mie cel mai nasol mi se pare ca majoritatea tragediile si povestile de capatii personale par, si sint! numai clisee in ochii tertelor persoane. adica nu e nasol e doar... ciudat! cind, dupa ce te-ai plins si ai explicat tot-tot in fata cuiva in vederea unei alte perspective, poti fi incadrat in 2 timpi si 3 miscari intr-o categorie clasica. te simti mic si oarecum penibil, asa ca-n tinar si nelinistit. si nici macar nu poti sa i-o iei in nume de rau, in afara de nitica lipsa de tact, de fapt, tu cerusei o parere obiectiva.
si pina la urma toti ne aflam cel putin o data la ambele capete ale transmisiei, plingaret notoriu si atotstiutor enervant.
mi-as dori sa existe o lectie aici pe undeva.
sâmbătă, 14 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 proteste:
Nu pot spune decat un "+1"....
Trimiteți un comentariu