preferatii

atit de reali, atit de umani.

Goog cop/Bad cop

Cand invatam, yahoo messenger este bun pentru ca:

• ne pune repede in contact cu alti nefericiti care studiaza pe care ii putem stoarce de informatii utile, pentru ca
  
• impreuna cu ei rezolvam probleme online, intrebari scurte-la-obiect dar atit de necesare,
  
• exista doodle pe care de atitea ori am desenat scheme care efectiv au facut diferenta,
• asta ca sa nu mai zic de photoshare si, daca nici asta nu era de ajuns
• am transmis atitea fisiere utile, programe, documente si pdf-uri.

Cand invatam, yahoo messenger nu este bun pentru ca:

• ne distrage atentia, mereu ne agata cineva care ne vede online si are o chestie de impartasit sau de intrebat, si chiar daca stam pe invisible
• vedem pe careva intrind pe net si apare acolo jos iconita cu x is online si ne gindim imediat la x-u ala, sau chiar
• ne aducem aminte ca avem ceva de spus, doar putin, doar un minut, atita, jur, dar uite ca se prelungeste si nu numai ca trece timpul dar iesi si din starea aia de atentie si concentrare

Cand cautam informatii, google-ul este bun pentru ca:

• gasesti atitea date, ordonate in sensul relevantei lor pentru cei care au cautat aceleasi chestii (cel mai adesea, ca sa n-o dam in strategii "paid-per-click"), si in plus
• le gasesti repede si structurat (daca stii sa cauti), fara sa fie nevoie sa apelezi la specialisti, sa pui intrebari care pot parea stupide,
  
• pentru ca nu te judeca nimeni pentru interesele tale, work related sau o-hooo, inca cite!, si nu e nimeni in spatele tau care sa dea dezaprobator din cap, sa-si dea ochii peste cap sau sa-ti zica "cum, domne, nu stii atita lucru?", nici sa-si faca probleme despre una sau alta, pe scurt
• pentru ca e simplu si la indemana si aproape totul e acolo

Cand cautam informatii, google-ul nu este bun pentru ca:

• ofera prea multa informatie, repetitiva si dezlinata, pentru ca nu stii cum sa-i faci fata si adesea iti vine sa te iei cu miinile de cap cind gasesti ATITEA, cind cel mai adesea doreai doar un "da" sau "nu",
• pentru ca, in special daca ai probleme, o sa te regasesti intre atitia altii (si asta e cazul bun!) si ai sa crezi ca l-ai prins pe dumnezeu de picior dar apoi o sa te prinzi cit de complicate sint lucrurile, cum nu e aproape niciodata un raspuns simplu si clar, si ai sa treci din forum in forum si n-ai sa te lamuresti de tot pentru ca e mereu altcineva cu alta solutie sau alta problema si toate seamana cu a ta si nu reusesti sa iesi dintr-un cerc vicios si cu cat e mai grava dilema si mai frica ti-e, cu atit e mai greu si te pierzi in pagina 2 de rezultate, in 3 si in 4 si in 5 si aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
  

it's not the technology. it's the people. it's you.

ok, fine, it's me.

simt civic, mon cher!

Astazi mai aveam putin si incepeam sa dezbat interesul national cu oameni necunoscuti in autobuz. Erau vreo 3, 2 fete si un baiat, cam de varsta mea asa, care vorbeau despre alegerile ce vor sa vina, afirmand puternic si aproape cu mindrie (una dintre ele) ca anul asta nu merg la vot, ca "nimeni din familia mea nu voteaza, uita-te si tu, cu cine sa votezi?" si "o sa ma duc atunci cind o sa am pe cine sa votez, ca cu d-astia...". Si tare as fi vrut sa ma infiltrez si sa intreb asa de la obraz nu te supara, fatuca, da' te-ai interesat si tu asa sa aflii ceva despre astia? cine sint astia, de fapt? ai cautat vreo informatie, ascultat vreun talk show sa iti formezi in cunostinta de cauza o parere? dintr-un bun simt caracteristic (sic) m-am abtinut, bineinteles. probabil mi s-ar fi raspuns cu alte generalizari vis-a-vis de clasa politica in general, de toti cei care fura, de cum nu mai avem nici o sansa, ca totul se duce de ripa, ca cat sa ne mai minta, ca sistemul asta pure evil de altfel si noi fara nici o sansa, fara nici o putere etc. murim cu totii uite-acuma. ce e mai trist e ca atitudinea asta prinde tot mai mult la oameni tineri, care ar trebui sa fie interesati sa schimbe ceva, sa se foloseasca de dreptul lor cetatenesc. and dont give me any of that un-vot-nu-inseamna-nimic crap. Pentru ca nu e un vot, e vorba de aproape 50% dintre cei cu drept de alegere si de o atitudine de nepasare si de neimplicare in general. si tot pentru ca "ei e rai si noi e slabi" facem mizerie pe jos si traversam aiurea si depasim pe dreapta si nu facem niciodata mai mult decit strictul necesar. iaca m-am si enervat.

