ceva ce mi-a luat prea mult timp sa inteleg cu adevarat si-mi mai scapa si acum din cind in cind sau no sympathy for the ugly

oricum te-ai tunde, oricum te-ai vopsi, oricum ti-ai taia si coafa parul, oricite brizbrizuri iti vei pune, indiferent de funde, elastice, clame, fluturasi sau tunsori perie, in final te vei privi in oglinda si vei observa mereu aceeasi fata pe care, de fapt, doreai s-o modifici macar putin cind te-ai decis sa iti schimbi lookul. fata nu se schimba. desi am observat ca nasul are un rol foarte important in arhitectura ei, now changing your nose IS a big look change

am un sentiment puternic ca am mai scris exact un post de genul asta in trecut. si-atunci de ce ma mai minunez si azi de astfel de revelatii?

what to do what to do

repede hai repede sa-mi zica si mie cineva ce sa ma fac cind o sa fiu mare (taci TACI, nu comenta in afara subiectului dat) pentru ca uite am o problema mai am un an si chiar daca o mai lungesc eu cu un master trebuie sa ma indrept spre ceva ceva mare grandios utopic ceva care sa fie maret prin definitie ceva care sa-mi solicite tot intelectul ceva care sa fie o provocare continua, mereu in schimbare mereu in evolutie, ceva care sa inglobeze tot ce pot eu sa fac si inca in plus. bine, am sa ma multumesc si cu mai putin, dar nu cu mult mai putin.

problema mea principala e ca mie imi plac prea multe chestii, sau le gasesc, macar, acceptabile. uite de exemplu atit in liceu cit si in facultate mi s-au parut interesante si cu rol util majoritatea materiilor; in liceu am stat prost cu geografia dar nu din vina ei; in facultate nu mi-a placut electronica. nu ca n-o fi fost ea desteapta sau necesara, doamne-ferestre, dar mi s-a parut cam mult, asa. si-atunci cind atitea chestii au potential, e tare greu sa aleg una. sint o nehotarita. a, da, si inca o chestie: eu nu stiu sa fac nimic perfect. doar ca stiu cite ceva din toate si am entuziasm (ul specific virstei) si ma gindesc ca pot sa invat. orice. dar aia sa fie!

acuma, sa evaluam citeva dintre posibilitati: as putea sa-mi bag picioarele in cunostintele efective acumulate aici-i-sa si s-o iau de la zero (+) intr-un domeniu programator softist de genul java, c developer, php, sql, programare in limbaj de asamblare, ca sa supralicitam. am zis 0+ ca ceva asa pe acolo cit sa-mi dea baietii un internship cu training stiu si eu (c-am invatat la scoala, deh), p-orma oricum pe majoritatea ii intereseaza sa ai sufletul curat si mintea clara. willing and abel. parca nu ma pasioneaza. dar as putea s-o fac. sau as putea sa ma bag in ceva in care sa n-am regretul c-am invatat degeaba pentru macar citeva din multele examene date (minciuna! nu regret nimic!). deci as putea sa ma fac automatista get-beget si sa reglez sisteme sa fac scheme si sa calculez margini de robustete si de faza. hm. mai mult parca mi-ar placea ceva cu sisteme embedded adica pentru nespecialisti aparatele alea micute de au ele un microprocesor care face el saracu atitea chestii destepte. dar si aici cred c-ar fi tot rutina cu carul. tot pe lista de faculty-related vom adauga algoritmi de optimizare, robotica, proiectare de algoritmi eficienti si scheme de functionare pentru probleme industriale, lucru in domeniul sistemelor de operare in timp real, inteligenta artificiala. mama ce chestii cul stiu. si tot degeaba. sau as putea in final sa las din nou balta totul si nici sa nu ma chinui prea tare pentru a face ceva webdesign ('stem profesionisti, ce dreacu!), mai invat si ceva flash si gata. sau sa-mi urmez visul din copilarie (pus pe standby vreo 4 ani cit a durat facultatea asta) si sa fac grafica pe calculator, character design, 3d modelling si alte chestii legate de. cind ma uit la baietii astia pe site ma doare sufletelu si mi-e clar ca mi-am gresit vocatia. dar poate nimic nu e inca pierdut.

