vineri, 20 noiembrie 2009

cioc, cioc, e cineva acasa?

in lumea inocenta in care traiesc eu de obicei cred ca majoritatea oamenilor sint buni, ca orice fapt are o explicatie logica si perfect inteligibila, ca nu exista situatie fara de intoarcere, care sa te marcheze profund sau care sa schimbe definitiv lucrurile, fiind doar nevoie de putina bunavointa pentru ca totul sa fie mereu roz, parfumat si placut uscat. (va rog sa ma scuzati, am baut). deci in general viata peachy, universul nu conspira impotriva si karma se aduna in cercuri concentrice in mod pozitiv.

din lumea aceasta magica eu mai si ies din cind in cind, in acele momente in care mi se strapezesc dintii sau ma satur sa analizez situatiile pe toate partile, incercind sa gindesc din punctul de vedere al fiecaruia, sa iau decizii echitabile si politically correct. In astfel de momente cei 3 neuroni din capul meu (numar magic, nu de alta) incep sa se ciocneacsa frenetic unii de altii, mai mai sa explodeze in capusorul meu mic, si tot nu reusesc sa fac ceva care sa ma multumeasca pe deplin. In final imi bag picioarele, incerc sa nu intru in contact cu oameni nevinovati, agatindu-mi la git tagul "warning, raging bull" si ma gindesc pe cine pot eu sa bag in pizda ma-sii. Daca nu gasesc o victima, e totusi ok, memory span-ul meu pe termen scurt fiind destul de mic, cam cit cel de la o generatie de pestisori aurii impreuna.

astazi, draga jurnalul, a fost una dintre acele zile. partea buna este ca nu am putut sa cauzez victime umane deoarece am avut o tema la care am petrecut 5 ore fara ca totusi sa o termin. partea proasta este, intrucitva, aceeasi. but tomorrow, tomorrow is another day! muhu haha ha (grohgroh)