vineri, 13 martie 2009
Taaa-dadadada-daaaaaaaaaaaaaa!
Asta seara sarbatorim faptul ca aparatul meu Samsung oferit (handed-down, adica) de ai mei, care a suferit o zgirietura pe lcd la aproximativ 2 saptamini de la primire (modul personal de a-mi "marca" lucrurile pe care, de altfel, le tin destul de mult) tocmai si-a revenit din socul din delta. Mai exact, nisipul fin fin fin minca-i-as firu sa-i maninc, care a intrat la motoras si-l impiedica sa mai faca zoom, oprindu-l brutal si neavenit s-a dus! Adica probabil ca inca e pe undeva pe acolo rozindu-i incet pretioasele parti electronice, dar eu am descoperit o metoda prin care exercita zoom si, pina la proba contrara, il declar reparat. Sa-mi traiasca mult si bine ca oricum n-o sa am bani de astfel de investitii majore in viitorul apropiat. Si, nu, NU este un apropo subtil. Mie imi plac lucrurile (stricate) personalizate, mi se mai intimpla sa merg rupta sau ciobita pe strada. In alta ordine de idei pe bicicleta habar n-am sa merg dar, vorba lu cata, poate invat odata, imi plac si ridichile si ciorapii colorati desi sint ofticoasa, muzica country nu prea gust pentru ca sint incapatinata si, oricum, am mereu ac si ata la mine. Rid mult, poate d-aia nici nu vreau sa emigrez, slava domnului n-am cazut din nici un copac niciodata, practic n-am avut nici o problema majora pina cind am inceput sa-mi stric picioarele; tin minte chiar ca invidiam (?!) pe ceilalti copii care aveau povesti d-astea de vitejie de spus. Am spart totusi un geam cu picioarele, pe vremea cind eram gimnasta si ma antrenam in casa pe fotoliile din sufragerie; am venit cu viteza prea mare, am pus miinile jos, picioarele sus si boooig!, s-a spart geamul de la etajul 7 spre lumea exterioara. Intr-un accident similar am spart si lustra atirnatoare din sufragerie, ma prinsesem eu deja ca fotoliile cu spatele spre fereastra sint riscante. Trebe recunoscut totusi ca as fi avut o moarte deosebita daca veneam cu si mai mare forta si plonjam de-a bineala prin geam, de la etajul sapte, intr-un flip neintentionat. Am fost salvata probabil de faptul ca n-aveam chiar saij'de kile ca acum si, ati ghicit, de alunita din virful nasului!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 proteste:
oooo, ce avalansa :))
da, recunosc, aparatele stricate/personalizate parca au farmecul lor aparte. eu aveam nisip luat din Vama, chiar cu voi mi se pare ca eram, acu vreo 2 ani. inca scartzaie dramatic :)))
ha! eu eu eu sunt de vina, eu l-am reparat, stiu precis, imi aduc aminte tot!
:))) cum l-ai reparat tu maaaaa, ca atunci cind am iesit cu facultatea tot se inchidea daca dadeam zoom...
hmm interesanta ideea cu copacul :) insa stai lin, niciodata nu e prea tarziu :P .. cat despre gimnastica ce procedeu incercai ? ;)) si sper ca geamul nu a "scalpat" pe cineva care se afla in trecere, ca asta nu ar fi fost prea interesant :D btw am spart si eu un geam dar cu sticla de care nu sunt f mandru ..
puteam sa jur ca ai cazut din copac (erau prea multe detalii)
restul par destul de usoare(mai ales pt cei ce te cunosc)
era sa uit nice work cu miezu la acel HTML :)
hehe, adevaru e ca nu prea ma mai vad catarindu-ma prin copaci, dar nu se stie niciodata :D. Si da, dupa cum ai observat, tocmai d-aia am dat asa de multe detalii la aia cu copacu, sa induc lumea in oroare :)
In my opinion you are mistaken. I suggest it to discuss. Write to me in PM, we will communicate.
You were visited with simply brilliant idea
Trimiteți un comentariu