nini nana brain!

Cel mai frumos

2012-01-26T00:00:00.003+02:00

Prin data cind vine iarna de-adevaratelea, noaptea, dupa ce a nins niste ore bune.

Cind viscoleste inca, cind iesi afara si vezi totul imbracat in alb, imaculat, neatins.

Cind primele urme in zapada sint ale tale.
Si prin ele, totul devine al tau.

Divin.

dear 2012...

2012-01-01T16:43:00.004+02:00

here's something you're never going to forget...

you aint seen nothing yet!

on the long term...

2011-12-14T22:56:00.001+02:00

full-bodied people are gonna get fat and skinny ones are going to dry out. so much for the meaning of life.

and then a fearsome voice said: Those days are OVER!

2011-11-23T23:33:00.001+02:00

...meh, something else is always just around the corner

ATIT! de usor

2011-07-25T02:54:00.002+03:00

si atunci o voce interioara i-a soptit:

get OVER it!

and she did.

have been going on for some while now but...

2011-06-22T02:25:00.001+03:00

these are the best years.

dont you dare forget that.

The five people you meet in heaven, only reversed

2011-06-08T22:09:00.004+03:00

Sa facem un exercitiu de imaginatie.

Inchipuie-ti ca esti la o masa cu fix acele persoane pe care iti doresti cel mai putin in lumea asta sa le vezi.

Nu, nu cei nitel nesuferiti sau enervanti. Nu cei pentru care inca mai ai o mica rica din liceu sau generala. Nu, nu ei. Ne referim aici la cazurile grave, la acele persoane pe care ai face orice sa nu le mai vezi niciodata, cei sau cele care iti stirnesc un munte de resentimente, de stinjeneala, de sentimente mocnite care au ramas mereu nespuse si care, tocmai d-aia, de-a lungul timpului, au crescut in greutate. Acele persoane pe care si acum ti-e greu sa le ignori cu gratie, care inca te mai fac sa suferi cind iti aduci aminte ce s-a intimplat sau, din contra, cele pe care ti-e pur si simplu rusine sa le intorci privirea. Ei bine, da, inchipuie-ti ca tocmai aceste persoane stau la masa cu tine. Doar ele.

Cu cine stai la masa? Sau poate esti norocos si esti singur...?

Imagineaza-ti care ar fi atmosfera.

Imagineaza-ti ce ai face tu. Dar ce ar face ele? Se cunosc, ar lega conversatii? Au sanse sa se imprieteneasca, sa se "alieze" impotriva ta? Te-ar baga in seama, te-ar ignora cu desavirsire, ar incepe sa tune si fulgere?

Imagineaza-ti ca nu ai cum sa pleci, ca trebuie sa stai acolo cel putin jumatate de ora, imagineaza-ti cum te-ai simti exclusiv printre "inamici".

Cu cine ai incerca totusi sa comunici?

Imagineaza-te stind acolo, fata in fata cu cele mai grele momente din viata ta. Cu TOATE, deodata, impreuna.

Imagineaza-ti apoi ca cineva se aproprie de masa voastra si vine sa te ia de acolo. Sigur, ar putea sa fie oricine, numai sa scapi mai repede si sa-ti bagi capul in pamint ca strutul si sa te gindesti ca asta nu s-a intimplat, de fapt, decit in capul tau. Dar iata ca nu e oricine, e tocmai persoana care te cunoaste cel mai bine, care iti stie tot trecutul tau si, probabil, pe toti cei de la masa, o persoana care te intelege, care nu te judeca, care e total de partea ta. Persoana aceea e probabil cel mai mare sprijin pe care il vei avea vreodata in viata.

Cine e persoana aceea?

Let us never meet again

2011-05-11T02:47:00.000+03:00

... da' altfel e ok, raminem prieteni!

vruuuuuuuuuuuuuuuuuuummmMMMM!

2011-04-30T05:53:00.004+03:00

Am stat si m-am gindit azi la calatoritul inapoi in timp.

Cum s-ar produce - a) fara sa-ti aduci aminte nimic, pur si simplu te-ai trezi in ziua Z acum x ani cu amintirile si mintea de atunci, fara sa stii ca tu apartii de fapt viitorului si doar ai ales sa retraiesti un queens day de anul trecut, sau b) tranzitia ar fi lina, la teleportarea dintre zile contribuind toate elementele similare (melodia asta a mai fost; lumina asta; coada asta la buda), astfel ca la un moment dat sa constati pur si simplu ca te-ai intors in timp si retraiesti, cel putin pentru o perioada, anul trecut pe vremea asta.

nu ca as fi melancolica. doamne fereste.

zau.

There still is hope!

2011-04-10T20:12:00.003+03:00

Ca urmare a faptului ca tocmai am reusit sa mai castig un joc de solitair draw 3 cu punctare las vegas ridicindu-mi astfel procentajul general de castig la magnifica cifra de 3% (781 de jocuri jucate din care doar 24 castigate), imi permit sa mai astern aici una din acele mostre de optimism incredibil, adesea asociat cu prostia infantila, care ma caracteriza cindva.

Asadar si prin urmare, inca mai sper la zile vesele cu soare, la o alimentatie sanatoasa si un program sustinut de sport care ma va face sa pot sa ma misc liber si la 65+ de ani; la un serviciu incununat de satisfactii si provocari, la vacante magnifice in felurite colturi din rominia si din lume, la prieteni amuzanti si simpatici, cu care sa impart si vechi, si noi. Iar baza pentru toate acestea exista, si-as vrea sa multumesc pe aceasta cale parintilor si sorei mele, lighioanelor din casa pe care le-am avut mereu in jur si pe care, chiar daca s-au mai "schimbat" in timp, istoria le va consemna ca detinind pe rind un rol important si de neuitat pentru mine, lui Dan care-mi asigura sustinere si stabilitate afectiva, tuturor prietenilor care ma cauta si ma-ndragesc si carora, cu proxima ocazie, le voi da serios de baut de ziua mea, scolii din militari, liceului de linga cismigiu, maretei politehnici, orasului bucuresti si, cu jumatate de norma, orasului sinaia. As vrea de asemenea sa-mi multumesc mie si sa-mi impartasesc un mare "pat on the back", pentru ca daca nu eu, atunci - cine?, si daca nu acum, atunci - in puii mei - cind?

dar timpul nostru se termina, as dori sa inchei acest discurs omagial cu scuzele de rigoare pentru toti cei nu atit uitati cit omisi din dorinta de a nu transforma un mic si inocent moment de nebunie temporara intr-o mostra ce poate sta impotriva mea ca proba serioasa atunci cind voi decide sa tai cauciucurile masinii unui om rau care o supara pe mama sau sa ma reped la beregata unor baietasi tupeisti de cartier. ti-hiiiii. zen.

