bun venit printre maimute

pisica mea ar trebui sa traiasca in america, ar fi perfect adaptata: noaptea pe la ora 12 prinde viata si alearga pe canapele, ascute covorul si face scheme comando pe sub scaunele din bucatarie. iara daca prinzi cumva ora 3 jumate treaz, ea e linga tine, plina de afectiune si voie buna, mai ales daca treci pe linga ea fara s-o observi si are ocazia sa te atace la picioare.

problema e: ce faci cind ai prea multe optiuni? prea mult optiuni si resurse limitate adica, incluzind timp, bani si imposibilitatea de a da load. atunci ideea cred ca e sa-ti pui ochelari de cal, sa alegi pur si simplu, o documentare rapida, iti asumi riscul si in rest "dont look back in anger". nu regreta niciodata si mergi inainte, daca atita ai fost in stare sa faci, oricum e vina ta ca s-a ajuns la situatia asta in primul rind.

ca veni vorba de ora 3 noaptea, sa stiti ca se circula foarte bine si judicios. n-am vazut un singur sofer care sa schimbe banda fara sa semnalizeze, pe iuliu maniu se rula cu un 60 calm iar nisipul aruncat importiva poleiului fosgaia romantic pe sub roti. la mare, la mare...

ca "new year's resolution" anu' asta iti propun sa incerci sa nu-ti iasa nimic. sa esuezi lamentabil sau la mustata la orice obiectiv propus, aceasta fiind singura chestie care iti este permisa sa-ti reuseasca: failing. nu te speria, are un caracter foarte educativ, vei invata sa pierzi, sa traiesti mai departe, sa iei suturi in fund fara sa suferi, fara sa te oftici, vei deveni un veritabil hop-mitica, flexibil si adaptabil. o sa fie complicat, dar e o lectie care trebuie invatata cindva. viata e prea scurta s-o pierzi in pareri de rau, adapteaza-te, move on. putea sa fie mai rau, de asta poti sa fii absolut sigur.

pe sefa mea de ghilda o cheama odessa, e priest de nivelul 47 si al naibii de greu de omorit. in viata reala e din anglia studenta in primul an, si s-a mirat cind i-am zis intr-o zi ca tre sa plec la munca. m-a intrebat ce fel de studenta sint si cind i-am spus plina de "witty-ness" ca "the kind that likes the extra cash" mi-a zis ca ei ii trimite ta-su bani si oricum guvernul o plateste destul de bine ca sa invete. asta in conditiile in care cele mai misto dar si cele mai scumpe masteruri sint in anglia, pe la 4-5000 de euro, ca sa nu mai zicem de nivelul de trai. deh, viata...

si nici nu prea-ti permiti sa obosesti si sa faci circ, sa faci crize de isterie la care publicul privitor sa-ti plinga de mila si sa te aplaude. adica, ce, crezi tu ca daca te pui in fund lumea o sa se opreasca brusc sa iei tu o pauza sa-ti rezolvi problemele? ca-n reclama aia la bere. fishing for compliments functioneaza rar si e si mai rar satisfacator. schimba muzica, culca-te. daca ai noroc, pina miine e mai bine.

altfel, enrique iglesias de revelion la romexpo. mergem fata sa-l vedem?

eu pot sa si tac, sa stii. zau, poate ai impresia ca mor daca nu vorbesc nonstop, daca nu arunc bancuri glumite sau adevaruri universale, atunci, am sa te uimesc: uneori chiar imi place sa tac. sa stau sa ascult lucruri interesante, sa inmagazinez, sa nu pun intrebari sau sa deschid discutii. sa nu spun nimic si sa fiu atenta, pe bancheta din spate, locul din dreapta. sau pur si simplu sa ma gindesc, sa-mi fac scenarii fantastice, sa analizez, sa zbor aiurea dintr-o amintire in alta. sa ma amuz pot si in capul meu, iar daca chiar gasesc ceva teribil de misto se poate sa rid pur si simplu, fara sa-ti impartasesc si tie. eu sint cel mai bun ascultator al meu.

deci daca ma vezi manifestind vreunul din comportamentele de mai sus sa stai calm, nu sint bolnava. de fapt s-ar putea sa-mi fie chiar foarte bine, un moment d-ala rar de liniste si pace in care nimeni nu vrea nimic de la mine, nu e nimic de facut iar eu ma bucur in tacere. uneori.

plan

promit ca la 30 de ani sa nu mai maninc aiurea, sa duc o viata regulata (dar nu plictisitoare) si sanatoasa. spun 30 de ani pentru ca inca pare destul de indepartat, deci planul poate fi fezabil (in sensul ca mai e mult pina departe), in acelasi timp incercind sa ma obisnuiesc cu ideea ca intr-o zi voi avea 30 de ani (si am sa ramin la fel de cretina) [am zis deja de trei ori treizeci de ani. ups]. deci, pe scurt:

