mai venim si la anu'

la sfirsitul serii, a meritat totul, cu bis si tris. acum daca stau sa ma gindesc, m-as fi vazut eu si la woodstock. dar daca ala a murit, de-un glastonbury tot oi pune eu vreodata. meseriasi englezii, ce de muzica buna scot. noi sa fim sanatosi si sa facem rost de bani. ca-i merita baietii astia pe toti!

magic sounds

desi ma tem ca e cam mult dintr-un foc, mai ales ca cele trei piese de mai jos nu au nici o legatura intre ele ca si stil, here goes nothing sau cele mai noi-vechi descoperiri ale mele care m-au obsedat de citeva zile incoace:

• all that jazzzzzzzz

imi placea la nebunie episodul ala din tom si jerry in care jerry lucra intr-un bar de noapte , acolo facind parte dintr-o formatie de jazz. lua liftul si ajungea tocmai la subsol unde era un super culb pentru de-alde rasei, cu un jazz indracit sunind peste tot si lumini difuze; acolo se alatura formatiei, un soricel mic si grasut cu ochelari negri care dadea la contrabas, un pianist cu siguranta si ce mai era pe acolo. magica, domnule, lumea aia subterana plina de creaturi mici si smechere. ca sa nu mai vorbim de muzica.
recent am gasit pe youtube urmatoarea varianta de la "the lady is a tramp" cintata de buddy greco. it simply makes me smile

• electro-stuff
  

jean michel jarre a un francez cam tata-lor in materie de muzica experimentala electronica, a scos niste bucati fantastice care ma fascinau cind eram mica, "out-of-space" music, asta ca sa nu mai vorbesc de videoclipurile (care pe atunci erau oricum putine!) de la calypso si altele. tipul tine niste concerte live foarte tari insotite de proiectii laser superbe. aveti mai jos o varianta fan-made la equinoxe 4, desi cam la fel de mult imi place si oxygene 4. sa zicem ca mi-a fost greu sa ma hotarasc

• back to the basics
  

pentru a schimba registrul definitiv, a treia obsesie de saptamina asta a fost ceva de la "the killers". a fost la competitie strinsa cu nada surf - hyperspace dar, pina la urma, tot asta am ascultat-o mai des:

dazed

se simte din nou aerul de mare. in special seara, cind se mai racoreste putin si e in sfirsit BINE, si-mi vine sa-mi iau cimpii, mai ales daca aud si pescarusii. e ciudat, pentru ca intotdeauna mi-a placut parca mai mult la munte decit la mare, e sigur ceva la mijloc.



vacanta... va-can-ta.........



si mai e si faza cu memoria olfactiva, ma chinuie atit de tare ca nu-mi dau seama de ce naiba imi aduce aminte mirosul asta, aerul de seara din bucuresti, in afara de mare, mare... improved humans should have tagged memory. pina atunci traim invaluiti in magia simturilor neintelese. cuvinte mari but there's no other way to describe it better.

variatiuni pe tema

tehnic vorbind, timpul merge intr-o singura directie. asa ca nu exista nici o scapare, o sa imbatrinim, o sa albim, la un moment dat o sa ne cada parul de-a dreptul. fact. o sa ne ingrasam, o sa ne zbircim, o sa capatam probleme cardiovasculare, probleme datorate noptilor pierdute, ingeratului de alimente toxice, sechele de la alte obiceiuri nesanatoase. si, intr-un final, o sa murim cu totii. deci asta e, nu prea ai cum sa cistigi aici. asta daca nu esti unul dintre cei care cred in ceva mai bun la capatul tunelului. ar fi o discutie interesanta despre ce ar inseamna acest "mai bun" dar sa nu ne abatem de la subiect. pentru restul, insa, this is life.

am citit odata o chestie pe un link trimis de un prieten care trata problema "the meaning of life" intr-un fel destul de bine organizat. incerca sa raspunda in sensul asta unor nemultumiri de genul "If you're questioning the meaning of life because you've been unhappy and depressed a good bit" sau "if you want to know the meaning of life because you feel useless and worthless" si mi-a placut bunul simt si logica relativ simpla, la obiect, in care trata problema, incercand o abordare rationala si "down to earth" de tipul: da, esti nefolositor, dar asta pentru ca nu ai fost fabricat pentru a fi folositor. nu trebuie sa faci nimic decit ce iti propui, nu trebuie sa dovedesti nimic altcuiva in afara de tie, pentru ca tu esti singurul arbitru care conteaza, in final. the greatest battle is the one with yourself. once you've got that covered, the rest is easy.

dar uneori mi se pare nasol, prea putin. ma surprind destul de des in ultima vreme observind chestia asta, intr-o maniera efectiv surprinsa. cum, asta e tot? asta E TOT? si pot sa cunosc atit de bine oamenii, si sa ma prind de atitea chestii, si sa intuiesc perfect unele etape peste care efectiv n-am sa pot sari, prin insasi natura lor? si am sa urmez sabloane, si am sa iau parte si eu la conflictul dintre generatii, si am sa ajung in final tot la concluziile parintilor mei? sint unele lucruri atit de deterministe si totusi imposibil de evitat? si eu pot sa stiu toate astea si nu cistig nimic? nu primesc nici macar un premiu, o evadare intr-o lume de vis, ceva, nimic-nimic?

si-n astfel de momente ma gindesc ca nu-mi place, eu vroiam mai mult. adica realizez simplu, sec, aproape cinic, ca "asta e". and there's nothing i can do about it. si stiu ca ma repet dar nici nu poti sa-ti inchipui cita uimire trezeste descoperirea asta in mine.iar viata n-o sa fie niciodata mai mult decit ce pot eu sa fac din ea. atit. and... where's the fun in that?

bine ca am capsuni cu frisca, am sa inchei aici. lor nu poti sa nu le dai atentie. sau telefonului care suna, sau lucrurilor care trebuie facute, oricum orice e mai bine decit sa filozofez pe tema asta grea. pentru ca pot sa inteleg situatia dar nu pot sa nu ma revolt, desi mi-ar fi atit de mult mai util. macar am muzica frumoasa. si lumina calda deasupra biroului. si-o carte de citit mai incolo. deja ma simt mai bine. si soare, si prieteni la munte si la mare. si bere pe motoare, plecari cu masina, ci cintece alese de mine. catei pe care-i mingai in drum spre casa, copacii mari si verzi. bucurestiul noaptea si sinaia ziua. briza marii si aerul de munte. da, asa mai merge. i promis to make the most of it.

What if this is as good as it gets?

Posibila solutie:




sa speram ca totusi nu.