deci pot sa invat orice. i am not affraid. si desi poate suna excesiv de self-confident, atita lucru pot sa afirm ca mi-a cultivat facultatea asta (grea!), si-anume puterea de invatare si increderea ca, daca esti pus pe munca munca si air munca, in conditii normale, nu are cum sa nu iasa.

asta e CVu meu deocamdata. astept recomandari. i need a life coach.

magic sounds

desi ma tem ca e cam mult dintr-un foc, mai ales ca cele trei piese de mai jos nu au nici o legatura intre ele ca si stil, here goes nothing sau cele mai noi-vechi descoperiri ale mele care m-au obsedat de citeva zile incoace:

• all that jazzzzzzzz

imi placea la nebunie episodul ala din tom si jerry in care jerry lucra intr-un bar de noapte , acolo facind parte dintr-o formatie de jazz. lua liftul si ajungea tocmai la subsol unde era un super culb pentru de-alde rasei, cu un jazz indracit sunind peste tot si lumini difuze; acolo se alatura formatiei, un soricel mic si grasut cu ochelari negri care dadea la contrabas, un pianist cu siguranta si ce mai era pe acolo. magica, domnule, lumea aia subterana plina de creaturi mici si smechere. ca sa nu mai vorbim de muzica.
recent am gasit pe youtube urmatoarea varianta de la "the lady is a tramp" cintata de buddy greco. it simply makes me smile

• electro-stuff
  

jean michel jarre a un francez cam tata-lor in materie de muzica experimentala electronica, a scos niste bucati fantastice care ma fascinau cind eram mica, "out-of-space" music, asta ca sa nu mai vorbesc de videoclipurile (care pe atunci erau oricum putine!) de la calypso si altele. tipul tine niste concerte live foarte tari insotite de proiectii laser superbe. aveti mai jos o varianta fan-made la equinoxe 4, desi cam la fel de mult imi place si oxygene 4. sa zicem ca mi-a fost greu sa ma hotarasc

• back to the basics
  

pentru a schimba registrul definitiv, a treia obsesie de saptamina asta a fost ceva de la "the killers". a fost la competitie strinsa cu nada surf - hyperspace dar, pina la urma, tot asta am ascultat-o mai des:

exceptii particulare

ideal ar fi sa iti inchipui ca obiectele sint cele mai bucuroase cind isi pot indeplini scopul pentru care au fost construite sau care le este destinat. intreaga atmosfera ar fi mai destinsa, mai relaxata, iar noi am avea o satisfactie foarte mare pentru ca putem sa facem atitea lucruri insignifiante fericite.

in acest sens, rosiile isi doresc sa creasca cele mai frumoase pentru a fi apoi storcite in ketchup si bulion, micii abia asteapta momentul in care sa fie mincati, copacii viseaza sa fie taiati pentru a ajunge mobila, pietrele vor sa fie aruncate in apa din cind in cind, ambalajul gol vrea sa fie dus la gunoi pentru a sta impreuna cu toate celalalte jeguri. toate ca toate, dar oare chiar poti crede vreodata ca hirtia igienica isi doreste sa te stearga pe tine la fund?

disclaimer

warning! this person may experience harsh (but rather quick-passing) periods of depression, low self-esteem, testy-mood, loneliness, boredome, lack of interest towards activites or people, anxiety. also, it has been said to take things too personally, to be judgemental, quick-temepered, sharp-tongued, loud mind-speaker, know-it-all.

if you experience any problems with this person try and address her in a polite straight-forward matter, do not be affraid to sustain your point of view with strong arguments, be ready to debate a little, as this person is also known to be pretty hard headed. alas, it has been known for her to addmit her mistakes and ask for forgiveness, but only when proven wrong in the matter here stated. otherwise, you should contact your nearest fortune teller or you might as well write santa clause about it, 'cause it will do you just as damn much good.

there, im all covered. i wash my hands of the whole thing.