- am sa ma trezesc la 9 si voi avea tot timpul sa maninc politicly correct pina la ora 10, pentru ca tre sa fiu la serviciu abia la 11. stiu, sint foarte smechera, am programul de doar 6 ore, dar din marinimia mea am sa plec abia la 18, extra hours and all. am sa ajung foarte repede oriunde pentru ca datorita deducerilor de taxe acordate celor care nu circula cu masina, doar jumatate din bucurestenii de azi vor mai avea vehicol prorpiu, drumurile fiind deci mult mai goale. si locuri de parcare - oho! eu am sa-mi permit totusi acest mic lux de a fi boier motorizat pentru ca am sa am un salariu imens, ei bine nu chiar imens dar in orice caz foarte confortabil.

- la ora 6 cum spuneam am sa plec de la serviciu (v-am zis cit de interesanta o sa fie treaba mea de zi cu zi? pfa, absolut genial!), uneori spre casa dar cam 2 zile din 5 tot spre centru: la o piesa, la un concert sau la o seara cu prietenii. normal, concertul nu incepe mereu la ora 7, dar am sa profit de timpul ramas ca sa iau masa la un restaurant, preferabil altul. asta nu ca n-as stii sa-mi fac singura mincare, as fi experta in salate mediteraneene si prajituri. si sarmale. bine, aici am exagerat putin. mult

- seara daca ajung pe la 10 acasa tot am sa am timp pentru un film, un telefon, ceva de citit. daca ajung mai devreme pot sa ma si joc ceva. in final, vreau sa ma culc pe la 12 juma, am nevoie de macar 8 ore jumate de somn



pina atunci: WOW, club, bomboane si ciocolata, stat treaza pina tirziu, dormit pina si mai tirziu, aglomeratie in magazine si planuri pentru revelion. e vacanta, iupiiiiiiiiiiiiii

stick around kid, we're going places

s-ar putea ca, intr-o noapte, pe la ora 1:13 cind iesi pe geam sa fumezi tigara dinainte de culcare, sa vezi undeva in blocul vecin o silueta care alearga pe loc in fata geamului si-nca sus, la etaj. s-ar putea sa privesti lung a nu-ti veni a crede, sa rizi in timp ce scuturi scrumul tocmai pe o pisica ce doarme linga perete, vreo 8 etaje mai jos, si sa zici "domne, incredibil, ce oameni stupizi, ce lume traim!". totusi eu personal trebuie sa recunosc ca si mai incredibil mi se pare genul de baiat care viseaza adinc in inima lui la o fata cu inima curata, pura si neprihanita, in timp ce in discutiile la bere cu amicii imparte femeile in doua categorii: curve mai proaste si curve mai bune. sau genul de fata care se gindeste ca n-ar putea sa-si ierte iubitul pentru ce i-a facut si uita momentul ala de la munte cu echipa de fotbal, despre care bineinteles ca el n-a aflat niciodata. sau genul de om care este uneori teribil de neiertator si de lucid cu defectele sale, zici ca mai are putin si-s face un demn de admiratie harakiri cinic, mintea sa golindu-se de orice cunostinta de cauza circa o ora mai tirziu. sau faptul ca internetul ma saboteaza sa public adevarurile indubitabile ale lumii taindu-mi fragmente din text. e drept, si mie mi se par stupide persoanele care alearga in geam in toiu noptii, dar hai sa recunoastem ca lumea e plina de minunatii. ai drecu' cliseisti ce sintem cu totii!

fine, thank you

daca merg cu masina imi place pentru ca ascult emisiunile preferate de la radio, in special pe kirk si pe mihai cioceanu, sau ascult cdurile facute de mine. prefer totusi radioul, e mai interactiv si, vorba aia "like a big box of chocolates - you never know what you're gonna get". oricum, imi place sa conduc

daca merg cu autobuzul pot sa ma uit pe fereastra la bucurestiul pe care n-am timp de obicei sa-l observ, la fatadele interesante sau invechite, la drum. ascult conversatiile care se formeaza sau ceva din selectia de pe mp4. pot oricind sa citesc daca reusesc sa prind loc. si intotdeauna rasuflu usurata cind, in intersectie la apaca, imi dau seama ca nu trebui sa fiu vigilenta sa evit spalarea parbrizului

daca merg pe jos imi place zgomotul lumii, imi place mirosul de afara care, chiar daca nu e PUR, aduce vint de iarna, de vacanta sau de ploaie, dupa caz. imi place ca pot oricind s-o iau pe stradute si sa ma uit la magazine, imi place ca merg repede si ma simt dinamica, muzica din casti imi da atitudine. ma-mpiedic exact cind sint mai cul si-mi trece, rid si-mi revin, merg mai departe.

in general, imi place