pe scurt mi se pare mai mult decit necesar sa-ti exerciti dreptul de vot. pentru ca nu ni se pun des astfel de intrebari. chiar daca esti mic, chiar daca toti sint corupti, chiar daca tot aia o sa fie. si nu-mi spune ca din peste 10 candidati la primaria capitalei nu e nici macar unu mai putin rau. sau spune-mi ca nu votezi pentru ca nici unul nu te multumeste, dar ai incercat sa aflii, ti-a pasat. sau spune-mi ca nu-ti pasa, ca e timpul tau liber intr-o duminica de 1 iunie, ca, in definitiv, nu e treaba mea. but i may get back to you on this one. doar asa, de dragul conversatiei >:]. dar hai sa ne avem ca frati (toti sintem putin luati!), nu-i asa de greu si nici nu ia asa de mult sa te documentezi putin. plus ca poate fi chiar instructiv si amuzant cind te plictisesti de moarte si incerci sa scapi de alte obligatii.

in final va ofer mai jos o lista de linkuri de campanii, prezentari personale si siteuri informative ale doar citorva din candidatii la primaria Bucurestiului, intr-o ordine absolut aleatorie. Nu sint o fanatica, personal n-o sa flutur stegulete, n-o sa ies in strada nici ca iese, nici ca nu iese cel pe care-l sustin. But my conscience will be clean

Sorin Oprescu - independent
Ludovic Orban - PNL
Cristian Diaconescu - PSD
Vasile Blaga - PDL
Codrin Stefanescu - PC
Aurelian Pavelescu - PNTCD
Cozmin Gusa - PIN


PS: si, pentru a-i dezamagi pe negativisti, lucrurile n-au cum sa mearga mai rau. Indiferent cine va conduce capitala, fondurile europene vor veni si, intr-o masura mai mare sau mai mica, se va face ceva cu el. Din fericire, e absolut inevitabil :). dar daca vrei totusi sa te asiguri ca N-O sa iasa o persoana in mod special, ai face bine sa votezi totusi alta ;;).

In the meantime...

visez o noua copilarie, nu in sensul supararilor infantile si al reactiilor stupide (pe care aparent inca le am, mai mult sau mai putin dosite undeva intr-un colt, adinc), ci mai degraba al timpului liber. imi doresc sa nu fac nimic, sa nu am nici o obligatie, nimic la care trebuie sa lucrez sau sa planuiesc, nici un proiect, pe termen scurt sau lung. macar o vreme. si sa pot sa stau o zi intreaga degeaba singura, cu tine, cu prieteni, sa nu fie nimic care "trebuie bifat". si intr-un imbold de moment sa-ti vad bicicleta pusa dupa usa si, pentru ca oricum n-aveam nici o treaba, sa-ti spun "hai in parc sa ma inveti sa biciclez". sau sa jucam carti o noapte intreaga, in 4 sau 6. sau sa facem un maraton de film rominesc. sau sa ne plimbam aiurea pe lipscani, sa ne asezam la o terasa la intamplare, sa intram la o piesa de teatru si, chiar daca nu e buna, sa nu fie nici o problema: miine incercam altceva. sa nu mai am eu constringerea asta ca timpul liber, putin cit e, trebuie maximizat perfect si pentru asta nu am voie sa gresesc, sa fac alegeri gresite sau, mai riscant, alegeri noi. ei, sa nu exagerez, nu e chiar atit de tragic. in principiu sint multumita cu ele. as vrea doar sa pot face mai multe. (si sa cistig bani in felul asta. now that would be a living)

la vara, amice? la vara!