2011-04-06T03:36:00.005+03:00

pentru ca nu sintem niciodata prea mari sau prea intelepti (well now, at least not me) ca sa NU mai dezbatem pe tema prietenie adevarata. Cui ii pasa de fapt, in cine iti poti pune increderea, cine va fi acolo atunci cind ai nevoie, cine te ajuta la greu, cine va raspunde la telefon, cine nu te va uita, cine te considera simpatic sau ok, cine isi da peste cap ochii in interior, pe cine plictisesti dar disimuleaza (si de ce?), cine merita efortul. Prieteni de-o viata, de 10 ani, de 5, de 2, sau cineva pe care abia ai cunoscut dar cu care efectiv te-ai conectat, cineva care are potential, cineva de care te vei desparti poate definitiv in citeva luni dar care ti-a lasat citeva amintiri foarte frumoase. In cine sa investesti? Problema de optimizare cu resurse limitate, functie cost greu de definit si rezultate... incerte.

Dar daca am invatat ceva greu greu, poate absurd de greu pentru cineva care are niscaiva pretentii de la sine, este ca toata treaba asta este cel putin reciproca, iar cei care conteaza, o sa te caute si ei la rindul lor. Plus minus 3%. And the rest is history.

Ei, da, bine ca ti se pare tie la mintea cocosului. Unii pricep mai greu.

Self destruct in 3.. 2.. 1

2011-03-11T16:38:00.002+02:00

BOOM!

just another friday

2011-03-05T04:26:00.004+02:00

the music, the alcohol, the madness... isnt that what its all about? not making memories per se but rather living each moment to the fullest...

and when the moment comes, Ill know i did....

Cause sometimes we hurt.

2011-02-24T01:50:00.003+02:00

Am omorit o narcisa.

Am cumparat-o de la IKEA acum vreo 2 saptamini jumate. In ultima vreme imi plac plantele, imi plac tare mult, in special cele in ghiveci, si nu ma supara daca florile li se trec repede, eu le iubesc si le pastrez si dupa aia, chiar daca arata ca niste buruieni, doar frunze tepoase sau salata verde...

Si-asa, dupa succesul extraordinar cu irisii pitici, am fost la IKEA si am luat un ghiveci cu narcise. Le-am luat special cit mai mici si cu citi mai multi boboci, sa vad cum cresc si se dezvolta. Si s-au facut inalte, aveau un potential mare si numarasem 13 boboci la un moment dat. Si tocmai stateau sa se deschida... uite acum... poate miine...

si....

nu s-au mai deschis deloc. Probabil le-am udat prea mult, iar cei 13 boboci magnifici s-au uscat in teaca lor subtire, s-au scofilcit si nu s-au mai deschis niciodata. Le-am schimbat mai apoi pamintul, le inundasem, efectiv, mi-a parut asa de rau de prostia mea... Le-am resolificat si mutat chiar linga geam si, chiar daca aveam sa le pastrez oricum, m-am bucurat totusi sa vad ca au mai aparut citeva flori care au inceput sa se si deschida de data asta. Bobicii morti in schimb s-au facut maro si s-au vestejit, astfel incit acum, cind am smuls unul si l-am curatat am vazut floarea moarta inauntru, care era gata-gata sa se deschida in toata frumusetea ei si pe care eu, din prostie, am omorit-o din fasa.

E tare trist... ma simt cam ca baietelul din "Dupa melci"....

Ce mai face Diana

2011-02-19T20:15:00.003+02:00

- se muta o data la sase luni. Dupa ce am locuit 23 de ani in aceeasi casa mi-am testat adaptabilitatea la schimbare prin mutari reptate la intervale aproximativ egale. Prima oara a fost un apartament cu mult potential, fix in centrul centrului, dar din care din pacate am ajuns sa locuiesc mai mult intr-o camaruta de aproximativ 6 m2 fara masa, scaun, ferestre sau incalzire. Nu ca ai avea nevoie de incalzire cind tot ce trebuie sa faci este sa aprinzi lampa de halogen. In rest, un pat maare, un cos de rufe si agatate sus, foarte sus chiar si pentru mine, niste dulapuri pentru haine. Acea perioada va ramine pentru mine colorata in cenusiu si albastru inchis, pentru zilele petrecute invatind cu laptopul in brate, pentru lipsa de comunicare cu flat-mate-ul de atunci care mi-a macinat nervii, starea de bine si increderea in sine mai mult decit orice pina acum, pentru finalul brusc si iremediabil a ceva ce, ca sa vezi, avea potential, dar si pentru serile de iesit in oras cu oameni noi, pentru cei care mi-au devenit prieteni la care acum tin mult.

Urmatoarele 6 luni au fost, cumva, aproape diametral opuse. M-am mutat la mama dracu dupa grele incercari de a-mi gasi o locuinta, care in final "m-a luat" (pentru ca aici asa e, tre sa te accepte casa pe tine, nu atit tu pe ea) cu fix o zi inainte sa fiu data afara din prima. Dar dupa cenusiu si albastru inchis au urmat 6 luni de galben si culori calde, pentru ca odata cu venirea primaverii am redescoperit ca totusi nu sint ciuma pamintului, ca POT sa ma inteleg bine cu oamenii si, in final, ca "its not me, its YOU". Asa ca m-am inteles bine cu colegii de apartament care s-au perindat prin casa din "militari", iar de unii are sa-mi para cu siguranta rau cind o sa plec din Olanda. Galben, asadar, pentru zilele de vara petrecute in balcon, vorbind vrute si nevurte, pentru queens day, pentru jucat WoW intensiv, pentru sentimentul ala extraordinar ca ai tot timpul din lume si o companie pe masura.

Si dupa anul unu a urmat anul 2. Culoare? inca nu m-am hotarit, abia s-a terminat perioada de 6 luni standard, imi trebuie putina perspectiva ca sa observ in ansamblu. Am avut in schimb cea mai mare (si mai scumpa) camera de pina acum. Si iata, inca jumatate de an si am schimbat-o! Acum stau in 2 camere mici dar eficiente - un dormitor si un birou. Si am sentimentul ca totul o sa fie cat se poate de bine...

- merge pe bicicleta! Incredibil, dar s-a intimplat! Desi nu am inca una A MEA imprumut cu nesimtire bicicleta rabatabila a Elei, care nu are viteze (which is convenient, as im still afraid to take the hands of the wheel :) si frina de picior, si in general destul de micuta pentru inaltimea mea dar mie imi convine la fix.

- se uita la televizor, si in general la stirile de la ora 7 de pe protv. Imi place tare mult jurnalul lor, mai ales ca daca treci de primele 20 de minute care sint headlineurile obisnuite incluzind eventual crime, incendii si alte chestii de "prima pagina", dau informatii interesante si in general optimiste. Stiai de exemplu ca la noi s-a aclimatizat banana nordului si kiwi? Dar ca exista in plan repopularea Marii Negre cu calcan si reintroducerea zimbrilor si chiar a castorilor in Retezat? Sau poate ca unele resorturi balneoclimaterice din Buzias au fost remodernizate si acum asteapta turisti, in special straini? Zau, mie toate astea imi transmit un sentiment grozav de bine, de schimbare, de rotite care se misca.

