la sfirsit serii esti oricum singur




cu alexandru adries, sa-ti tina de urit.

and just when you thought you lost it...

(muzica de fundal)

stii vara aia superba, la care visezi de mult, vara in care toate lucrurile se potrivesc in mod magic, unde pur si simplu totul merge pe roate,

vara in care te relaxezi total, in care te distrezi de minune, in care iti faci o groaza de amintiri frumoase si tot atitea poze superbe, care sa stea marturie pentru toate astea,

vara in care mergeti la mare, la munte, vara in care va stringeti toti prietenii, cum nici n-ai fi crezut ca se poate vreodata, atitia oameni dragi, in sfirsit, laolalta,

vara in care stati impreuna cit e ziua de lunga fara sa va plictisiti nici un pic, cind simti cit de bine e, cit de multe aveti in comun, cum puteti ride o zi intreaga sau vorbi despre toate prostiile din lume,

vara aia efectiv perfecta, vara pe care te temi ca n-o vei mai avea niciodata pentru ca timpul trece si e tot mai greu sa faci lucrurile sa se potriveasca si in plus mai si cresti nepermis de mult pentru ce ti-ai fi imaginat vreodata despre tine,

ei bine, ce-ai spune daca ti-as zice ca vara aia e chiar la cotitura, abia asteapta sa se intimple...

cliseu

(countback - in ordine cronologica): dan, miezu, ada.



back to reality.

Exceptia care dovedeste regula

De cele mai multe ori, este suficient sa ajungi fata in fata, sa spui pur si simplu tot ce a fost, sa semnalezi problemele, sa te deschizi si sa fii pregatit ca si celalalt sa faca la fel. Sa asculti, sa incerci sa nu te inflamezi, sa fii in stare sa accepti o critica, sau macar s-o digeri, sa intorci favorul in masura in care exista o baza reala, sa nu te enervezi, sa fii calm, sa incerci sa privesti si din celalalt punct de vedere. De cele mai multe ori timpul e oricum in avantajul tau, privesti faptele mai obiectiv, iei totul mai putin personal, te detasezi incet incet si lucrurile se rezolva mai usor. De cele mai multe ori functioneaza si, slava domnului, de aia reusim sa nu ajungem sa traim in cite o pestera individuala.


Mda.
De cele mai multe ori.

vita de vie

prima melodie "eu voi veni la noapte, sa stii iubita mea, sub cerul plin de stele, aproape vom zbura"

clasa a saptea, "el etpaon" si "ozosept", ce muzica, domle, baga activfm la romtop! kirk te iubim!

festivalul berii, undeva prin clasa a unspea probabil, eu si bebe ne feream de oamenii care faceau pogo, incercind totusi sa ajungem cit mai in fata.

apare albumul doi, schimb cu romulus de muzica pe net, "la gitul tau" si "visare". traiasca atomicul care pe atunci baga toata muzica romineasca posibila, chiar si cea buna!

stufstock 2, impreuna cu ana, intind o mina sa ridic de jos un vamaiot alunecat in panta

sighisoara un an mai tirziu, cu roxana pe niste scari, ascultam 2 baieti foarte frumosi, de altfel, care interpreteaza "ceata"

la tine acasa, o zi inainte sa plec la mare, mi-ai imprumutat casetele tale cu vita si cure. adormind cu ochii deschisi, mai rau, vorbind in somn, "mai lasa-ma tigara asta si plec" si uite cum aproape pierd trenul. trenul catre mare. mare. vara.


vita de vie. o formatie cu care am crescut. and it keeps going, and going...