What if this is as good as it gets?

Posibila solutie:




sa speram ca totusi nu.

legea atractiei universale, asa cum am inteles-o eu din filmul "the secret"

imi schimb vocea cind vorbesc cu unii oameni la telefon. am observat si la altii, probabil ca nu-si dau seama sau, si mai rau, isi dau dar nu pot face nimic. ar trebui analizat in mod serios: care sint aceste categorii de persoane si ce au ele asa special de ne fac sa manifestam altfel, sa vorbim altfel si sa abordam, dupa caz, un ton mai glumet, mai conciliant, mai serios. si stii la ce ma refer, nu la momentele cind "iei atitudine", ci la cele cind, intr-un mod imperceptibl, pur si simplu o iei pe linga drum, cind the-real-you would slap you silly.

stateam azi la facultate intr-un moment d-ala de primavara-insorita pe care, fara sa fie cine stie ce special, exista mari sanse sa mi-l amintesc ani mai tarziu, stateam vreo 6 - 7 si vorbeam de terminarea facultatii, cum mai avem doar 2 sesiuni si "am scapat". eu ziceam ca o sa-mi para cu siguranta rau, ca nu vreau sa intru serios in paine (pentru ca suna mai bine decit "sistem"), ca-mi place statutul de student, imi place sa invat, cu banii pot sa ma descurc ca pina acum, cu acelasi job part-time si ca, per total, nu-i chiar asa de rau sa fii la facultate, cu tot ce presupune asta. dar lumea era oarecum inversunata, ca profii neseriosi si rai, ca materiile absurde, ca serviciul serios si necesitatea lui, ca toate conspiratia asta care ne perverteste sufletelul nostru inocent

poate am sa invat totusi sa merg pe bicicleta, da, im a freak of nature, nu stiu sa biciclez, dar in apararea mea pot spune ca n-am avut niciodata one of my own sa am ocazia sa cad cu incredere de pe ea pina prind spilu', iar saraca diana cind s-a chinuit cu mine printr-a saptea n-a avut rezultate prea bune nici ea. tin minte ca ma tot tinea dintr-o parte (am aflat ca procedura corecta e tinerea din spate de sa) si eu tot ma inclinam intr-o parte si, in final, m-a plimbat pe cadru in timp ce eu ii cintam repertoriul vama veche - nu am chef azi.

si de la una la alta am trecut bineinteles si la birfitul citorva colegi de serie, nu de alta dar aparent antipatiile comune intaresc prieteniile si-asa speciale. si cum-necum ajunsesem la niste persoane cu note bune, pe care eu de altfel le credeam curate la inima pina nu demult si fiecare a inceput cu mostre de zgircenie si avaritie la examen din partea lor si nu numai atit, chiar frauda! si asa inca un mit i-a fost distrus bietei căluţe (poveste veche, ana poate ar fi in masura sa explice) despre acei merituosi care invata pe brinci pentru note si burse si cum universul e el drept pina la urma, ca furi tu furi da' tot n-o sa ajungi chiar pina acolo sa ai pretentii de top. care si-asa nici pina acum nu putea sa sufere comportamentul inrudit cu al sobolanilor desi saracii n-au ei nici o vina, de viclenie si dat bine pe linga profesori, plusat acum cu servite si copiute ascunse bine in banca, si uite, domle, numai cine face asa, cum ajung ei printre cei mai buni. pai e corect, mai nene, e corect?

si fac niste desene ingrozitor de strimbe, uite acuma invat sa reglez diferite procese industriale si nu-mi iese domne cisterna asta nici sa ma tai, pai ce fel de inginer sint eu daca nu stiu sa desenez in mod corect caligrafic o cisterna, o vana, un malaxor?