Si, e bine ba?

Ba, e bine!

postcard

2011-02-11T21:37:00.004+02:00

Copilarosi sau maturi, intotdeauna amuzanti, cu planuri marete de viitor sau boemi pina la dumnezeu, acei eterni pierde vara care iti aduc aminte ce inseamna o dupa-masa de mai pierduta vorbind despre orice. Cei care vor fi intotdeauna linga tine dar si cei care trec ca un vint de primavara, lasind in schimb in urma vreo duzina de amintiri magice.

here's looking at you, kid :)

Never regret something that once made you smile

2011-01-19T18:23:00.004+02:00

Acum o mie de ani am avut niste prieteni pe care credeam ca o sa-i am toata viata. Unii au plecat, altii s-au instrainat, altii au fost atit de sinceri cu mine incit mi-au semnalat probleme potential fundamentale abia 4 ani mai tirziu. Sinceritatea asta.

Acum o mie de ani faceam gimnastica de 3 ori pe saptamina si imi place la nebunie. Invatam 3 limbi straine si ma jucam pe un 386 cele mai tari jocuri cu grafica VGA care ajungeau la mine pe dischete "mari" de 1.2 mega.

Acum o mie de ani am avut cel mai frumos si bun si destept ciine collie de pe lumea asta. Te latra daca udai florile pe balcon, incerca sa te muste daca aruncai gunoiul, era bun cu toata lumea, dar in special cu baietii, pisicile si porcii de guineea. Si-asa o sa ramina mereu pentru mine, la fel cum o sa ramina poiana de la sinaia, care nici aia nu mai e, serile cind vorbeam ore in sir cu doru despre diablo 2 si tot ce a fost bun din generala, liceu si facultate.

Iau copilaria si-o impaturesc frumos. O asez apoi cu grija intr-un dulap intreg, numai al iei, pentru ca 24 de ani ocupa ceva loc.

La revedere si multumesc. Ne vedem mai tirziu, mult, mult mai tirziu.

2011-01-15T01:44:00.004+02:00

In final, e adevarat ca tot ce putem face este sa mai castigam putin timp. Doar atit. Axa se citeste intr-un singur sens din pacate, o sa imbatrinim, o sa ne stafidim ca niste fructe uscate si noi si, ce e mai rau, si cei apropiati, o sa pierdem rind pe rind cam tot ce credeam ca e cel mai important la un moment dat.

Fact.

Dar intre timp uite ca am mai castigat niste timp, niste zile, niste amintiri frumoase, o stare de bine. So until the moment comes, carpe diem. Its the only good choice you have anyway.

elementary, my dear watson...

2010-12-31T01:09:00.001+02:00

sometimes the problem is not not knowing someone well enough but rather knowing that person too well....

Who says living in your own reality is bad?

2010-12-10T02:37:00.003+02:00

Am un nou gardian pazitor. Il cheama Styx si e un dragon de argint. Are aripile larg deschise dar nu are de gind sa zboare prea curind; desi nu ne stim de mult sint sigura ca nu ma va lasa la greu. Vine dintr-un tarim unde era foarte puternic, unde exista elfi si zine si magia celor patru elemente, unde razboaiele sint lungi si fortele de neimaginat. Locuia in varful unui munte magic si era stapin pe o suprafata mai mare decit setorul 2, dar un blestem puternic l-a facut prizonierul unei custi de sticla fix 1304 ani si 6 zile.

Azi l-am eliberat, asa ca in schimb ma va apara mereu si va avea grija de mine.
Multumesc Styx.

wishful thinking

2010-12-01T01:31:00.001+02:00

pentru ca tu existi doar in mintea mea, si daca nu mi te mai imaginez, atunci ai sa dispari pur si simplu. PUF!

Si ieri va fi o zi

2010-11-25T02:52:00.002+02:00

Am vazut zilele astea reclama la ProTV care se pregateste sa sarbatoreasca 15 ani de activitate pe fix intai decembrie. Promo emotionant, nitel cam cliseic pe alaturi, despre cum au schimbat ei lumea inconjuratoare si au dat liberate tinerilor. Despre cum au dat alternative. Despre generatia pro. Bine, de fapt cel mai interesant mi se pare totusi cum s-au schimbat fetele oamenilor de acolo, s-au conservat al naibii de mine, nici nu zici ca au imbatrinit cu 15 ani. Da, e ceva, 15 ani.

Eu am crescut cu ProTvul intr-adevar si desi nu am fost niciodata un fan infocat, pentru ca pur si simplu nu imi sta in caracter, nici n-am iesit in strada nici nu am sunat vreodata la stii si castigi, dar mi-au placut dintotdeauna pentru ca la ei am vazut prima oara serialele mele preferate, ei au dat seinfeld lunea, mad about you martea, viata ca-n filme miercuri, parca, si joi friends. Asa sint eu, mai loiala, uneori poate nejustificat, dar am ramas cumva foarte legata de postul ala pentru ca anul in care au aparut cred ca a fost pur si simplu unul foarte bun pentru mine. Faceam gimnastica, eram a patra, aveam o groaza de prieteni si abia o luam pe Maddie. Ar face anul asta in februarie 15 ani si ea, daca apuca.

Nu ca m-as plinge acum, viata e buna. In general, pe alocuri mereu gasesti ceva care sa te amarasca, dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca parca toata copilaria mea constienta si tot ce a urmat dupa aia a inceput in anul 1996. Ciudat cum merg lucrurile. Sau poate nu asta e ciudat, e doar ciudat sa privesti retrospectiv intr-un trecut care totusi inseamna ceva. 15 ani, zau, o viata de om! sau de ciine.

Mircea Nedelciu, baiat destept cum l-am mai laudat si-n alte dati, a scris la un moment dat o nuvela cu titlu ca mai sus. Era vorba despre un om simplu c-o viata absolut comuna spre plictisitoare chiar, care se trezeste si nu prea intelege de ce lucrurile sint nitel schimbate decit se astepta. Iar la sfirsit, cind isi da seama ca a facut o calatorie in propriul trecut, e cum nu se poate mai incintat ca acea calatorie se va repeta mereu si mereu, dezvaluind de fiecare data un detaliu al vietii lui pe care poate il uitase sau nu-l apreciase cum trebuie. Pentru ca viata e ceva extraordinar chiar daca, in final, nu atingi nimic maret. Pentru ca mereu ai atitea momente la care te poti intoarce si pentru ca mereu ai ce sa speri pentru mai incolo. Si muzeuograful acela, in povestirea lui, se bucura de nu mai poate desi are o perspectiva, in ambele sensuri, total banala. Un optimist incurabil Nedelciu, ce sa mai zici. A murit in '99 dupa ce s-a luptat 10 ani cu leucemia. Si ieri va fi o zi. Bagi o fisa?

note to self

2010-10-26T01:41:00.001+03:00

Diana nu mai fi penibila.

starea de fapt

2010-10-17T18:58:00.001+03:00

M-as pune in cur si mi-as plinge de mila.
Dar ce ma fac, la un moment dat tot trebuie sa imi intind rufele...

