Am omorit o narcisa.
Am cumparat-o de la IKEA acum vreo 2 saptamini jumate. In ultima vreme imi plac plantele, imi plac tare mult, in special cele in ghiveci, si nu ma supara daca florile li se trec repede, eu le iubesc si le pastrez si dupa aia, chiar daca arata ca niste buruieni, doar frunze tepoase sau salata verde...
Si-asa, dupa succesul extraordinar cu irisii pitici, am fost la IKEA si am luat un ghiveci cu narcise. Le-am luat special cit mai mici si cu citi mai multi boboci, sa vad cum cresc si se dezvolta. Si s-au facut inalte, aveau un potential mare si numarasem 13 boboci la un moment dat. Si tocmai stateau sa se deschida... uite acum... poate miine...
si....
nu s-au mai deschis deloc. Probabil le-am udat prea mult, iar cei 13 boboci magnifici s-au uscat in teaca lor subtire, s-au scofilcit si nu s-au mai deschis niciodata. Le-am schimbat mai apoi pamintul, le inundasem, efectiv, mi-a parut asa de rau de prostia mea... Le-am resolificat si mutat chiar linga geam si, chiar daca aveam sa le pastrez oricum, m-am bucurat totusi sa vad ca au mai aparut citeva flori care au inceput sa se si deschida de data asta. Bobicii morti in schimb s-au facut maro si s-au vestejit, astfel incit acum, cind am smuls unul si l-am curatat am vazut floarea moarta inauntru, care era gata-gata sa se deschida in toata frumusetea ei si pe care eu, din prostie, am omorit-o din fasa.
E tare trist... ma simt cam ca baietelul din "Dupa melci"....
joi, 24 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 proteste:
dee, dar n-ai omorat floarea, ai omorat doar floarea!! :)) bine ca i-ai schimbat pamantul la timp, acum o sa renasca mai plapanda si mai prapadita, si tu o sa ai mai multa grija de toate frunzele si de toti bobocii si n-o sa-i mai omori. sau daca ii omori din nou, astepti pana cresc iar!
P.S. iar eu am resuscitat floricica, pe care am lasat-o plina de boboci cand am plecat in vacanta, si pe care am gasit-o flescaita ca un dovleac fiert cand m-am intors, si in loc s-o ud si APOI s-o jumulesc, eu am facut invers, si cred ca i-am smuls o multime de frunze care aveau posibile sanse sa se recupereze, asa ranite cum erau, daca le dadeam sa bea putina apa.. dar acum e bine mersi, veterana dupa razboi, si creste sub ochii mei zi de zi. tata mi-a zis ca o sa infloreasca peste 5 luni, dar eu am incredere mai multa in ea. in floricica! :)
Trimiteți un comentariu