miercuri pute

M-am prins eu de asta ceva mai demult. O explicatie logica ar fi ca miercuri este fix mijlocul saptaminii lucratoare, exact acel loc in care nu ai nici scapare nici perspective, esti deja obosit dupa 2 zile si mai sint inca 2 pina la weekend. Deci infinit.
Statistic vorbind in ultimele 6 saptamini (da, inca le mai numar) ziua de miercuri mi-a adus diferite intimplari mai mult sau mai putin nefaste. Nu, sint convinsa, exagerez. Universul nu are ceva cu mine si nu a calculat ca ziua de miercuri ar fi cea mai nimerita pentru a trasa un model. Ca sa-l citez pe Vonnegut "asa stau lucrurile".
Lucrurile au inceput sa se adune de luni cind am aflat ca ar trebui sa-i dam spaga unei anumite secretare pentru a-si face, pina la urma, doar datoria. Sa venim cu flori, ciocolata, cafea si alte matasuri orientale pentru niste situatii scolare. Ah, sistemul asta. Apoi am ajuns acasa si mi-am compus scrisoarea de recomandare din partea decanului. Da, ai citit bine, asa se face. Deci cu neasemuit talent artistic m-am descris ca avind "excellent analytical abilities", "inquisitive mind" si "ability to sinthesize complex problems". Sint cul, ti-am zis eu mai demult, da tu nu, batman batman.
Concluzia incepea sa se contureze: sint o ipocrita. Ba mai mult, in masura in care ipocriti am fi cu totii, totusi, din cind in cind, eu aveam constiinta ipocriziei!, si nu puteam face nimic in legatura cu asta. Si am luat in considerare serios: nici nu cred ca pot. lasind la o parte aceste situatii, sa zicem, speciale, in care aceasta trasatura se arata, am ajuns la concluzia ca nici in viata sociala nu poti exista fara sa fii ipocrit. Nu pot spune mereu ce gindesc si urasc situatiile capcana in care nu iti spun totusi "BAI, ESTI PENIBIL!!!" ci ma rezum la un raspuns cosmetizat si simpatic. O dam in diverse. Asa stau lucrurile.
A urmat ziua de marti in care spaga la secretara n-am dat, compunerile recomandate au fost semnate si sigilate pina la semn, pamintul n-a incetat sa se invirta. Later that day am avut sentimentul ca sint o terorista in viata afectiva si, din nou, ipocrita. Biata fata frumoasa, desteapta si bogata, cam asta era sentimentul => even more the greater hypocrisy. Nu, nu ma refeream la mine, era doar o alegorie. Haha.
Azi e miercuri si inca imi scriu CV-ul. Gata cu frazele pompoase, acum sint cul in mod concis si obiectiv. Asa stau lucrurile.

Am primit diferite jocuri de leapsa pe care le apreciez si multumesc ca si intentie si fapt ca cineva se intereseaza de mine si vrea sa afle mai multe despre (see above for basic description). Le voi onora cind isi schimba alinierea stelele si reusesc sa imi imbratisez deplin natura. Dar din start pot sa spun ca, imediat dupa ce scriu, Irina o ia pe-a Ioanei si Ioana pe-a Irinei. Astrele ne pedepsesc pe toti. Asa stau lucrurile. Pina una alta, astazi o sa ma culc inainte de 2 si asta se va noate ca si succes. E joi, parca e deja mai bine.