This is not for you

2010-09-25T01:31:00.002+03:00

Zilele in care asteptam un mail de la tine
in care asteptam un telefon, in care luam mereu mobilul cu mine, chiar si la baie, gindindu-ma ca, poate, chiar atunci o sa suni
cind te cautam in poze, cind mi-era rusine sa intreb prietenii de tine desi vroiam incredibil de mult sa stiu ce mai faci, cind mi-era frica intr-un fel chiar sa-ti aud numele
cind imi faceam program dupa tine, gindindu-ma ce ar fi mai convenabil pentru tine, ce ti-ar placea tie mai mult, cum sa fac sa fie mai bine, pentru tine, pentru tine, pentru tine...
cind iroseam energie, si sentimente, si timp, stiind ca sansele ca tu sa-mi impartasesti astea tind vertiginos spre zero

zilele alea s-au terminat.

Un mare, concis si hotarit

2010-09-18T08:06:00.002+03:00

NU

because I know better. chin-chin!

din putul gindirii

2010-09-10T01:27:00.002+03:00

Nu inteleg oamenii care se pling sau sint nemultumiti de virsta lor:
Daca esti mai mare, inseamna ca ai mai multe amintiri frumoase, ai trait mai mult si ai valorificat mai mult timp decit altii.
Daca esti mai mic inseamna ca ai tot viitorul in fata, ai o groaza de descoperit si de cercetat. E drept, probabil o sa treci prin acelasi gen de experiente ca toti, dar un lucru devine important doar cind este AL TAU.
In final, oricum murim cu totii. Asa, si?

suris de invingatori

2010-09-03T01:16:00.004+03:00

Cei mai frumosi, cei mai puternici,
Cei mai amuzanti, cei care se distreaza cel mai bine
si care profita de orice moment
Cei care merg mai departe, cei care vor supravietui "No Matter What"
Cei care vor fi mereu acolo, cei care,
chiar daca mai pleaca,
se vor intoarce pina la urma
Cei care nu regreta, cei care lupta
Cei care pot schimba ceva
Cei care cauta fericirea si nu se vor opri de la nimic pentru asta
Cei de acolo si cei de aici
Cei ce cistiga intotdeauna si cei care invata din greseli,

acolo sintem noi;
Ne recunosti foarte usor.

picking up the pieces

2010-08-16T23:00:00.002+03:00

inspira
expira
inspira
expira
deschide ochii si uita-te in jur
da, lumea e tot acolo
e pour si mouve, vorba aia
ridica-te de jos

walk

step up to reality

ps: it aint gonna stop for you, honey.

snapshot

2010-08-13T16:41:00.004+03:00

E ciudat tare cu pozele astea.
String poze, aleg, cataloghez corespunzator si apoi las Picasa sa se uite prin ele si sa-mi gaseasca oamenii. Oameni pe care apoi ii pun si impart si pe ei in albume separate, (ei nu, serios, nus io asa maniaca, programul face majoritatea trebii, oricum) in care ma mai uit din cind in cind, compar, ma uit la diferentele care apar cu timpul, tunsori, stil si alte alea.

Si aici apare problema. Cum selectez? Sa fac cite un album pentru fiecare? Pentru fiecare-fiecare om care apare vreodata intr-unul din cele peste 18.000 de cadre din calculatorul meu? "Ei, nu, faci si tu pentru cei care sint mai importanti." Dar cum pot stii cine acum cine se va dovedi, poate, sa fie important in ceva timp de-acuma incolo? Sau cum se schimba treaba?

...sint oameni care au fost mereu acolo
...sint oameni care dispar brusc si dupa care iti pare rau
sau nu
...sint oameni pe care nu-i cunosti bine inca dar par sa aiba potential
...sint oameni pe care ii vezi foarte rar dar care inseamna enorm
si mai sint, bineinteles, toate acele amintiri minunate pe care ai ratat sa le tragi in poza.

what to do, what to do

concluzie

2010-07-30T01:29:00.003+03:00

Upon a closer analyses and evaluation, the committee has come to the following conclusion:

Sint proasta.

Thank you for you support and attention, we wish you all a good night.

da-ne-am cu capu de pereti sau "shhh, dont say a word"

2010-07-20T22:57:00.004+03:00

the pain
the horror
the distress
the sadness
the disappointment
the loneliness
the cruelty

the humanity

That time of the year

2010-06-23T01:03:00.006+03:00

miroase a vara, miroasa a vacanta
miroase a seri albastre cind ne intoarcem de la tine incet spre casa,
a nopti linistite pe stradute facind planuri de vis

miroase curat, miroase a mare,
dupa ora 7 jumate cind coborim pe corso spre plaja,
cind e putin racoare si sintem obositi dar distractia abia incepe

miroase a munte, a nopti zgribulite in cort, cu paturi aduse de-acasa,
a liniste bine-venita dupa urcat prin padure

miroase a laptrie, a bere pe motoare, a zapuseala gonita usor de o adiere de racoare.

ei bine nu stiu cum miroase in bucuresti dar in utrecht, pe la 12 si 9 minute, cam asa miroase.

13 days and coming home

De ce prietenii mei sint cei mai tare

2010-06-11T23:19:00.002+03:00

- pentru ca le place sa se distreze
- pentru ca sint acolo cind ai nevoie de ei (atita timp cit n-ai nevoie prea des... :))
- pentru fac chestii nebunesti, pentru ca sint diferiti, de toate formele si culorile (nu, nu vorbesc de prietenii mei imaginari)
- pentru ca sint simpatici si veseli si isteti
- pentru ca au cite putin din toate
- pentru ca am cele mai frumoase amintiri cu ei
- pentru ca ma asteapta si tin la mine si se bucura de fiecare data cind ma vad

and this goes for all, olanda si rominia...

Mai putin de o luna si bem impreuna.
Rock!

Aproape ca uitasem

2010-05-12T18:19:00.003+03:00

2010-04-30T07:56:00.002+03:00

la sfirsit serii esti oricum singur

cu alexandru adries, sa-ti tina de urit.

and just when you thought you lost it...

2010-04-29T01:52:00.007+03:00

(muzica de fundal)

stii vara aia superba, la care visezi de mult, vara in care toate lucrurile se potrivesc in mod magic, unde pur si simplu totul merge pe roate,

vara in care te relaxezi total, in care te distrezi de minune, in care iti faci o groaza de amintiri frumoase si tot atitea poze superbe, care sa stea marturie pentru toate astea,

vara in care mergeti la mare, la munte, vara in care va stringeti toti prietenii, cum nici n-ai fi crezut ca se poate vreodata, atitia oameni dragi, in sfirsit, laolalta,

vara in care stati impreuna cit e ziua de lunga fara sa va plictisiti nici un pic, cind simti cit de bine e, cit de multe aveti in comun, cum puteti ride o zi intreaga sau vorbi despre toate prostiile din lume,

vara aia efectiv perfecta, vara pe care te temi ca n-o vei mai avea niciodata pentru ca timpul trece si e tot mai greu sa faci lucrurile sa se potriveasca si in plus mai si cresti nepermis de mult pentru ce ti-ai fi imaginat vreodata despre tine,

ei bine, ce-ai spune daca ti-as zice ca vara aia e chiar la cotitura, abia asteapta sa se intimple...

cliseu

2010-04-18T03:16:00.000+03:00

(countback - in ordine cronologica): dan, miezu, ada.

back to reality.

