suris de invingatori

Cei mai frumosi, cei mai puternici,
Cei mai amuzanti, cei care se distreaza cel mai bine
si care profita de orice moment
Cei care merg mai departe, cei care vor supravietui "No Matter What"
Cei care vor fi mereu acolo, cei care,
chiar daca mai pleaca,
se vor intoarce pina la urma
Cei care nu regreta, cei care lupta
Cei care pot schimba ceva
Cei care cauta fericirea si nu se vor opri de la nimic pentru asta
Cei de acolo si cei de aici
Cei ce cistiga intotdeauna si cei care invata din greseli,

acolo sintem noi;
Ne recunosti foarte usor.

De ce prietenii mei sint cei mai tare

- pentru ca le place sa se distreze
- pentru ca sint acolo cind ai nevoie de ei (atita timp cit n-ai nevoie prea des... :))
- pentru fac chestii nebunesti, pentru ca sint diferiti, de toate formele si culorile (nu, nu vorbesc de prietenii mei imaginari)
- pentru ca sint simpatici si veseli si isteti
- pentru ca au cite putin din toate
- pentru ca am cele mai frumoase amintiri cu ei
- pentru ca ma asteapta si tin la mine si se bucura de fiecare data cind ma vad

and this goes for all, olanda si rominia...

Mai putin de o luna si bem impreuna.
Rock!

In the mean time...

astept in continuare gloria, grandoarea, triumful.
astept batalia epica, astept confruntarea finala, astept o provocare adevarata. sa fie greu, sa fie "pe bune", sa-mi solicite toate resursele de care dispun; sa alerg pe muchie, perfect acordata, atenta la orice obstacol sau capcana, prinsa cu totul in moment. si sa se termine totul cu bine, sa reusesc sa fac fata, sa cistig, dar numai, NUMAI dupa o lupta adevarata. si-apoi sa-mi amintesc ani de-a rindul si, zimbind in departare, sa declar: "a fost perfect"

astept sa ne intilnim si sa discutam. sa stam calmi fata in fata la o masa, sa vorbim fara patima, sa analizam situatia. sa ne gindim impreuna ce se mai poate face, sa luam o decizie de care sa fim amindoi multumiti.

eu as mai astepta si altele, si-as sta cuminte in banca daca totul ar fi iar ca inainte. as mai vrea serile de mai in parcul de la izvor, si drumul din oras pina acasa batut pe jos; zilele de miercuri chiulind la el si toate jocurile jucate impreuna. dar astazi nu-i o seara chiar atit de rea, eu mai am inca multe planuri, iar chestiile de mult trecute le pot astepta si mai incolo.


astept lucruri frumoase, astept realizari, astept sa fim cu totii impreuna. eu pot s-astept mult si bine, sa stii, am o groaza de rabdare, si stiu ca in final nu voi fi asteptat degeaba

Singura scapare

O camera mare, intunecata, proiectii enorme cu warp-uri, stele agitate si multicolore ca cele din windows media player, poze ciudate, basi puternici, sunetul la MAXIM and a big, big trip. Sa stai intins pe spate si sa privesti tavanul si galaxiile, intr-o uitare si-o uimire totala. Helpless. Almost magic.

crisis over

momentul de panica a durat cam 10 minute. genunchi care se inmoaie, mai mai sa cad in picioare, o vaga senzatie rau si de voma. light headed. frica. frica pentru ce o sa iasa, ce o sa aflu, ce o sa se intample de acum incolo. incertitudine, ginduri negre si previziuni sumbre. victimizare prematura, un sentiment de slabiciune, de fatalitate. am apelat la un prieten sa vina sa ma scoata de acolo, sa ma ajute, sa ma duca acasa. din fericire, n-a raspuns, si zic din fericire pentru ca asa am fost nevoita sa ma ajut singura. sa ma trezesc din starea aia imputita, sa ma pun pe picioare, sa merg pe jos pina acasa. si mi-am dat seama ca nu e asa rau, nimic tragic nu s-a intamplat si oricum "there's more than one way to skin a cat". si m-am facut bine, mi-a trecut, nu mi-a mai parut rau pentru mine, n-am mai pierdut vremea cu calcule fataliste. la naiba, am atitea chestii de facut, nu-i pacat sa pierd timpul gindind aiurea si negativ?