Disaster area

Eu nu ma pricep sa fac bagaje. Adica reusesc sa iau intotdeauna tot ce trebuie, nu uit - de cele mai multe ori - nimic de o importanta capitala, dar pur si simplu tot procesul ma extenueaza. Chiar si cind plec pentru 2 zile la munte sau la mare duc o lupta interioara acerba cu mine: partea rationala, care incearca sa explice ca nu e nevoie de toate lucrurile alea, si partea... indecisa? prevazatoare? care se gindeste ca se pot ivi atitea situatii neasteptate si uite ce bine se potriveste aia cu aia - de unde sa stiu cu ce voi vrea sa ma imbrac atunci?
In aceste conditii, imagineaza-ti pregatirea bagajelor pentru 2 ani. Intrerupti, bineinteles, de sarbatori legale si in general orice vacanta mai lunga in care voi avea bani de avion, insa tot - 2 ani! Si incepe chinul, confruntarea nebuniei cu spatiul limitat, argumentele logice de tipul " e prea rapciugos" sau "oricum n-ai mai purtat aia de o groaza de vreme, degeaba o iei!" si parerea de rau cind pun o haina inapoi in dulap sperind in sinea mea sa nu se supere pe mine.
Termin cu hainele - imi vine sa tip de bucurie, mai am inca spatiu rezonabil si am facut alegeri bune. Urmeaza partea extra: carti, bijuterii, accesorii, cosmetice si partea "crafty". Brusc am impresia ca e o ocazie foarte buna sa-mi desfasor talentele artistice atunci cind nu voi sta la calculator - hai sa luam culorile. si pensulele. si zalele. si clestii si acele si atele colorate, si pasta de modelaj si lacul. Dar lacul are deasupra o pojghita groasa si oricum n-as lua chiar 2 kile cu mine, transfer intr-un recipient mai mic si umplu de zoaie baia si chiuveta. Imi aduc aminte in mod sclipitor ca am diluant, dar cind acesta se termina incerc mijloace alternative: acetona si otet. Pacat ca n-am gasit niste benzina, aia sigur facea treaba sa mearga. Oricum, curatenia a fost facuta, e ora 2 dimineata si in baia fara aerisire externa miroase intepator a otet.

- stii cum se numesc cei cu idei? idioti -

Si scotocesc prin lucruri, ajung involuntar sa fac acea curatenie pe care mi-o promisesem de mult. Arunc, sortez, pun laolalta, mai bag cite ceva in bagaje. Sentimentul e ciudat cind imi dai seama ca nu pot lua totul cu mine, dar in acelasi timp uite si tu cite rahaturi am strins de-a lungul anilor. Din cind in cind, o voce uimita, luata cumva prin surprindere, constata: "baaaaaai, e pe bune! sint 2 ani!".

Am terminat mare parte, miine urmeaza fardurile, electronicele si actele. In final nu pot decit sa ma bucur ca ma duc ai mei cu masina, sa ma tem de mutarea de peste 6 luni si sa sper ca, la intoarcere, sa vina dan sa ma plimbe prin europa, luind drumul lung spre casa.



ps: si oamenii? o-hoooo, oamenii, te rog nu ma face sa ma gindesc la asta.....

Si-atunci mi-am dat seama

ca totul o sa fie in regula

Maddie o sa fie bine, cit poate de bine sa-i fie unui catel batrin, ai mei o sa fie si ei sanatosi iar, dupa un mic declin, afacerea mamei isi va reveni din nou. Noi vom vorbi la telefon si pe net, pe messenger si skype, o sa ma tii mereu la curent cu toate lucrurile care se intimpla, toate certurile si problemele care mai apar si eu am sa te consolez ca de obicei. Vom tine legatura serios si, chiar daca imi va fi dor si voi pierde citeva evenimente, cind ma voi intoarce va fi ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Eu am sa economisesc bani ca sa vin des inapoi si-am sa incerc sa iau o groaza de cadouri pentru toata lumea. Abia voi astepta sa te vad din nou dar am sa ma gindesc mereu ca timpul zboara cind te distrezi si uite iar am bilet miine spre tara. Oricum, chiar daca pierdem citeva luni, eu pot sa reiau totul de unde a ramas, sa stii, si-n plus, chiar imi doresc, deci sigur o sa mearga.

eu cred ca o sa fie bine. sa-mi dai si tu putin ajutor, sa ma sustii. si totul o sa fie cit se poate de ok...

small

Cind o sa fiu mare ma fac crescatoare de gupi. Ma fascineaza: au culori superbe, se adapteaza bine la majoritatea mediilor si se inmultesc foarte repede. De exemplu am avut o femela care a populat singura bazinul de vreo 2 3 ori, fara nici un mascul prin jur (femela e desteapta si depoziteaza [lapti?] pentru a perpetua specia in caz ca ai ei pleaca la razboi sau alte tragedii de genul), si alta pereche de la care am putut recolta nu mai putin de 19 pesti mici. Astia, dupa vreo luna, sa zicem, au mai facut si ei inca vreo 4 cel putin. E drept, n-au prea multa minte, dar arata bine, inoata frumos si, din cite pot eu sa-mi dau seama, sint destul de fericiti. So gupi it is.
Mai sint apoi inca citeva lucruri care imi vor aduce garantat aceeasi bucurie de fiecare data: porumbul proaspat fiert si ciresele mari, aerul curat care aduce a iarna si prima ninsoare; valea rea vazuta din drumul spre gara in sinaia si primele 2 zile cind primavara a umplut tot orasul cu un verde orbitor. Merg mereu la sigur cu lucrurile mici. It sounds so sissy. But it's true