Review

In spritul vechi al "ce-ai realizat mamica anul asta?" m-am gindit la chestiile (non-profesionale) de care sint cea mai mindra pentru 2013. All in all, un an bun!

• Am donat singe - nu pare ceva grandios, dar mi-am invins astfel frica de ace pe care am dezvoltat-o in timpul spitalului. Aaand, it's gone!

• Am adoptat de la distanta un ciine - sigur, "de ce nu l-ai adoptat cu totul?" poate fi o intrebare buna, dar in conditiile locative actuale, donating money each month for a dog sounds like a good idea too;

• Am facut 2 trasee grele de munte - in sus pina la Cruce, in jos pe Jepii Mici, 8 ore mai tirziu picioarele mele abia mai puteau sa mearga, dar reusisem :);

• Am mers pe cal pentru prima oara in viata mea - si ma mai duc!

• Am reusit sa tin linga mine toti oamenii frumosi de care imi pasa, chiar daca mai de la distanta sau de foarte, foarte aproape. Dac-ar fi sa vorbesc ca din carti sau macar in ton cu mesajele pline de spiritualitate care curg pe facebook in momentul de fata, as spune sincer ca ma simt binecuvintata sa fiu inconjurata de asa oameni misto si simpatici, calzi si speciali; dar nu e genul meu s-o dau pe chestii biblice si e prea devreme sa fi baut ceva. Asa ca, stii tu... ramine cum am stabilit :)

In incheiere o melodie simpla... zen

27

with just as much party spirit and good will

but even more awesome friends to share everything with

pretty awesome...

just one of those things...

Cred cu tarie ca orice poate fi surmontat in viata cu ajutorul unui sistem de aparare bine pus la punct si a unei perechi de genunchi sanatosi. cin-cin!

Ce mai face Diana

- se muta o data la sase luni. Dupa ce am locuit 23 de ani in aceeasi casa mi-am testat adaptabilitatea la schimbare prin mutari reptate la intervale aproximativ egale. Prima oara a fost un apartament cu mult potential, fix in centrul centrului, dar din care din pacate am ajuns sa locuiesc mai mult intr-o camaruta de aproximativ 6 m2 fara masa, scaun, ferestre sau incalzire. Nu ca ai avea nevoie de incalzire cind tot ce trebuie sa faci este sa aprinzi lampa de halogen. In rest, un pat maare, un cos de rufe si agatate sus, foarte sus chiar si pentru mine, niste dulapuri pentru haine. Acea perioada va ramine pentru mine colorata in cenusiu si albastru inchis, pentru zilele petrecute invatind cu laptopul in brate, pentru lipsa de comunicare cu flat-mate-ul de atunci care mi-a macinat nervii, starea de bine si increderea in sine mai mult decit orice pina acum, pentru finalul brusc si iremediabil a ceva ce, ca sa vezi, avea potential, dar si pentru serile de iesit in oras cu oameni noi, pentru cei care mi-au devenit prieteni la care acum tin mult.

Urmatoarele 6 luni au fost, cumva, aproape diametral opuse. M-am mutat la mama dracu dupa grele incercari de a-mi gasi o locuinta, care in final "m-a luat" (pentru ca aici asa e, tre sa te accepte casa pe tine, nu atit tu pe ea) cu fix o zi inainte sa fiu data afara din prima. Dar dupa cenusiu si albastru inchis au urmat 6 luni de galben si culori calde, pentru ca odata cu venirea primaverii am redescoperit ca totusi nu sint ciuma pamintului, ca POT sa ma inteleg bine cu oamenii si, in final, ca "its not me, its YOU". Asa ca m-am inteles bine cu colegii de apartament care s-au perindat prin casa din "militari", iar de unii are sa-mi para cu siguranta rau cind o sa plec din Olanda. Galben, asadar, pentru zilele de vara petrecute in balcon, vorbind vrute si nevurte, pentru queens day, pentru jucat WoW intensiv, pentru sentimentul ala extraordinar ca ai tot timpul din lume si o companie pe masura.

Si dupa anul unu a urmat anul 2. Culoare? inca nu m-am hotarit, abia s-a terminat perioada de 6 luni standard, imi trebuie putina perspectiva ca sa observ in ansamblu. Am avut in schimb cea mai mare (si mai scumpa) camera de pina acum. Si iata, inca jumatate de an si am schimbat-o! Acum stau in 2 camere mici dar eficiente - un dormitor si un birou. Si am sentimentul ca totul o sa fie cat se poate de bine...

- merge pe bicicleta! Incredibil, dar s-a intimplat! Desi nu am inca una A MEA imprumut cu nesimtire bicicleta rabatabila a Elei, care nu are viteze (which is convenient, as im still afraid to take the hands of the wheel :) si frina de picior, si in general destul de micuta pentru inaltimea mea dar mie imi convine la fix.

