Oameni care danseaza, oameni care vorbesc, care se simt bine impreuna si zimbesc din toata puterea, aparatul i-a prins pe toti exact la fix, mai mare bucurie sa-i vezi peste ani si sa-ti aduci aminte de acele momente fericite.
Intrebarea e ce naiba faci insa cind ajungi la pozele cu acele persoane care acum au iesit din peisaj dintr-un motiv sau altul, adesea mai putin placut, care iti lasa un gust amar prin comparatie cu momentul prezent. Un fost prieten, acel cineva care s-a purtat nasol cu tine si-ai jurat sa nu mai ai treaba cu el niciodata sau ah, ce bine ar fi fost daca lucrurile ar fi mers altfel, nu mai erai azi gindindu-te in van la ea...
O varianta ar fi sa ardem totul, macar odata la 2 ani, sau piticul verde sa indeparteze cu grija toate urmele in timp ce dormim si nu ne gindim la. I need a shoe gnome to polish my memories and cleverly hide them in the closet. Dar ce te faci cind dulapul da pe-afara...
duminică, 28 iunie 2009
duminică, 7 iunie 2009
In the mean time...
astept in continuare gloria, grandoarea, triumful.
astept batalia epica, astept confruntarea finala, astept o provocare adevarata. sa fie greu, sa fie "pe bune", sa-mi solicite toate resursele de care dispun; sa alerg pe muchie, perfect acordata, atenta la orice obstacol sau capcana, prinsa cu totul in moment. si sa se termine totul cu bine, sa reusesc sa fac fata, sa cistig, dar numai, NUMAI dupa o lupta adevarata. si-apoi sa-mi amintesc ani de-a rindul si, zimbind in departare, sa declar: "a fost perfect"
astept sa ne intilnim si sa discutam. sa stam calmi fata in fata la o masa, sa vorbim fara patima, sa analizam situatia. sa ne gindim impreuna ce se mai poate face, sa luam o decizie de care sa fim amindoi multumiti.
eu as mai astepta si altele, si-as sta cuminte in banca daca totul ar fi iar ca inainte. as mai vrea serile de mai in parcul de la izvor, si drumul din oras pina acasa batut pe jos; zilele de miercuri chiulind la el si toate jocurile jucate impreuna. dar astazi nu-i o seara chiar atit de rea, eu mai am inca multe planuri, iar chestiile de mult trecute le pot astepta si mai incolo.
astept lucruri frumoase, astept realizari, astept sa fim cu totii impreuna. eu pot s-astept mult si bine, sa stii, am o groaza de rabdare, si stiu ca in final nu voi fi asteptat degeaba
astept batalia epica, astept confruntarea finala, astept o provocare adevarata. sa fie greu, sa fie "pe bune", sa-mi solicite toate resursele de care dispun; sa alerg pe muchie, perfect acordata, atenta la orice obstacol sau capcana, prinsa cu totul in moment. si sa se termine totul cu bine, sa reusesc sa fac fata, sa cistig, dar numai, NUMAI dupa o lupta adevarata. si-apoi sa-mi amintesc ani de-a rindul si, zimbind in departare, sa declar: "a fost perfect"
astept sa ne intilnim si sa discutam. sa stam calmi fata in fata la o masa, sa vorbim fara patima, sa analizam situatia. sa ne gindim impreuna ce se mai poate face, sa luam o decizie de care sa fim amindoi multumiti.
eu as mai astepta si altele, si-as sta cuminte in banca daca totul ar fi iar ca inainte. as mai vrea serile de mai in parcul de la izvor, si drumul din oras pina acasa batut pe jos; zilele de miercuri chiulind la el si toate jocurile jucate impreuna. dar astazi nu-i o seara chiar atit de rea, eu mai am inca multe planuri, iar chestiile de mult trecute le pot astepta si mai incolo.
astept lucruri frumoase, astept realizari, astept sa fim cu totii impreuna. eu pot s-astept mult si bine, sa stii, am o groaza de rabdare, si stiu ca in final nu voi fi asteptat degeaba
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