si cred ca undeva in discutia asta m-am dat eu mai alba decit sint si-am sustinut probabil ca nu conteaza, pina la urma, lasa pe fiecare sa faca ce-l tine cureaua cit il tine, desi totusi nu-s asa absurda (nici ipocrita) sa afirm ca daca copiezi odata citusideputin ar trebui sa te trazneasca fulgerul divin si sapte ani de abstinenta. ma refeream la astfel de obiceiuri repetate ostentativ si cu neobrazare (le cel mai infricosator examen din semestru, in prima banca, cu servite!) si nu de fitecine pentru 5, ci pentru 10! si tot undeva pe aici ziceam ca per total, mie nu-mi pasa, ca "sistemul asta" pe mine nu ma ajunge si c-am sa lupt pina la capat, n-am sa innngenuncheeeez, gieeeeee! da adevaru' e ca si eu ma oftic la faze d-astea, ma oftic de mor, ca daca si la carti (cind eram mica!) puneam la suflet cind cineva ma batea, baremi la asa comportament miselesc. deci, pentru cei care aveau indoieli si credeau ca doar putina kriptonita ma poate invinge, nu, sint si eu om. si ma enervez pentru rahaturi, si ma oftic, si sint geloasa, si mostenesc mania persecutiei pe linie materna si ohoo, cite si mai cite. dar ma tratez. cu musetel si casa foster pentru prieteni imaginari, dar asta numai cind am timp. in rest, sa le coaca. are universu' ac de cojocu lor. sau macar cite-un porumbel, din cind in cind. zen

State of things

Ma sperii si fug. Nu pot sa lupt, sa protestez, sa zic nimic, sint pur si simplu paralizata, spiritul meu de reactie inteligenta este zero, nu cunning replies, no witty remarks, nu pot nici macar sa ridic un singur deget, sint tocmai ca-n filmul ala cind ea intra peste el care era cu alta si (stupida reactia! auzi!) nu gaseste nimic mai bun de facut decit sa dispara dracu cit mai repede de acolo. De parca daca ai fugi ai rezolva ceva sau ai schimba cumva pic situatia. Faptele sint fapte.

Ma sperii si fug. Alergi dupa mine sa ma prinzi?
Nu-ti garantez ca merita. Dar e singura mea sansa.

ninini

Zi tu, Ma Gogule, de nu sintem noi prosti, uita-te la noi ce dependenti am ajuns de muzica, cum ne schimbam noi starea de spirit in functie de dinsa, cum simtem noi asa tare si-n adincu' sufletelului versurile triste si vesele si pline de intelepciune radianta, cum ne mai minunam de oamenii astia care sa mor io de nu i-a facut ma-sa si ta-su la fel ca pe noi, atita doar ca i-au impins piticii spre onstromente muzicale d-alea care face tzinghilinghii si ne zbirniie noua creierasii si-asa fragili, si cum sa nu simti, Ma Gogule, cind uite ce bine le-ncondeniaza baietii, cum scrie ei despre dragoste si despartire si ura si puterea de a o lua de la-nceputuri, de zici ca citezi din clasici cind iti pui cite-un vers status la mesahnger, si zau Ma Gogule ca multi is tare talentati si stie, domnule, stie!, ce sa mai!, si ce ne mai ambitioneaza sau deprima ei dupa caz cu melodiile lor, atita doar ca nu prea stiu daca sa-mi fac probleme, ca ete ce putere au! sau sa merg mai departe cu valul si s-ascult pina-mi crapa capu, ca intru asa uneori pe karma d-aia negativa rau de la muzica depresiva si p-orma iara-mi zice mamicuta ca ma cert aiurea cu lumea, si zau ca-i de la muzica la baietii astia! Zi tu Ma Gogule, ce ne facem domle?

de 4 ani pina acum

prima data am fost in cerc restrins, eram patru in doua corturi, am stat pe plaja si am cam inghetat de frig si de ploaie. am mers cu trenul si-a fost destul de obositor oricum per total, desi nu era nici pe departe la fel de multa lume ca acum, poate si pentru ca 1 Mai a picat chiar de Pasti in acel an. Dar a fost foarte frumos, am cunoscut oameni noi, am inventat mormitul mu m, per total o escapada tare misto, mai ales ca faptul ca eram putini sporea aerul de "ceva special". M-am intors cobza, cu piciorul vraiste pentru ca ma invartisem cu roxana pe plaja si ne-am dat cu fundu de nisip, obosita moarta si cu partial la fizica in martea de dupa. Da' parca s-a aminat pina la urma.