- se uita la televizor, si in general la stirile de la ora 7 de pe protv. Imi place tare mult jurnalul lor, mai ales ca daca treci de primele 20 de minute care sint headlineurile obisnuite incluzind eventual crime, incendii si alte chestii de "prima pagina", dau informatii interesante si in general optimiste. Stiai de exemplu ca la noi s-a aclimatizat banana nordului si kiwi? Dar ca exista in plan repopularea Marii Negre cu calcan si reintroducerea zimbrilor si chiar a castorilor in Retezat? Sau poate ca unele resorturi balneoclimaterice din Buzias au fost remodernizate si acum asteapta turisti, in special straini? Zau, mie toate astea imi transmit un sentiment grozav de bine, de schimbare, de rotite care se misca.

Si, e bine ba?

Ba, e bine!

De ce prietenii mei sint cei mai tare

- pentru ca le place sa se distreze
- pentru ca sint acolo cind ai nevoie de ei (atita timp cit n-ai nevoie prea des... :))
- pentru fac chestii nebunesti, pentru ca sint diferiti, de toate formele si culorile (nu, nu vorbesc de prietenii mei imaginari)
- pentru ca sint simpatici si veseli si isteti
- pentru ca au cite putin din toate
- pentru ca am cele mai frumoase amintiri cu ei
- pentru ca ma asteapta si tin la mine si se bucura de fiecare data cind ma vad

and this goes for all, olanda si rominia...

Mai putin de o luna si bem impreuna.
Rock!

hihihihihihihi

Doamnelor si domnilor, in aceasta seara, featuring stare de zile mari, datorata unei conjuncturi de evenimente si oameni simpatici, nimic iesit din comun, but overall cute:

- am inceput lectiile de olandeza, o data pe saptamina la imposibila ora de 8.30 terminandu-se la 10 jumate seara, asta dupa o zi plina plina de stat la facultate si lucrat la assignmenturi. Dar e foarte amuzant, ma hlizesc in ora cam 70% din timp de ce limba urita si cuvinte imposibile au oamenii astia, in timp ce in restul de 30% zimbesc frumos si raspund la intrebari si exercitii ca o nesuferita 100% ce sint. In fine, eu ma distrez foarte bine, mi-am adus aminte ce tare era sa inveti limbi straine si sa te chinui cu chestii atit de simple precum pronume personale si conjugari elementare de verbe. F O A R T E T A R E F R A T E !

- azi am primit un martisor de la Ela, singurul de anul asta probabil, oricum un gest care mi s-a parut foarte foarte dragut, avind in vedere ca obiectul in sine e o insigna in forma de floare pe care chiar am de gind sa o intrebuintez. Oi fi pierdut eu tirgul de la MTR, dar tot m-am ales cu ceva :)

- la facultate stau de dimineata pina seara si uneori nu apuc sa maninc, dar la sfirsitul zilei ajung acasa cu placutul sentiment ca am mai rezolvat ceva din muntele de assignmenturi si proiecte care imi zimbeste zeflemitor. Usor usor se fac toate. Intre timp am modelat o super pendula in Maya, invat sa programez in Java si fac prelucrare pixel-cu-pixel a imaginilor prin cod C. Bine, multe din toate astea mi-au luat mai mult timp decit cuiva care chiar SE PRICEPEA, probabil, dar in orice caz eu ma bucur cretin pentru fiecare margica pe care o mai descopar. Ti-hii

- la mine in militari unde m-am mutat toate sint bune si frumoase. Il am pe vecinul meu Paul care e foarte de treaba si jucator de wow si, mai nou, la mine in ghilda, pe vecina Esther care e nemtoiaca si tocmai a avut examen la psihologie, pe Anemieke careia i-am dat o conserva de ton pentru care inca nu m-a rasplatit si, deh, mai e si Christel, pe care o aude toata casa cind face sex, eveniment care se intimpla destul de des pentru a fi sarbatorit de noi toti cum se cuvine. Dar am un ditai balconul care da spre vest, am soare (si luna!) mai mereu, am supermarket turcesc cu masline si brinza alba ca acasa, aproape, castane si portocale cu doar 50 de centi kilul! Si tot within walking range, pe iuliu maniu autohton [care chiar se aseamana cu bulevardul numit intrucit e foarte circulat in maretia lui de 2 benzi in total] e un ditai magazinul oriental pe care abia astept sa-l cercetez de condimente si chestii ciudate, chit ca nu sint eu mare bucutareasa dar daca-i bal, bal sa fie!, macar sa mai incerc si eu citeva dracii culinare, sa nu zic c-am locuit in olanda si n-am pregatit mincare vietnameza :))

o zi minunata pentru pestii banana!