duminică, 28 iunie 2009

just nod and walk gracefully by

Oameni care danseaza, oameni care vorbesc, care se simt bine impreuna si zimbesc din toata puterea, aparatul i-a prins pe toti exact la fix, mai mare bucurie sa-i vezi peste ani si sa-ti aduci aminte de acele momente fericite.

Intrebarea e ce naiba faci insa cind ajungi la pozele cu acele persoane care acum au iesit din peisaj dintr-un motiv sau altul, adesea mai putin placut, care iti lasa un gust amar prin comparatie cu momentul prezent. Un fost prieten, acel cineva care s-a purtat nasol cu tine si-ai jurat sa nu mai ai treaba cu el niciodata sau ah, ce bine ar fi fost daca lucrurile ar fi mers altfel, nu mai erai azi gindindu-te in van la ea...

O varianta ar fi sa ardem totul, macar odata la 2 ani, sau piticul verde sa indeparteze cu grija toate urmele in timp ce dormim si nu ne gindim la. I need a shoe gnome to polish my memories and cleverly hide them in the closet. Dar ce te faci cind dulapul da pe-afara...