ps: incurajez lumea sa-si faca disclaimer. sa lasam chestiile adorabile la noi, hai sa vorbim de alea nasoale. ar fi atit de mult mai usor de coexistat intr-o maniera placuta si amiabila. dont wait for others to tell you what's nasty about you! tag?

dazed

se simte din nou aerul de mare. in special seara, cind se mai racoreste putin si e in sfirsit BINE, si-mi vine sa-mi iau cimpii, mai ales daca aud si pescarusii. e ciudat, pentru ca intotdeauna mi-a placut parca mai mult la munte decit la mare, e sigur ceva la mijloc.



vacanta... va-can-ta.........



si mai e si faza cu memoria olfactiva, ma chinuie atit de tare ca nu-mi dau seama de ce naiba imi aduce aminte mirosul asta, aerul de seara din bucuresti, in afara de mare, mare... improved humans should have tagged memory. pina atunci traim invaluiti in magia simturilor neintelese. cuvinte mari but there's no other way to describe it better.

crisis over

momentul de panica a durat cam 10 minute. genunchi care se inmoaie, mai mai sa cad in picioare, o vaga senzatie rau si de voma. light headed. frica. frica pentru ce o sa iasa, ce o sa aflu, ce o sa se intample de acum incolo. incertitudine, ginduri negre si previziuni sumbre. victimizare prematura, un sentiment de slabiciune, de fatalitate. am apelat la un prieten sa vina sa ma scoata de acolo, sa ma ajute, sa ma duca acasa. din fericire, n-a raspuns, si zic din fericire pentru ca asa am fost nevoita sa ma ajut singura. sa ma trezesc din starea aia imputita, sa ma pun pe picioare, sa merg pe jos pina acasa. si mi-am dat seama ca nu e asa rau, nimic tragic nu s-a intamplat si oricum "there's more than one way to skin a cat". si m-am facut bine, mi-a trecut, nu mi-a mai parut rau pentru mine, n-am mai pierdut vremea cu calcule fataliste. la naiba, am atitea chestii de facut, nu-i pacat sa pierd timpul gindind aiurea si negativ?

escape

ma gindesc sa-ncep sa dezvolt relatii afective cu copacii. indeplinesc multe dintre conditiile necesare, par a fi insasi raspunsul: au o viata naturala lunga, nu prea exista riscul sa moara inaintea mea; au un ciclu de dezvoltare frumos si predictibil, totusi nu lipsit de surprize placute: in fiecare an se fac si mai mari, primavara le apar frunze, apoi flori, vara sint in plina efuziune vitala, apoi toamna isi schimba culorile si, chiar daca iarna ramin goi si oarecum infricosatori, stiu ca in maxim 2 - 3 luni or sa invie din nou. plus ca imbatrinesc greu, si chiar si atunci sint tot in putere.
copacii nu ma pot dezamagi, sint simpli si frumosi, cu un scop functional bine definit, nu pot sa cer mai mult de la ei si asta e un lucru foarte bun, impune niste limite clare, de netagaduit. de asemenea, sint partenerii perfecti de discutie: tac intotdeauna, ma lasa sa am dreptate si, desi sint oarecum plictisitori la capitolul asta, le pot imagina chiar eu niste raspunsuri din cind in cind. iata cum reusim cu putina bunavointa sa acoperim si capitolul magie: "eu si copacul fermecat, prietenul meu de nadejde". suna asa putin de spitalu' de nebuni dar, daca asigura linistea sufleteasca, ce mai conteaza?

diana vorbeste prostii.

nu ne dorim dialoguri. nu ne dorim sfaturi, pareri, alte puncte de vedere. vrem doar sa ne auzim, sa curga monologul in urechi stereo sustinut de gindul ca "cineva ne asculta", ca un om viu pierde timp pentru noi, vrem sa parazitam pe toata durata expunerii. si astfel suna mai bine, problemele sint mai dramatice si ne pare si mai rau de noi, faptele marete capata proportii atinse doar de super eroi, fericirile sint si mai energizante cind sint rostite din nou. ne hranim cu energia altora. yum-yum.


