Panic attack

, motiv in plus sa iau serios in considerare posibilitatea de a pleca in patagonia unde sa ma fac vinator de crocodili si ciumpalaci argentinieni, se la pun pielea pe bat si sa-mi construiesc din ea cel mai nemaipomenit vas creat vreodata, nici macar domnul marques n-are atita imaginatie cit sa-l inchipuie, iar pe el am sa navighez o buna bucata din viata, pe oceanul pacific pina in tarile de foc, si la bordul lui voi fi singura-singurica cel putin 3 ani, 3 ani magnifici, pentru ca vremea nu va trece pe linga mine, si voi avea tot alcoolul si toate ierburile din lume la dispozitie sa le incerc si sa ma fac praf cel putin tri-saptaminal, in restul timpului ocupindu-ma de navigare, de citirea stelelor si de curatatul veceului care-mi va fi alaturi la bine si la rau, am sa fiu lucida maxim 2 ore pe zi, timp suficient cit sa-mi aduc aminte de toate motivele care m-au facut sa plec in aceasta calatorie fantastica, de acea normalitate pacatoasa care transforma copiii in oameni mari si visatorii in afaceristi pragmatici, si-atunci am sa ma sperii din nou si am sa ma arunc in oceanul mereu albastru, am sa plonjez cu toata gratia unui personaj de poveste, am sa inot si-am sa ma scufund tot mai adinc, pina dincolo, pina in cealalta lume, acolo unde toti vor sa ajunga dar putini indraznesc, pentru ca ar insemna sa se rupa de tot ce e omenesc si real si logic, de tot ce s-a chinuit societatea sa creeze timp de mii si mii de ani...

am sa fug, vorbesc serios, chiar am s-o fac, si tu-ai sa ma condamni c-am fost o lasa si n-am rezistat dar eu am sa-ti raspund ca sint o idealista si n-aveam cum sa cedez, nu puteam sa fac compromisuri, ai sa te superi si-ai sa ma rogi sa te iau cu mine, ai sa urli si ai sa injuri dar eu voi ramine neinduplecata, pentru ca animalele incoltite si speriate sint cele mai puternice cind nu mai au ce pierde. si-am sa dispar pentru totdeauna dar am sa traiesc in povesti vesnic.