vita de vie

prima melodie "eu voi veni la noapte, sa stii iubita mea, sub cerul plin de stele, aproape vom zbura"

clasa a saptea, "el etpaon" si "ozosept", ce muzica, domle, baga activfm la romtop! kirk te iubim!

festivalul berii, undeva prin clasa a unspea probabil, eu si bebe ne feream de oamenii care faceau pogo, incercind totusi sa ajungem cit mai in fata.

apare albumul doi, schimb cu romulus de muzica pe net, "la gitul tau" si "visare". traiasca atomicul care pe atunci baga toata muzica romineasca posibila, chiar si cea buna!

stufstock 2, impreuna cu ana, intind o mina sa ridic de jos un vamaiot alunecat in panta

sighisoara un an mai tirziu, cu roxana pe niste scari, ascultam 2 baieti foarte frumosi, de altfel, care interpreteaza "ceata"

la tine acasa, o zi inainte sa plec la mare, mi-ai imprumutat casetele tale cu vita si cure. adormind cu ochii deschisi, mai rau, vorbind in somn, "mai lasa-ma tigara asta si plec" si uite cum aproape pierd trenul. trenul catre mare. mare. vara.


vita de vie. o formatie cu care am crescut. and it keeps going, and going...

efect terapeutic

in momente nasoale, momente de suparare
momente in care mi se pare ca totul e impotriva mea
si ca eu sint o victima absoluta, ca nimic nu iese asa cum trebuie
si ca ar trebui ca cineva sa tina scorul si sa-mi faca o statuie la sfirsit;
in momente in care imi vine sa fac filozofia fugitului
si a luatului-de-la-capat
intr-un loc unde nimeni nu stie nimic despre mine si pot lua totul de la zero
- de parca asta ajuta, de fapt, fantomele sint peste tot -

ei bine, in astfel de momente
un avatar a-tot-intelept apare
si-mi spune cu o voce ce aduce vag a sora-mii:
"Diana, te comporti ca o handicapata,
ce dracu, ai numai telenovele in cap?"


morala: [...] si daca ai o pisica p-acasa, spune-i sa ma pupe in fund

hihihihihihihi

Doamnelor si domnilor, in aceasta seara, featuring stare de zile mari, datorata unei conjuncturi de evenimente si oameni simpatici, nimic iesit din comun, but overall cute:

- am inceput lectiile de olandeza, o data pe saptamina la imposibila ora de 8.30 terminandu-se la 10 jumate seara, asta dupa o zi plina plina de stat la facultate si lucrat la assignmenturi. Dar e foarte amuzant, ma hlizesc in ora cam 70% din timp de ce limba urita si cuvinte imposibile au oamenii astia, in timp ce in restul de 30% zimbesc frumos si raspund la intrebari si exercitii ca o nesuferita 100% ce sint. In fine, eu ma distrez foarte bine, mi-am adus aminte ce tare era sa inveti limbi straine si sa te chinui cu chestii atit de simple precum pronume personale si conjugari elementare de verbe. F O A R T E T A R E F R A T E !

- azi am primit un martisor de la Ela, singurul de anul asta probabil, oricum un gest care mi s-a parut foarte foarte dragut, avind in vedere ca obiectul in sine e o insigna in forma de floare pe care chiar am de gind sa o intrebuintez. Oi fi pierdut eu tirgul de la MTR, dar tot m-am ales cu ceva :)

- la facultate stau de dimineata pina seara si uneori nu apuc sa maninc, dar la sfirsitul zilei ajung acasa cu placutul sentiment ca am mai rezolvat ceva din muntele de assignmenturi si proiecte care imi zimbeste zeflemitor. Usor usor se fac toate. Intre timp am modelat o super pendula in Maya, invat sa programez in Java si fac prelucrare pixel-cu-pixel a imaginilor prin cod C. Bine, multe din toate astea mi-au luat mai mult timp decit cuiva care chiar SE PRICEPEA, probabil, dar in orice caz eu ma bucur cretin pentru fiecare margica pe care o mai descopar. Ti-hii

- la mine in militari unde m-am mutat toate sint bune si frumoase. Il am pe vecinul meu Paul care e foarte de treaba si jucator de wow si, mai nou, la mine in ghilda, pe vecina Esther care e nemtoiaca si tocmai a avut examen la psihologie, pe Anemieke careia i-am dat o conserva de ton pentru care inca nu m-a rasplatit si, deh, mai e si Christel, pe care o aude toata casa cind face sex, eveniment care se intimpla destul de des pentru a fi sarbatorit de noi toti cum se cuvine. Dar am un ditai balconul care da spre vest, am soare (si luna!) mai mereu, am supermarket turcesc cu masline si brinza alba ca acasa, aproape, castane si portocale cu doar 50 de centi kilul! Si tot within walking range, pe iuliu maniu autohton [care chiar se aseamana cu bulevardul numit intrucit e foarte circulat in maretia lui de 2 benzi in total] e un ditai magazinul oriental pe care abia astept sa-l cercetez de condimente si chestii ciudate, chit ca nu sint eu mare bucutareasa dar daca-i bal, bal sa fie!, macar sa mai incerc si eu citeva dracii culinare, sa nu zic c-am locuit in olanda si n-am pregatit mincare vietnameza :))

o zi minunata pentru pestii banana!

knowing me? knowing you?

Cea mai misto experienta dupa parerea mea ramine sa cunosti lumea. Sa ti se deschida ochii mintii, sa ramii surprins cind vezi cit de diferiti sint oamenii, cu detalii la care nici nu te gindeai vreodata, cu chestii pe care le luai de la sine intelese asa, acel common sense care, e drept, uneori te poate surprinde si neplacut ca lipsind dar, dumnezeule, cita diversitate in lumea asta.

De la fata din filipine care e de 4 ani in olanda si se simte rupta intre acasa si "acasa", care uneori se teme ca-si va pierde identitatea pentru ca se adapteaza foarte usor, la ghanezul care explica simplu ca cei mai multi studenti africani nu ar pleca la master chiar daca ar avea bursa integrala din cauza biletului de avion pe care nu si-l pot permite dar ca toti isi imagineaza europa ca "the promissed land" si spera sa ajunga cindva acolo, pina la olandezul care afirma nonsalant ca fratele lui a facut sex si a fumat iarba prima data la 12 ani si ca asta e ceva relativ obisnuit printre oamenii locului.

Minunat, absolut minunat.

Cea mai frumoasa lumina

e cea de la amiaza, vara, pe la ora 5 spre 6, cind esti pe plaja si caldura se mai domoleste, cind stai si o lalai intr-o lene nesfirsita, fara nimic bun de facut si fara A B S O L U T nici un regret...

ps: o, si ce poze frumoase ies...

Final tragic al unei povesti clasice de dragoste

"Lucia şi Ursu erau departe, departe, se contopeau cu zarea. Se ţineau de mînă, de vîrful degetelor, se lăsau însoţiţi de vuietul aprig al mării.

-Noi, Lucia, ne-am spus totul..."

fact

doamne ciudate sint zilele astea care parca nu se mai termina, te trezesti dimineata mergi intr-o mie de locuri si faci chestii si aduni si stringi si apoi amesteci din nou, 2-3 telefoane apoi iar de la capat, cu emotii in sus si-n jos si stari de spirit care te intorc pe toate partile ca la sfirsit sa te gindeste "aia tot azi era?".

si-apoi la celalalt capat cineva iti spune ca a stat toata ziua, o duminica lenesa obisnuita... ce viata, domle!