"asa ca ridica receptorul si formeaza cei 9 de 9... un operator uman va fi acolo sa te asculte pe tine, doar pe tine. neconditionat si fara sa intervina in nici un fel... e stipulat doar in contract!"




ps: diana nici macar nu crede ce spune; e si ea putin emo din cind in cind.

un motiv in plus sa invat sa ma bat

azi am injurat un pervers in tramvai. io stateam la geam si la un moment dat vad o tipa dragutica intr-o rochie care se baga cu o fata chinuita in mine. cum cunosc destul de bine fata respectiva si posibilele cauze, ma uit in spatele ei si vad un tip solid putin mai intalt decit mine, altfel destul de normal looking. "cine stie, imi zic". putin mai incolo insa fac schimb de locuri pentru a ajunge la usa si ajung fix linga tipul in cauza si, pentru a-mi proba banuielile, ii trag o ocheaza bine tintita din lateral. "mh-mh", inca aveam dubii. il fixez insa cu privirea drept in ochi, lucru care m-a mirat chiar si pe mine ca in general nu-s asa "tupeista" to stare-down people. tipul pesemne ca se prinde (doh!) si isi schimba mina de sustinere de bara de sus, pentru a se camufla mai bine. il mai las putin si, fix inainte sa cobor in statie il mai verific o data, la fix pentru a observa miscarile ritmate si fermoarul, de altfel, desfacut. moment in care efectiv stupefiata ma uit la el si-i zic "'tu-tzi mortii ma-tii, nu ti-e rusine cum te comporti in tramvai!". coboara in statie, si eu, si tipa terifiata care o tuleste cit mai repede (nu ca n-as intelege), si ramin eu cu respectivul care, vazindu-se si el in pozitie de a putea scapa (de furia multimii, as if!) capata curaj si, dupa ce se departeaza totusi vreo 5 pasi, se intoarce uitandu-se urit spre mine si zice "de cind injuri de morti?", si da sa se intoarca curajos spre mine, "ia vezi, ca tot in partea aia o iei". moment in care e drept ca I froze a little, ca si reactie nu neaprat de frica (poate si asta dar mai mult soc, ca uite domne cit tupeu! si cit tupeu au oamenii astia in general! si de-aia ne e frica sa spunem ceva cind vedem cum se fura din buzunar, si de aia tacem in general in fata celor cu gura mare. fenomenal, domnule!). dar am ramas pe pozitie pentru ca totusi creierul meu percepea ca nu are ce sa mi se intample in statie in mijlocul zilei, cu atitia oameni care trec pe linga. am regretat p-orma ca nu l-am injurat in continuare si nu i-am zis sa mergem impreuna la politie, just for show off, evident, ca n-aveam cum sa retin ditai omu dar asa, ca sa nu ramin mai prejos. am apreciat insa ca am ramas dreapta in fata lui si ca am avut puterea sa-l injur. trebuia s-o fac mai tare, sa atrag mai multe priviri.

interesant a fost insa ca dupa ce am povestit strasnica mea fapta de vitejie mamei si sora-mii reactiile initiale au fost "dar ce, se freca de tine? trebuia sa-l lasi in pace, ce te bagi aiurea in seama". !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. deci in general daca te bagi pentru altii, chiar daca n-ai nici o legatura cu ei si aia impotriva carora spui ceva fac o chestie absolut dezgustatoare, se cheama ca "te risti aiurea". ca nu e treaba ta. si de aia se intampla cita se intampla.

si mie mi-e frica. asta e prima oara cind fac ceva de genul asta, dar sint cit se poate de mindra, chiar daca n-am avut neaparat cine stie ce rezultate. am scapat-o probabil pe saraca tipa de inca o statie de groaza, poate nici macar. dar am avut curaj, chiar daca a inceput sa paleasca la amenintarile aluia. si de aia trebuie sa invat sa ma bat. logic and brains may help in more intelectual occasions, dar trebuie sa fie al naibii de reconfortant sa stii ca la o adica poti sa spargi fata cuiva.

