Dar apoi ma loveste. Si ma tine. Si imi mai aduc aminte din cind in cind, pe perioade destul de lungi de timp. I am somewhat scarred, bineinteles, in functie de situatie. Uneori ramin cu o stare de regret si un gust amar nepermis de mult timp. Ba si mai rau, in acele ocazii care permit, fac greseala sa zic "hai sa mai bag o fisa" si sa depun efort emotional acolo unde e clar ca momentul e depasit de mult. Din cind in cind mai am luciri de ratiune pura in sensul "listen to me lassie" dar pentru ca nu mi-a placut niciodata sa-mi notez in agende evenimente sau sa-mi fac liste bravind atunci cind ma bazez doar pe memoria mea, acele sclipiri se duc.
Si pentru a exemplifica din nou delay-ul de care vorbeam, iata:
- am avut un decembrie ingrozitor, abia la vreo luna-doua dupa mi-am dat seama cit de nasol a fost. of course i was all brave and not-cracking-up about it dar in final a trebuit sa-i dau caesarului mantia de pe scaun
- cind mi-a murit primul ciine, tocmai in ziua cind implineam 10 ani si ii auzeam pe ai mei prin usa zicind ceva de genul "pai ce sa facem.. o sa luam alt ciine cindva" primul meu gind a fost "daa, ce tare, un dalmatian!", desi nici macar nu-mi placea rasa chiar asa de tare. la fel cum sint sigura ca daca miine imi moare maddie voi incerca sa ma gindesc "bine ca am avut un ciine atit de bun si de minunat", "acum o vreme o sa putem pleca in vacanta cu mai putine griji" sau "cindva o sa ne luam alt pui, ce dragut va fi". apoi o sa incep gradual sa fiu afectata si o sa ramin cu niste sechele mai mult sau mai putin minore, la fel cum si-acum ma bucur cind apar verdeturi in piata pentru a da la porcul de guineea.
un rahat. un mare rahat. cam atita intelepciune pot sa mai scot acum.
0 proteste:
Trimiteți un comentariu