Exceptia care dovedeste regula

2010-04-16T16:11:00.004+03:00

De cele mai multe ori, este suficient sa ajungi fata in fata, sa spui pur si simplu tot ce a fost, sa semnalezi problemele, sa te deschizi si sa fii pregatit ca si celalalt sa faca la fel. Sa asculti, sa incerci sa nu te inflamezi, sa fii in stare sa accepti o critica, sau macar s-o digeri, sa intorci favorul in masura in care exista o baza reala, sa nu te enervezi, sa fii calm, sa incerci sa privesti si din celalalt punct de vedere. De cele mai multe ori timpul e oricum in avantajul tau, privesti faptele mai obiectiv, iei totul mai putin personal, te detasezi incet incet si lucrurile se rezolva mai usor. De cele mai multe ori functioneaza si, slava domnului, de aia reusim sa nu ajungem sa traim in cite o pestera individuala.

Mda.
De cele mai multe ori.

vita de vie

2010-04-01T04:03:00.006+03:00

prima melodie "eu voi veni la noapte, sa stii iubita mea, sub cerul plin de stele, aproape vom zbura"

clasa a saptea, "el etpaon" si "ozosept", ce muzica, domle, baga activfm la romtop! kirk te iubim!

festivalul berii, undeva prin clasa a unspea probabil, eu si bebe ne feream de oamenii care faceau pogo, incercind totusi sa ajungem cit mai in fata.

apare albumul doi, schimb cu romulus de muzica pe net, "la gitul tau" si "visare". traiasca atomicul care pe atunci baga toata muzica romineasca posibila, chiar si cea buna!

stufstock 2, impreuna cu ana, intind o mina sa ridic de jos un vamaiot alunecat in panta

sighisoara un an mai tirziu, cu roxana pe niste scari, ascultam 2 baieti foarte frumosi, de altfel, care interpreteaza "ceata"

la tine acasa, o zi inainte sa plec la mare, mi-ai imprumutat casetele tale cu vita si cure. adormind cu ochii deschisi, mai rau, vorbind in somn, "mai lasa-ma tigara asta si plec" si uite cum aproape pierd trenul. trenul catre mare. mare. vara.

vita de vie. o formatie cu care am crescut. and it keeps going, and going...

efect terapeutic

2010-03-16T15:50:00.003+02:00

in momente nasoale, momente de suparare
momente in care mi se pare ca totul e impotriva mea
si ca eu sint o victima absoluta, ca nimic nu iese asa cum trebuie
si ca ar trebui ca cineva sa tina scorul si sa-mi faca o statuie la sfirsit;
in momente in care imi vine sa fac filozofia fugitului
si a luatului-de-la-capat
intr-un loc unde nimeni nu stie nimic despre mine si pot lua totul de la zero
- de parca asta ajuta, de fapt, fantomele sint peste tot -

ei bine, in astfel de momente
un avatar a-tot-intelept apare
si-mi spune cu o voce ce aduce vag a sora-mii:
"Diana, te comporti ca o handicapata,
ce dracu, ai numai telenovele in cap?"

morala: [...] si daca ai o pisica p-acasa, spune-i sa ma pupe in fund

hihihihihihihi

2010-03-03T00:18:00.009+02:00

Doamnelor si domnilor, in aceasta seara, featuring stare de zile mari, datorata unei conjuncturi de evenimente si oameni simpatici, nimic iesit din comun, but overall cute:

- am inceput lectiile de olandeza, o data pe saptamina la imposibila ora de 8.30 terminandu-se la 10 jumate seara, asta dupa o zi plina plina de stat la facultate si lucrat la assignmenturi. Dar e foarte amuzant, ma hlizesc in ora cam 70% din timp de ce limba urita si cuvinte imposibile au oamenii astia, in timp ce in restul de 30% zimbesc frumos si raspund la intrebari si exercitii ca o nesuferita 100% ce sint. In fine, eu ma distrez foarte bine, mi-am adus aminte ce tare era sa inveti limbi straine si sa te chinui cu chestii atit de simple precum pronume personale si conjugari elementare de verbe. F O A R T E T A R E F R A T E !

- azi am primit un martisor de la Ela, singurul de anul asta probabil, oricum un gest care mi s-a parut foarte foarte dragut, avind in vedere ca obiectul in sine e o insigna in forma de floare pe care chiar am de gind sa o intrebuintez. Oi fi pierdut eu tirgul de la MTR, dar tot m-am ales cu ceva :)

- la facultate stau de dimineata pina seara si uneori nu apuc sa maninc, dar la sfirsitul zilei ajung acasa cu placutul sentiment ca am mai rezolvat ceva din muntele de assignmenturi si proiecte care imi zimbeste zeflemitor. Usor usor se fac toate. Intre timp am modelat o super pendula in Maya, invat sa programez in Java si fac prelucrare pixel-cu-pixel a imaginilor prin cod C. Bine, multe din toate astea mi-au luat mai mult timp decit cuiva care chiar SE PRICEPEA, probabil, dar in orice caz eu ma bucur cretin pentru fiecare margica pe care o mai descopar. Ti-hii

- la mine in militari unde m-am mutat toate sint bune si frumoase. Il am pe vecinul meu Paul care e foarte de treaba si jucator de wow si, mai nou, la mine in ghilda, pe vecina Esther care e nemtoiaca si tocmai a avut examen la psihologie, pe Anemieke careia i-am dat o conserva de ton pentru care inca nu m-a rasplatit si, deh, mai e si Christel, pe care o aude toata casa cind face sex, eveniment care se intimpla destul de des pentru a fi sarbatorit de noi toti cum se cuvine. Dar am un ditai balconul care da spre vest, am soare (si luna!) mai mereu, am supermarket turcesc cu masline si brinza alba ca acasa, aproape, castane si portocale cu doar 50 de centi kilul! Si tot within walking range, pe iuliu maniu autohton [care chiar se aseamana cu bulevardul numit intrucit e foarte circulat in maretia lui de 2 benzi in total] e un ditai magazinul oriental pe care abia astept sa-l cercetez de condimente si chestii ciudate, chit ca nu sint eu mare bucutareasa dar daca-i bal, bal sa fie!, macar sa mai incerc si eu citeva dracii culinare, sa nu zic c-am locuit in olanda si n-am pregatit mincare vietnameza :))

o zi minunata pentru pestii banana!

knowing me? knowing you?

