lucruri pe care regret ca nu le-am facut

- sa-l bag in pizda ma-sii
- sa-i dau o palma rasunatoare, sa urle liftul din cauza ei

- persoane diferite, bineinteles -

only when you sleep

Bineinteles, eu m-as apuca sa-ti spun sa dam dracu' tot si sa fugim. S-o luam la goana, sa dam foc la casa, sa stergem totul, sa darimam dulapurile si sertarele cu amintiri. Si sa ma lasi sa-mi arunc de la etaj calculatorul mai intai, cu toate informatiile pretioase pe care le-am adunat cu sirg ani si ani intregi de-a rindul. Sa am o viata complexa, cu prieteni pe care-i caut saptaminal sau cel putin o data la doua zile, si sa dispara tot in praf magic. Lesser cosmic essence, cum s-ar zice. N-as lua nimic cu mine, nimic nimic, oricum intr-o viata viitoare pot s-o iau de la capat de oriunde vreau. Deci: mobila, si carti, si poze - astea in special, numere de telefon, si orice cadou primit de la oricine altcineva in afara de mine. Hainele pot sa ramina, nu mi-ar placea totusi sa incep o viata noua in curul gol, chiar daca e oarecum biblic si alegoric.

Si uite, trage autobuzul in statie, in el nu-i nimeni afara de o fata care doarme cu fruntea sprijinta de fereastra. Are o geanta rosie, tivul putin dus in dreapta, si imi dau seama ca si ei i-ar prinde bine sa arunce de la etaj cite ceva. Macar setul primit din Serbia de la acel fost prieten. Si-un mare "format c:" dar, hei, cine naiba ma asculta pe mine.

Iar din autobuz, la gara, acolo am bilet la trenul de noapte, fara cuseta, un scaun destul de incomod cit sa ma tina treaza pina la destinatie. Am muzica in urechi - de asta n-am putut sa scap - si loc la fereastra spre sensul de mers. Lumina - crepuscul, dealuri in rest, putin mai departe munti, padurea de jus imprejur cit vezi cu ochii, copaci imensi pe care-i doare-n fund de mine. I-as imbratisa pe fiecare in parte.

Privesc prin geam si rasuflu usurata: am scapat si de data asta...

when you can tell everything turned out juuuust right

intotdeauna ma tem eu ca poate iarba din curtea vecinului e mai verde decit la mine si poate ar trebui sa fac eforturi sa ma mut la dinsul. pina la urma nu fac nimic, ramin la mine in ograda dar exista o mica doza de circoteala (si de regret) care supravietuieste cumva pina la sfirsit. din fericire e anihilata la final pentru ca, nu-i asa, tuturor ne place ca binele sa invinga.

asa a fost in liceu cind, eu fiind la B, mi se parea ca cei de la I sint mult mai tari, mai simpatici si se distreaza de-o mie de ori mai bine decit mine. Regretam ca n-am avut nota mai mare la mate sa intru si eu acolo si ma consolam cu gindul ca, daca chiar imi doresc, poate ma mut. Au plecat spre ei de la diferite clase vreo 6 7 oameni cu totul, eu am ramas la B iar la final de a doispea puteam spune cu mina pe inima ca a fost cea mai misto clasa, ca mi-au placut si baietii si fetele (cu foarte mici exceptii, dusmanul da savoare aventurii), c-am descoperit o groaza de oameni misto si ca, a doua oara, as face-o cu siguranta la fel. In ordinea bancilor Irina, Ana, Zet, Romulus, Serban, Vera, Calin, Bebe, Horatiu, Bianca, Alex, Ileana, Catalin, doar citiva dintre cei care mi-au facut niste amintiri frumoase frumoase. Ca sa nu mai vorbesc despre atasatii diplomatici Doru, Irina si Cata, but this one is for 12B(n-apar chiar toti in poza asta, dar multi dintre cei mai importanti)

Si-apoi a venit facultatea si, nu stiu daca ai aflat, NU am intrat la calculatoare. Ceea ce pentru mine a fost un fail destul de mare, mi se demonstra ca voi ramine mereu "guica al doilea mai prost" - stupid, but then Im not that smart either. Si iar n-am reusit sa ma acomodez din prima, n-am fost total multumita, gaseam io cite alta grupa care era mai ceva ca a mea. Dar in final s-au adunat - unu de-aici, unu de colo si muuulti de la mine - si iar s-a creat acel frumos sentiment de "am scos ce era mai bun".

Viata e tare frumoasa. Si tre sa multumesc unei groaze de oameni pentru asta. Asta asa, c-a venit vorba de scoala. Ca mai sint inca multi, o-hooo...



PS: ma uit la poze. A fost bestial...