scrisoare de bun ramas

Draga Mos Craciun,
Afara ninge frumos, asa ca m-am gindit la tine. E drept ca nu ti-am mai scris de mult dar sa stii ca am incercat sa ma tin de promisiune si, in consecinta, mi-am taiat unghiile de la picioare mai des. Chiar ieri, bunaoara, le-am scurtat pe cele de la dreptul (stingul il mai las sa se primeneasca) si mi-a placut la nebunie sa retez cu lama ascutita a forfecutei unghia groasa si carnoasa. Cea de la degetul mare a sarit pe masuta de cafea si-acolo am examinat-o in toata maretia ei, puternica, aproape vibranta. Unghiile de la picioare, iata ceva pentru care merita trait.
Sa stii ca ma uimesc tare mult copiii din lista mea de hai-cu-cinciu. Cam toti au peste doua sute de prieteni si lasa comm-uri zilnic. Au poze aproape profesionale, unele lucrate cu sepia si alte efecte cOOl, dar majoritatea din pacate prezinta deja ipostaze de pitipoance. Ma gindeam deunazi sa le arat saitul respectiv si comentariile acide ale editoarei. O parere matura mi-ar putea da cu tifla spunind ca, in definitiv, internetul asta e destul de mare sa adaposteasca orice idiot care e sef pe mosia lui si fetele alea poate sint doar niste suflete nevinovate, dar sansele ca raspunsul asta sa-mi fie dat de o pustoaica de 12 ani in plina pubertate sint destul de mici. Eu as vrea sa inteleaga totusi ca nu e frumos sa stea capra, ca sa te boiesti flagrant la virsta asta si sa te pozezi in oglinda nu e mereu cel mai flatant lucru pe care poti sa-l faci pentru tine. Dar in definitiv toti eram penibili, singurul nostru avantaj in cazul asta fiind ca atunci tehnologia nu era asa raspindita iar pozele "de bune" au ramas intr-un sertar. Plus ca filmul era scump si daca se ducea tata cu ele la developat - naspa.
Dar sa-ti spun despre fata noastra: cred ca, in sfirsit, inregistram progrese. I-au luat 5 ani se inteleaga ca liceu s-a terminat iar acum pare pe drumul cel bun. O sa-i fie mai bine, zic eu, daca reuseste sa "dea drumul" (nu, nu "sa-si dea drumul", te rog sa nu fim triviali). Uneori lucrurile pur si simplu se termina, e atit de simplu.
Te rog, Mosule, fa-o sa-si aminteasca asta si mai incolo.

Amice, esti un idiot!

uneori, nu pot sa ma abtin sa constat.

diana culca-te

mie cel mai nasol mi se pare ca majoritatea tragediile si povestile de capatii personale par, si sint! numai clisee in ochii tertelor persoane. adica nu e nasol e doar... ciudat! cind, dupa ce te-ai plins si ai explicat tot-tot in fata cuiva in vederea unei alte perspective, poti fi incadrat in 2 timpi si 3 miscari intr-o categorie clasica. te simti mic si oarecum penibil, asa ca-n tinar si nelinistit. si nici macar nu poti sa i-o iei in nume de rau, in afara de nitica lipsa de tact, de fapt, tu cerusei o parere obiectiva.

si pina la urma toti ne aflam cel putin o data la ambele capete ale transmisiei, plingaret notoriu si atotstiutor enervant.

mi-as dori sa existe o lectie aici pe undeva.

mea culpa

taci TACI!

serios, mai ia o pauza din cind in cind.

cuvintele zilei de azi

suparare, pumni, picioare, birou, podea, "au", cacat, deznadejde, ghinion, condescendent, complicatii, dubii, regrete, nesomn, muci, durere

dar si

amabilitate, optimism, ghiocei, vista, sperante, perspective, sansa, prieteni, planuri, altruism;
intr-un final somn. si pastile.

n-as fi vazut cele doua grupuri impreuna

just plain stupid

It’s not like I lack vision: I can spot a danger zone, a cliché or a dead end situation from miles away. I just can't seem to actually do something to avoid it. Eventually I fall right into it and get the full package: the whole nine yards.

In the master words of yackko: "she can't help it. She’s an idiot".

Sarbatorim

Miine este ultima zi din viata mea de studenta bucuresteanca in care ma voi trezi la ora 7 (sau mai devreme) pentru a ajunge la facultate in scopuri educationale. E drept ca la cursuri la prima ora oricum nu m-am mai dus eu de vreo 3 luni cel putin, dar de la examene si laboratoare matinale mai greu sa ma eschivez. Dar, ooo, imi aduc aminte acele zile cind soarele abia mijea iar eu eram bineinteles trezita cu greu dintr-un vis cel putin interesant pentru a ajunge la facultate si ma gindeam "lasaa, nu-i nimic... vine weekendul!", sau "vine vacanta!" ceva, cu siguranta, exista intr-un viitor citusi de putin proxim. Dar de miine - gata! MUhahahahaha!
Nu, nu e chiar ultimul examen (deci postul de fata este scutit de cliseismul "am terminat facultatea - sa plingem si sa facem spirale spre infinit"), dar e penultimul si cel din urma pentru care ma voi mai trezi devreme. HA! ha-HA!
Tata ride de mine si-mi explica (cu bucurie malitioasa) ca atunci cind o sa am serviciu si mai rau o sa fie. Mama zice sa nu ma bucur, nu-i chiar asa bucurie sa nu mai fii student. Oameni antipatici, plingem noi alta data despre asta.

Sa celebram somnul! 6 ore de vise, un redbull si club pina dimineata. Suna destul de bine :D