noapte buna, copii

cind eram eu mica aveam obiceiul sa-mi spun o poveste inainte sa ma culc, adica exact in momentele alea cind nu ai ce face si astepti sa adormi. unii numara oi (nu, serios, chiar face cineva asta?), eu eram cu fanteziile (termina, nu te mai gindii la prostii).

si unul dintre planurile mele era despre cum o sa fie cind o sa ma fac eu mare. aveam sa fiu roscata cu parul cret (macar ondulat) si ochi verzi. ma gindeam cum o sa colind eu toata lumea cu iubitul meu TONI (da, la momentul respectiv mi se parea cam cel mai bun nume). trebuia sa termin toate studiile cit mai devreme, ca sa pot sa ma marit si sa fac copii repede, ca sa "scap" de ei. n-am avut niciodata instinct matern de persoana care se duce sa pupe si sa alinte bebelusi cind ii vede pe strada, dar ma gindeam ca toata lumea face asta - copii - it's simply something u have to take care of. si asta inca tinar, ca pe la 40 de ani sa ai progeniturile crescute si sa poti sa-ti faci de cap, sa te plimbi si sa te bucuri de viata. cam 23 de ani era virsta pina la care trebuia sa ma apuc de toate astea, cum spuneam, pentru a fi in plina floare mai incolo. asta in conditiile in care oamenii de 20+ mi se pareau foarte batrini oricum. era ceva inimaginabil de fapt, sa ai atita ani.

in apararea mea am sa spun ca eram foarte mica. mai tirziu mi-am pastrat obiceiul povestilor dar am trecut la chestii mai serioase, care implicau razboie, magie si creaturi fantastice, o combinatie de carti si, bineinteles, heroes of might and magic.

asta asa, privind retrospectiv in spiritul "ce mica si proasta eram". dar in inca 20 de ani? ca roscata cu par ondulat si ochi vrezi sigur nu ma fac...

eu zic sa taci din gura si sa te eschivezi mai mult
sa fii pregatit s-o iei la picior si sa te duci ca din pusca
e bine sa stii sa inoti si sa zbori, habar n-ai unde te duce peisajul
rizi des si schimba vorba, nimeni sa nu-si dea seama niciodata
si-n general viseaza... acolo optiunile sint nelimitate

am descoperit placerea cautatului in gunoi

Dat fiind faptul ca sint o utilizatoare ferventa a yahoomail, in ciuda tuturor avertizarilor de la prieteni care sustin ca gmail are un filtru mult mai bun, e mai fiabil blablablablablabla, am aflat de curind cit de palpitant poate fi sa cauti in gunoi. Folderul de spam este pentru mine tot atit de interesant ca cel de inbox, ba chiar mai mult, un veritabil ou cu surprize. Pe scurt, cautam azi un mail de la o facultare care socoteam eu ca trebuia sa fi sosit pina acum. Vorba aia, tradare sa fie, dar sa stim si noi. Si cum inboxu ramasese mut din punctul asta de vedere, am zis hai sa vedem si in spam. Oooo, ce lume minunata mi-a fost dat sa vad in fata ochilor: mesaje de la colegi de facultate, mesaje de la facebook si de la metropotam, chiar si ceva forwarduri interesante de la persoane, cu siguranta, cunoscute. E drept, tot nimic din amsterdam, dar mi-am dat seama ca si alte institutii straine pot fi cel putin la fel de delasatoare si ne-paroliste ca cele de aici.
In alta ordine de idei ieri am omorit primul tintar, care imi dadea in nesimtirea lui tircoale inca de duminica seara. Era cam bleg saracu', s-o fi culcat tirziu sau n-o fi mincat nimic de mult, cert e ca acum zboare in that big pool of larvea in the sky. IIiiiii-ack!

they say falling in love is wonderful

Lumina de apus auriu cind dinspre est cerul se acopera de nori de ploaie. O vreme impecabila pentru plimbat, nici prea prea, nici foarte foarte, strazi goale, liniste, centrul Bucurestiului mai frumos ca niciodata. Copaci verzi peste tot, verde crud de primavara care hipnotizeaza, nici nu-mi mai pare rau ca li s-au scuturat florile.

Mai tine fix o saptamina. Profita

se pregateste ceva mare sau doar perceptiile mele extrasenzoriale isi bat joc de mine. primavara.

am reusit in sfirsit sa-mi reglez ritmul aberant de somn, dupa mai multe luni de culcat la 2 sau 3 noaptea in timpul saptaminii desi a doua zi ma trezeam la un modic 9 (da da stiu, voi va sculati la 7, well bu-huuu for you, e greu si pentru mine). in fiecare zi eram si mai rupta, de fiecare data ma gindeam "diseara ma culc devreme..." si, bineinteles, pofta de viata se instala mereu abia dupa ora 10 seara. dar acum - gata, aseara ma plictiseam deja crunt pe la ora 11, nu aveam nici net si-mi mai curgeau si mucii (yum yum) plus starea aia specifica de light-headed-ness, asa ca am profitat de starea generala de "bine" si la 12 juma deja dormeam. fascinant ce lucruri bune poate face o raceala.

ma deranjeaza vremea de afara care nu ma lasa sa ma plimb prin parc si sa fac poze la verzituri: au incopacit floriceii si ar fi mai mare frumusetea sa trec la pas prin parcurile bucurestiului si sa-mi bag nasu-n flori. asa ca va rog eu, faceti ceva: miine poimiine se scutura si ciresii si corcodusii si eu n-am apucat sa intimpin primavara cum se cuvine. pina acum aveam o scuza, si-anume starea infecta pe care o aveam, but things are looking brighter now si tot nu-mi pot calma starea de anxietate. fiind neindentificata am sa dau vina pe anotimp.

totusi, ce naiba astept?
mai ploua mult?
o fi de bine?
oare se rezolva?
ce sa se rezolve?

ma duc sa dau un tur de bloc cu viteza a cincea, poate imi mai trece