Al doilea an am zis ca gata, nu mai merge faza cu cortu pe plaja. Ne-am cazat in camping linga turc, unde aveau un magarus tare simpatic da' pe care mi-era frica sa pun mina. De data asta am fost desui, vreo 4 corturi doar noi cei din camping, plus diversi prieteni pe plaja si la cazari. In rest tot frigut, tot ploicica, dar si multe peripetii interne, cu neintelegeri intre prieteni si chestii care, probabil, nu se vor povesti niciodata si pe care, daca stau sa ma gindesc mai bine, nici macar nu stiu sa se fi intamplat :D. Dar am dansat la fel de mult, am jucat carti pe porunci si, intr-un final glorios, am dormit o noapte memorabila in frig in gara din mangalia, unde ne-am boschetizat definitiv. Nu vom uita cele 5-6 ore petrecute acolo, nici buda atomica, nici vagabontul schizofrenic si nici felul teribil de amuzant in care ride cristinica. De la gara direct la facultate, tocmai se aduceau pertialele la DCE 2 si, asteptind autobuzul, o pasare m-a norocit cu mare precizie.


Al treilea an deja m-am gindit "gata domne, hai sa fie asta ultimu ca deja devine obicei si e cam mult". Cu masina, eram cam boieri, desi nu destul pentru a nu locui tot la cort, de data asta la Marina. Am fost inca si mai multi, prieteni vechi si noi, liceu si facultate si, ohohooo, inca o groaza. Ca dovada, am strins poze de pe cel putin 6 aparate, si asta numai printre apropiati. Prietena tequilla ne-a sustinut cu incredere si a prins bine mai ales cind saream pe bancile si mesele de lemn, cind ascultam concertul suie, cind ne-nvarteam pe plaja. Vremea mai buna, dar nu destul cit sa nu dirdiim putin chiar si cind eram veseli. Incolo, baieti si fete, vechea poveste, cu cit mai multi cu atit mai complicat. Dar diversitatea e buna. NEXT!

S-a facut 2008 si-am onorat si de data asta. Desi ziceam ca nu, nu stiu, parca e atractia prea mare, mai ales cind cluburile sint pline si incepi sa mori de cald si fum in ele, parca nu pot sa nu-mi doresc o avanpremiera de mare, chiar si fara inot si stat la soare. Si-n plus in vama e mereu VIATA, viata de noapte, libertatea de miscare si exprimare. Am stat doar 2 zile din motive de vreme dar nu-mi pare rau, am facut tot ce se putea in materie de inovatie in distractie, si cit a fost, a fost extraordinar. Am fost iarasi multi, nici nu mai trebuie sa zic, e ca si cum din an in an aduc tot mai multi oameni. Si aduc si altii, si prietenii lor inca in plus, si tot asa, si iata adevaratul motiv pentru care "vama se strica". Desi nu se strica, doar se umple, si concomitent cu asta piata incearca sa faca fata cererii. Si n-ai ce sa faci daca nu toti care vin acolo corespund "profilului de vamaiot". Adica ce poti sa-i zici baiatului din regie care cam merge el de felul lui in dumars dar a auzit si el de vama (poate chiar de la tine) si vrea sa se distreze, si uite ca ii place si lui, si tot asa...? Pai poti sa nu mai povestesti niciodata nimanui cum te-ai distrat tu si cit de bine e cind dansezi pe o banca si tragi un fum, ce frumos sa te trezesti cu marea-n fata si ce frumoasa e furtuna aici, cind o privesti de pe o banca a expiratului c-o bautura in mina. Si ai putea sa tii totul pentru tine si sa le zici tuturor ca "n-au voie", dar cum ai putea sa-ti permiti sa faci asa ceva?

A fost foarte misto, exact cum trebuia, chiar daca pe alocuri, in momente de luciditate extrema, am avut niste revelatii dure despre viata si oameni, despre cei carora le-ar trebui absolut interzis sa aiba copii datorita riscului de a aparea generatii demente, despre cei care ar trebui batuti mult in cap pentru a-si reveni, despre cum e sa ai 22 de ani cind prietenii au 23 si asta incepe sa se cam vada, despre faptul ca sormea are 28, life, the universe and everything... Totusi, misto, tare misto. Un lucru doar: nu mai stau de 1 mai la cort...