2010-02-16T16:38:00.004+02:00

Cea mai misto experienta dupa parerea mea ramine sa cunosti lumea. Sa ti se deschida ochii mintii, sa ramii surprins cind vezi cit de diferiti sint oamenii, cu detalii la care nici nu te gindeai vreodata, cu chestii pe care le luai de la sine intelese asa, acel common sense care, e drept, uneori te poate surprinde si neplacut ca lipsind dar, dumnezeule, cita diversitate in lumea asta.

De la fata din filipine care e de 4 ani in olanda si se simte rupta intre acasa si "acasa", care uneori se teme ca-si va pierde identitatea pentru ca se adapteaza foarte usor, la ghanezul care explica simplu ca cei mai multi studenti africani nu ar pleca la master chiar daca ar avea bursa integrala din cauza biletului de avion pe care nu si-l pot permite dar ca toti isi imagineaza europa ca "the promissed land" si spera sa ajunga cindva acolo, pina la olandezul care afirma nonsalant ca fratele lui a facut sex si a fumat iarba prima data la 12 ani si ca asta e ceva relativ obisnuit printre oamenii locului.

Minunat, absolut minunat.

Cea mai frumoasa lumina

2010-02-08T06:50:00.014+02:00

e cea de la amiaza, vara, pe la ora 5 spre 6, cind esti pe plaja si caldura se mai domoleste, cind stai si o lalai intr-o lene nesfirsita, fara nimic bun de facut si fara A B S O L U T nici un regret...

ps: o, si ce poze frumoase ies...

Final tragic al unei povesti clasice de dragoste

2010-02-03T01:30:00.003+02:00

"Lucia şi Ursu erau departe, departe, se contopeau cu zarea. Se ţineau de mînă, de vîrful degetelor, se lăsau însoţiţi de vuietul aprig al mării.

-Noi, Lucia, ne-am spus totul..."

fact

2010-02-01T02:37:00.003+02:00

doamne ciudate sint zilele astea care parca nu se mai termina, te trezesti dimineata mergi intr-o mie de locuri si faci chestii si aduni si stringi si apoi amesteci din nou, 2-3 telefoane apoi iar de la capat, cu emotii in sus si-n jos si stari de spirit care te intorc pe toate partile ca la sfirsit sa te gindeste "aia tot azi era?".

si-apoi la celalalt capat cineva iti spune ca a stat toata ziua, o duminica lenesa obisnuita... ce viata, domle!

4 petreceri, 3 carti citite, 2 calculatoare reinstalate si o nunta...

2010-01-12T22:39:00.002+02:00

Ce faci atunci cind te deprimi ca vacanta s-a sfirsit si te napadesc toate treburile si grijile?

Incepi sa-ti planifici urmatoarea vacanta...

diana is not here right now so please leave a message

2010-01-08T00:57:00.006+02:00

vreau infinitul vreau nemurirea si nopti magice pina la sfirsitul ei, vreau prieteni in jur si ris si muzica vreau sa fim mereu impreuna, vreau sa nu pierd nimic niciodata vreau doar sa adun si sa pun deoparte, vreau numai amintiri frumoase si poze si tu linga mine, vreau sa ma sune si sa-mi spuna ca-i pare rau, vreau sa stam pe banca in parc la eroilor si sa ne uitam la skateri intr-o zi de vara, vreau liceu si anul I si vama din anul trei, vreau shotul de tequila de pe plaja de la ora 4 dupa amiaza si noaptea din cort cind afara ploua, vreau sa nu imbatrinim niciodata si sa stam de dimineata pina seara pe motoare, vreau sa descopar vreau sa invat vreau sa gasesc mereu oameni noi si frumosi vreau sa ascult povesti pina dimineata, vreau sa batem cimpii cu gratie si sa nu ne fie rusine de nimic, vreau sa am incredere in tine pina la capat, vreau sa fii fericit si sa ma suni, sa ma cauti, sa ai nevoie de mine, vreau sa nu ma intrebi nimic despre asta si sa intelegi pur si simplu, zimbind strimb din coltul drept

lugu lugu

2010-01-07T01:51:00.006+02:00

La dracu cu teoria echilibrului universal, o sa ma timpesc incet incet chiar mai rau decit sint, daca se poate! Adica am observat in mod deranjant ca am ajuns sa am ginduri de genul "ceva rau (si neasteptat) mi s-a intimplat acum, trebuie sa cistig la loto" ceea ce ar fi absolut ok daca n-ar urma in mod logic si "tiii, a dat norocul peste mine, sa ma tem ca-mi cade o caramida in cap acuma?". Nu Nu si Nu. Toate sint niste prostii, lucrurile nu sint legate intre ele, este doar un lant de coincidente (tautologic) intimplatoare si NU se intimpla totul "for a reason". Dar cum se face totusi ca dupa ce imi crapa in mod inexplicabil calculatorul primesc 2 mailuri cu vesti bune pe planuri diferite? Nu, nu o sa spun despre ce e vorba, una la mina ca nu e chiar atit de interesant pentru tine, doi pentru ca oricum, intr-un fel ma asteptam sa primesc respectivele vesti mai devreme sau mai tirziu, deci n-a fost jeopardy 100% si trei pentru ca, haha, i wouldnt want to jinx it...

Ramalamaramalama si doua plame dupa ceafa la fata din colt, va rog!

Don't look back in anger

2010-01-01T15:07:00.006+02:00

ceea ce e destul de greu de facut uneori, dar dupa un revelion cu prieteni, oameni misto si sentimentul de "si, e bine ba? ba, e bine!" normal ca atitudinea pozitiva caracteristica (ahem) s-a instalat din nou. A existat ce-i drept un moment de slabiciune in jurul orei 1 in genul the-great-expectations/nedreptatea-universului/ce-am-avut-si-ce-am-pierdut dar dupa ce mai multe persoane care chiar inseamna ceva pentru mine mi-au dat echivalentul verbal soft a doua plame dupa ceafa mi-am revenit.

Aveam de gind sa scriu un post despre ce naspa a fost anul care a trecut, cu probleme de toate felurile si oameni care te lasa balta la momentul cel mai bun, dar pe de-o parte mi-a luat-o Ioana inainte iar pe de alta chiar am avut o stare preponderent buna zilele astea. Asa ca, destul, life is not a bitch, it just has its moments. Si in general exista o groaza de potential peste tot, o-hoo.

Scurt si la obiect, anul asta imi propun sa fie unul fara telenovele. Trairile astea intens-dramatice nu sint pentru mine si e drept ca uneori o cam si caut, in ciuda avertizarilor generale. Povestile tragice de iubire, prieteniile care te ravasesc si te fac sa-ti pierzi timp si nervi pentru fraze aruncate aiurea, love-hate relationship in general, nimic din toate astea nu sint pentru mine. Ma consuma aiurea si-mi omoara neuronii, treaba pe care as prefera s-o faca berea, daca tot e nevoie. Deci anul asta imi propun sa fiu mai linistita, sa fiu mai atenta unde calc si pe cine rog sa-mi tina umbrela. Vreau de asemenea sa-mi fac curat in telefon si-n lista de messenger pina pe 18 aprilie. Sa iau exemplul Irinei care sterge oameni fara mila (e drept, ii mai si adauga la loc uneori :) si nu regreta pentru ca oricum, daca o persoana are nevoie de tine, te mai cauta si ea. Sa mai dau si delete din cind in cind. Altfel, amintirile ramin oricum. Dar pot sa le pastrez doar pe cele frumoase.

