Sentimentul ca, totusi, aici e acasa.

Lasind la o parte experienta grozava, lucrurile noi, petrecerile grozave, oamenii interesanti si discutiile, potentialul mare, posibilitatile, adaugind la toate diversitatea si diferenta de cultura din care cu siguranta e ceva de invatat, totusi, tot aici e cel mai placut sentiment.

Oameni care se bucura sa te vada, mobila de dimensiuni normale si inaltimi mai mult decit accesibile, ciinele meu cu blana fluffy si pisica idioata care se joaca juma de ora cu o punga. Sigur, oamenii sint mai nervosi si imi gasesc mai greu haine de lungimea potrivita, but it feels so great to be home. Si asta asa, la cald, doar la o prima impresie.

Acasa







ps: dar ce te faci cind oamenii de acolo iti devin prieteni buni, daca dupa doi ani te leaga asa de multe si de tara aia, cu peripetii si poze si momente de neuitat, ei bine, da, ce te faci atunci, ce te faci atunci Diana?