That time of the year

miroase a vara, miroasa a vacanta
miroase a seri albastre cind ne intoarcem de la tine incet spre casa,
a nopti linistite pe stradute facind planuri de vis

miroase curat, miroase a mare,
dupa ora 7 jumate cind coborim pe corso spre plaja,
cind e putin racoare si sintem obositi dar distractia abia incepe

miroase a munte, a nopti zgribulite in cort, cu paturi aduse de-acasa,
a liniste bine-venita dupa urcat prin padure

miroase a laptrie, a bere pe motoare, a zapuseala gonita usor de o adiere de racoare.

ei bine nu stiu cum miroase in bucuresti dar in utrecht, pe la 12 si 9 minute, cam asa miroase.

13 days and coming home

De ce prietenii mei sint cei mai tare

- pentru ca le place sa se distreze
- pentru ca sint acolo cind ai nevoie de ei (atita timp cit n-ai nevoie prea des... :))
- pentru fac chestii nebunesti, pentru ca sint diferiti, de toate formele si culorile (nu, nu vorbesc de prietenii mei imaginari)
- pentru ca sint simpatici si veseli si isteti
- pentru ca au cite putin din toate
- pentru ca am cele mai frumoase amintiri cu ei
- pentru ca ma asteapta si tin la mine si se bucura de fiecare data cind ma vad

and this goes for all, olanda si rominia...

Mai putin de o luna si bem impreuna.
Rock!

Aproape ca uitasem

la sfirsit serii esti oricum singur




cu alexandru adries, sa-ti tina de urit.

and just when you thought you lost it...

(muzica de fundal)

stii vara aia superba, la care visezi de mult, vara in care toate lucrurile se potrivesc in mod magic, unde pur si simplu totul merge pe roate,

vara in care te relaxezi total, in care te distrezi de minune, in care iti faci o groaza de amintiri frumoase si tot atitea poze superbe, care sa stea marturie pentru toate astea,

vara in care mergeti la mare, la munte, vara in care va stringeti toti prietenii, cum nici n-ai fi crezut ca se poate vreodata, atitia oameni dragi, in sfirsit, laolalta,

vara in care stati impreuna cit e ziua de lunga fara sa va plictisiti nici un pic, cind simti cit de bine e, cit de multe aveti in comun, cum puteti ride o zi intreaga sau vorbi despre toate prostiile din lume,

vara aia efectiv perfecta, vara pe care te temi ca n-o vei mai avea niciodata pentru ca timpul trece si e tot mai greu sa faci lucrurile sa se potriveasca si in plus mai si cresti nepermis de mult pentru ce ti-ai fi imaginat vreodata despre tine,

ei bine, ce-ai spune daca ti-as zice ca vara aia e chiar la cotitura, abia asteapta sa se intimple...

cliseu

(countback - in ordine cronologica): dan, miezu, ada.



back to reality.

Exceptia care dovedeste regula

De cele mai multe ori, este suficient sa ajungi fata in fata, sa spui pur si simplu tot ce a fost, sa semnalezi problemele, sa te deschizi si sa fii pregatit ca si celalalt sa faca la fel. Sa asculti, sa incerci sa nu te inflamezi, sa fii in stare sa accepti o critica, sau macar s-o digeri, sa intorci favorul in masura in care exista o baza reala, sa nu te enervezi, sa fii calm, sa incerci sa privesti si din celalalt punct de vedere. De cele mai multe ori timpul e oricum in avantajul tau, privesti faptele mai obiectiv, iei totul mai putin personal, te detasezi incet incet si lucrurile se rezolva mai usor. De cele mai multe ori functioneaza si, slava domnului, de aia reusim sa nu ajungem sa traim in cite o pestera individuala.


Mda.
De cele mai multe ori.