"Si, e bine ba? Ba, e bine."

2009-12-18T01:31:00.003+02:00

Sentimentul ca, totusi, aici e acasa.

Lasind la o parte experienta grozava, lucrurile noi, petrecerile grozave, oamenii interesanti si discutiile, potentialul mare, posibilitatile, adaugind la toate diversitatea si diferenta de cultura din care cu siguranta e ceva de invatat, totusi, tot aici e cel mai placut sentiment.

Oameni care se bucura sa te vada, mobila de dimensiuni normale si inaltimi mai mult decit accesibile, ciinele meu cu blana fluffy si pisica idioata care se joaca juma de ora cu o punga. Sigur, oamenii sint mai nervosi si imi gasesc mai greu haine de lungimea potrivita, but it feels so great to be home. Si asta asa, la cald, doar la o prima impresie.

Acasa

ps: dar ce te faci cind oamenii de acolo iti devin prieteni buni, daca dupa doi ani te leaga asa de multe si de tara aia, cu peripetii si poze si momente de neuitat, ei bine, da, ce te faci atunci, ce te faci atunci Diana?

in care Diana asculta radio

2009-11-30T14:55:00.004+02:00

City Fm pentru Romtop, Top40, "dincolo de jungla" si emisiunea lui Mihaaaaaaaiiiiiiiii Cioceanu, realizatorul meu preferat dupa Kirk pe care oricum nu prea-l mai prind pentru ca are emisiune dimineata, iar la ora aia fie dorm fie sint la facultate. Imi da un sentiment foarte placut sa ascult muzica si mai ales pe realizatori, cu relatari din trafic de la ascultatorii care intra in direct - am intrat si eu de doua ori de cind sint aici, cu mailuri in schimb, si am fost atit de fericita cind mi-a citit Mihai mesajele pe post -, cu glumele si discutiile despre ce mai e prin Bucuresti.

Apoi ar mai fi Realitatea FM, mai ales in perioada asta de campanie si alegeri, ascult dezbaterile si comentariile ziaristilor, sint la curent cu evenimentele si observ cu intelepciunea specifica (sic) ultimele strategii ale politicienilor. Stiu despre filmuletul cu Basescu si copilu (am auzit despre el de mai multe ori decit l-am vazut, desi intr-un final am intrat totusi pe youtube sa vad "materia prima"), si despre cel cu Geoana "la piata", am observat ca presedintele in functie tot bate apa in piua pe moneda "mogulii in sus si-n jos" - its getting really old really fast, bine ca mai sint doar 5 zile de campanie -, am apreciat abilitatea cu care UDMR-istii vor doar binele natiei declarind ca sint "vegetarieni", cit si pe-a candidatului PSD care incearca sa fie "the bigger person" si declara ca filmul cu Basescu nu este relevant in aceasta etapa si ca nu ar trebui insistat atit pe el. Cita marinimie. Si ca sa nu uit, tot la capitolul mi-se-rupe-inimioara, reactia lui Dinu Patriciu care se socase el demult de ce e in stare omul asta sa faca, dar n-a putut sa puna mina pe inregistrare de cinci ani incoace, ce sa-i faci domne...
Eu nu stiu cu cine votez si momentan incerc sa aflu cum se da semnalul de nemultumire - nemergind la vot sau mergind si anulind votul? - dar tot mi se pare interesanta campania asta. Ca un joc de Mafia cind esti povestitor: relaxat, fara sa ai presiune de a fi "vinat" ca potential criminal, ai ocazia sa urmaresti jocul celorlalti, sa vezi minciunile abile, deductiile "intimplatoare" si reactiile tuturor. Incitant.

Alte recomandari legate de radio? Eventual vreun post de stiri internationale? (chiar, mai preia cineva BBC-ul la noi?)

in care Diana isi cauta cazare

2009-11-30T14:42:00.005+02:00

Mai e putin si vine 1 februarie si tre' sa ma carabanesc din elegantul apartament din buricul Utrechtului. Bine, nu e tocmai putin dar avind in vedere ca 3 saptamini intregi voi sta in Bucuresti si o sa-mi fie cam greu sa particip la vizite de apartamente si alte astfel de obiceiuri - oamenii vor sa te cunoasca inainte sa te bage la ei in casa, mi se pare oarecum normal - ar fi cazul sa rezolv ceva pina plec inapoi.
Sint destul de increzatoare ca o sa supravietuiesc oriunde, avind in vedere ca pina acum am trait in principiu intr-o camera de 6 mp, fara fereastra sau lumina naturala, de fapt, daca stau sa ma gindesc mai bine, chiar si fara incalzire, dar asta nu a fost o problema pentru ca lampa cu halogen care sta aprinsa mai mereu poate sa ridice temperatura cu 7 grade lejer. Asa deci si prin urmare, imi doresc:

o camera cu fereastra, de cel putin 10mp, in care sa am dulap, o biblioteca sau macar niste rafturi, un scaun si un birou;
ideal ar fi sa fie tot prin centru dar la o adica nu sint picky, locuiesc oriunde trebuie, chit ca tot nu merg pe bicicleta;
niste vecini internationali interesanti de la care sa am ocazia sa aflu lucruri noi si specifice; sa ne salutam dimineata si seara, sa mincam uneori impreuna [fie, ma sacrific, fac si eu mincare daca trebuie], sa avem fiecare obiceiurile proprii dar sa gasim timp odata pe luna sa dam o petrecere. Astea totusi nu sint obligatorii, common good sense si citeva cuvinte schimbate pe zi ajung;

Cam atit. Cer asa de mult?

karma police

2009-11-21T18:43:00.001+02:00

this is what you get when you mess with us...

cioc, cioc, e cineva acasa?

