Ce mai face Diana

- se muta o data la sase luni. Dupa ce am locuit 23 de ani in aceeasi casa mi-am testat adaptabilitatea la schimbare prin mutari reptate la intervale aproximativ egale. Prima oara a fost un apartament cu mult potential, fix in centrul centrului, dar din care din pacate am ajuns sa locuiesc mai mult intr-o camaruta de aproximativ 6 m2 fara masa, scaun, ferestre sau incalzire. Nu ca ai avea nevoie de incalzire cind tot ce trebuie sa faci este sa aprinzi lampa de halogen. In rest, un pat maare, un cos de rufe si agatate sus, foarte sus chiar si pentru mine, niste dulapuri pentru haine. Acea perioada va ramine pentru mine colorata in cenusiu si albastru inchis, pentru zilele petrecute invatind cu laptopul in brate, pentru lipsa de comunicare cu flat-mate-ul de atunci care mi-a macinat nervii, starea de bine si increderea in sine mai mult decit orice pina acum, pentru finalul brusc si iremediabil a ceva ce, ca sa vezi, avea potential, dar si pentru serile de iesit in oras cu oameni noi, pentru cei care mi-au devenit prieteni la care acum tin mult.

Urmatoarele 6 luni au fost, cumva, aproape diametral opuse. M-am mutat la mama dracu dupa grele incercari de a-mi gasi o locuinta, care in final "m-a luat" (pentru ca aici asa e, tre sa te accepte casa pe tine, nu atit tu pe ea) cu fix o zi inainte sa fiu data afara din prima. Dar dupa cenusiu si albastru inchis au urmat 6 luni de galben si culori calde, pentru ca odata cu venirea primaverii am redescoperit ca totusi nu sint ciuma pamintului, ca POT sa ma inteleg bine cu oamenii si, in final, ca "its not me, its YOU". Asa ca m-am inteles bine cu colegii de apartament care s-au perindat prin casa din "militari", iar de unii are sa-mi para cu siguranta rau cind o sa plec din Olanda. Galben, asadar, pentru zilele de vara petrecute in balcon, vorbind vrute si nevurte, pentru queens day, pentru jucat WoW intensiv, pentru sentimentul ala extraordinar ca ai tot timpul din lume si o companie pe masura.

Si dupa anul unu a urmat anul 2. Culoare? inca nu m-am hotarit, abia s-a terminat perioada de 6 luni standard, imi trebuie putina perspectiva ca sa observ in ansamblu. Am avut in schimb cea mai mare (si mai scumpa) camera de pina acum. Si iata, inca jumatate de an si am schimbat-o! Acum stau in 2 camere mici dar eficiente - un dormitor si un birou. Si am sentimentul ca totul o sa fie cat se poate de bine...

- merge pe bicicleta! Incredibil, dar s-a intimplat! Desi nu am inca una A MEA imprumut cu nesimtire bicicleta rabatabila a Elei, care nu are viteze (which is convenient, as im still afraid to take the hands of the wheel :) si frina de picior, si in general destul de micuta pentru inaltimea mea dar mie imi convine la fix.

- se uita la televizor, si in general la stirile de la ora 7 de pe protv. Imi place tare mult jurnalul lor, mai ales ca daca treci de primele 20 de minute care sint headlineurile obisnuite incluzind eventual crime, incendii si alte chestii de "prima pagina", dau informatii interesante si in general optimiste. Stiai de exemplu ca la noi s-a aclimatizat banana nordului si kiwi? Dar ca exista in plan repopularea Marii Negre cu calcan si reintroducerea zimbrilor si chiar a castorilor in Retezat? Sau poate ca unele resorturi balneoclimaterice din Buzias au fost remodernizate si acum asteapta turisti, in special straini? Zau, mie toate astea imi transmit un sentiment grozav de bine, de schimbare, de rotite care se misca.

Si, e bine ba?

Ba, e bine!