mai pe seara am carat 80 de bucati de viitoare mobila aduse de ai mei de la ikea. si mi-am adus aminte ce misto era cind facem miscare, efort fizic, ce usoara si agila ma simteam dupa. deci as putea sa-mi repar piciorul si sa sar iar coarda si sa fac balansari si sa fac sfoara. apoi as putea incerca niste kickboxing. asa, de fun.

variatiuni pe tema

tehnic vorbind, timpul merge intr-o singura directie. asa ca nu exista nici o scapare, o sa imbatrinim, o sa albim, la un moment dat o sa ne cada parul de-a dreptul. fact. o sa ne ingrasam, o sa ne zbircim, o sa capatam probleme cardiovasculare, probleme datorate noptilor pierdute, ingeratului de alimente toxice, sechele de la alte obiceiuri nesanatoase. si, intr-un final, o sa murim cu totii. deci asta e, nu prea ai cum sa cistigi aici. asta daca nu esti unul dintre cei care cred in ceva mai bun la capatul tunelului. ar fi o discutie interesanta despre ce ar inseamna acest "mai bun" dar sa nu ne abatem de la subiect. pentru restul, insa, this is life.

am citit odata o chestie pe un link trimis de un prieten care trata problema "the meaning of life" intr-un fel destul de bine organizat. incerca sa raspunda in sensul asta unor nemultumiri de genul "If you're questioning the meaning of life because you've been unhappy and depressed a good bit" sau "if you want to know the meaning of life because you feel useless and worthless" si mi-a placut bunul simt si logica relativ simpla, la obiect, in care trata problema, incercand o abordare rationala si "down to earth" de tipul: da, esti nefolositor, dar asta pentru ca nu ai fost fabricat pentru a fi folositor. nu trebuie sa faci nimic decit ce iti propui, nu trebuie sa dovedesti nimic altcuiva in afara de tie, pentru ca tu esti singurul arbitru care conteaza, in final. the greatest battle is the one with yourself. once you've got that covered, the rest is easy.

dar uneori mi se pare nasol, prea putin. ma surprind destul de des in ultima vreme observind chestia asta, intr-o maniera efectiv surprinsa. cum, asta e tot? asta E TOT? si pot sa cunosc atit de bine oamenii, si sa ma prind de atitea chestii, si sa intuiesc perfect unele etape peste care efectiv n-am sa pot sari, prin insasi natura lor? si am sa urmez sabloane, si am sa iau parte si eu la conflictul dintre generatii, si am sa ajung in final tot la concluziile parintilor mei? sint unele lucruri atit de deterministe si totusi imposibil de evitat? si eu pot sa stiu toate astea si nu cistig nimic? nu primesc nici macar un premiu, o evadare intr-o lume de vis, ceva, nimic-nimic?

si-n astfel de momente ma gindesc ca nu-mi place, eu vroiam mai mult. adica realizez simplu, sec, aproape cinic, ca "asta e". and there's nothing i can do about it. si stiu ca ma repet dar nici nu poti sa-ti inchipui cita uimire trezeste descoperirea asta in mine.iar viata n-o sa fie niciodata mai mult decit ce pot eu sa fac din ea. atit. and... where's the fun in that?

bine ca am capsuni cu frisca, am sa inchei aici. lor nu poti sa nu le dai atentie. sau telefonului care suna, sau lucrurilor care trebuie facute, oricum orice e mai bine decit sa filozofez pe tema asta grea. pentru ca pot sa inteleg situatia dar nu pot sa nu ma revolt, desi mi-ar fi atit de mult mai util. macar am muzica frumoasa. si lumina calda deasupra biroului. si-o carte de citit mai incolo. deja ma simt mai bine. si soare, si prieteni la munte si la mare. si bere pe motoare, plecari cu masina, ci cintece alese de mine. catei pe care-i mingai in drum spre casa, copacii mari si verzi. bucurestiul noaptea si sinaia ziua. briza marii si aerul de munte. da, asa mai merge. i promis to make the most of it.