2009-11-20T00:39:00.008+02:00

in lumea inocenta in care traiesc eu de obicei cred ca majoritatea oamenilor sint buni, ca orice fapt are o explicatie logica si perfect inteligibila, ca nu exista situatie fara de intoarcere, care sa te marcheze profund sau care sa schimbe definitiv lucrurile, fiind doar nevoie de putina bunavointa pentru ca totul sa fie mereu roz, parfumat si placut uscat. (va rog sa ma scuzati, am baut). deci in general viata peachy, universul nu conspira impotriva si karma se aduna in cercuri concentrice in mod pozitiv.

din lumea aceasta magica eu mai si ies din cind in cind, in acele momente in care mi se strapezesc dintii sau ma satur sa analizez situatiile pe toate partile, incercind sa gindesc din punctul de vedere al fiecaruia, sa iau decizii echitabile si politically correct. In astfel de momente cei 3 neuroni din capul meu (numar magic, nu de alta) incep sa se ciocneacsa frenetic unii de altii, mai mai sa explodeze in capusorul meu mic, si tot nu reusesc sa fac ceva care sa ma multumeasca pe deplin. In final imi bag picioarele, incerc sa nu intru in contact cu oameni nevinovati, agatindu-mi la git tagul "warning, raging bull" si ma gindesc pe cine pot eu sa bag in pizda ma-sii. Daca nu gasesc o victima, e totusi ok, memory span-ul meu pe termen scurt fiind destul de mic, cam cit cel de la o generatie de pestisori aurii impreuna.

astazi, draga jurnalul, a fost una dintre acele zile. partea buna este ca nu am putut sa cauzez victime umane deoarece am avut o tema la care am petrecut 5 ore fara ca totusi sa o termin. partea proasta este, intrucitva, aceeasi. but tomorrow, tomorrow is another day! muhu haha ha (grohgroh)

repede repede pina nu uit

2009-11-18T00:09:00.003+02:00

De ce imi place in Olanda:

este tara martipanului - o groaza de specialtati la preturi mai mult decit convenabile
20 de trandafiri cu 5 euro - how can you not appreciate that?
au INTOTDEAUNA hirtie la buda

Chiar as putea sa locuiesc aici.

Dar apoi sint si oamenii.
Eh, oamenii :). Mi-e dor de voi. Dar intr-o luna ne vedem!

pe bucati

2009-10-27T23:31:00.006+02:00

azi am fost atit de stresata de viteza calculatorului, respectiv a netului, intrucit un proiect foarte important si iminent depindea in mod direct de ele incit m-am surprins gindindu-ma, cind faceam dus, ca poate ar trebui sa folosesc mai putina apa calda ca sa randeze/uploadeze calculatorul mai repede.

am ratat nunta simonei de simbata si mi-a parut foarte rau. lasind la o parte ca in general "im not a wedding person" mi-am dat seama cum as putea deveni, in schimb, una, pentru ca de fapt nuntile sint doar altfel de petreceri mai mari si mai familiste, ce-i drept, dar tot cu prieteni la care tin si pe care mi-e drag sa-i vad, a caror fericire chiar conteaza pentru mine, deci si "momentul ala al lor special". am vazut insa pozele de la eveniment si, desi n-am putut sa nu observ ca ne-am facut mari, asta nu m-a deprimat mai deloc pentru ca toti aratau asa de bine, shining and glowing :). asa ca de acum declar sezonul deschis la nunti, gata, aveti voie in mod oficial, doar ca v-as ruga sa mai asteptati si voi vreo 2 ani sa pot sa eu sa ajung la toate.

astazi am incercat o noua strategie pentru calmarea nervilor, momentul ala cind ma infurii tare tare tare de tot si imi fac planuri marete si bineinteles extrem de radicale sinonime cu crize de isterie, gesturi irevocabile si definitive et co. si iata cum FIX inainte sa-mi pun la cale o schema foarte exacta cu dezastrul pe care il voi provoca, farfurii aruncate si tot tacimul (sic), am facut un pas in spate, am privit perspectiva si, desi trebuie sa recunosc ca nu mi s-a intimplat sa am chiar o revelatie, mi-am dat seama cum putin calm duce cale lunga, apa trece pietrele ramin si alte mari vorbe de duh. ca s-o pun mai simplu mi-am deschis o bere si am lasat distrugerea lumii pe mai tirziu, poate poate n-o sa fie totusi nevoie.

as vrea sa trec postul asta la tagul zen dar ceva parca tot lipseste, nu stiu, totusi nu-mi dau seama ce, o oglinda sparta parca tot s-ar incadra bine in peisaj. dar vezi ca daca o sparg apoi tot eu trebuie sa adun cioburile de pe jos si sa cumpar alta, si uite asa se duc dracu toate imboldurile negative. poate mai beau o bere dupa ce o termin pe asta, avind in vedere ca n-am prea mincat astazi ar trebui sa intre perfect. morala? nu dati margaritare la porci, mai bine ii puneti sa caute trufe...

Situatie disperata

2009-10-26T03:37:00.009+02:00

la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naibala naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba la naiba

Sa ridice mina sus cine intelege si impartaseste

Clasici in viata

2009-10-17T05:24:00.003+03:00

Asta seara o sa ma abtin
Saptamina toata-a fost un chin
Nimeni nu vorbeste
Despre ce as vrea
Spune-mi tu daca nu-i asa?
De la tine, nu mai vreau nimic
Fratii Grimm m-au mintit un pic
La ei doar vrajitoarea este foarte rea
Stiu acum,
Stiu ca nu-i asa

Vocea ta
Ma face un arici plin de ace...
Vocea ta...

Asta-seara - cit sa fi trecut ?
Stiu, o sa zici ca nu, dar te-am vazut !
Tu fumai, absenta,
Iar el tocmai platea...
Cit de tare
Te-ai putut schimba !

statistic vorbind

2009-10-15T00:47:00.008+03:00

- in baie se prind cam 0,75 muste pe zi, in living/bucatarie cel putin 3. Rata crescuta a mortalitatii in zona de masa (*mese, in conditiile in care ajung sa maninc mai mult de una pe zi, deci cind nu o frec pe la biblioteca toata ziua) este data probabil de iscusinta cu care am agatat banda lipicioasa fix linga gunoi, prinzind astfel lighionitele (caci mari nu sint, dar nici simpatice) chiar in drumul lor spre indestulare si inmultire. master of puppets, ti-hii

- am rezervari de vizitare de la cel putin 3 persoane diferite pentru perioada apropiata octombrie - decembrie, si va astept in numar cit mai mare. ca sa nu mai zic de cunostintele si prietenii din "vecinatate" care imi vor oferi un motiv foarte bun sa ma deplasez in urmatorul an in munchen, copenhaga, londra si paris. cel putin. sint si eu cul acuma, cit locuiesc in orasul cu tren la fiecare 20 de minute spre amsterdam, ca dupa aia vine eu inapoi sa ajut la constructia socialismului in rominica, no worries about that.

- dau 20 de euro pe luna pentru cartela de vodafone si inca 1o pe cea de lebara, pentru uz intern si international, pe fix cu bunicii. primesc cu drag telefoane de 7-10 minute de la oricine isi rupe de la gura minutele pe fundul meu, iar daca nu raspund inseamna ca sint in zona de "sssh, silence!" de la, ai ghicit, biblioteca...

- oamenii vin si pleaca, am totusi sentimentul ca majoritatea ramin totusi undeva, gravitind pe orbite in jur, de unde pot sa-i apelez cu o anumita frecventa si sa mi se raspunda cu ceva ce-mi da senzatia aia de "e, bine, domle, e bine!", care ma face sa zimbesc si sa ma gindesc ca, la o adica, nimic nu s-a schimbat prea tare, si chiar daca s-a schimbat nu e ceva care sa ne afecteze prea mult. si chiar si aia care pleaca, toti lasa amintiri frumoase, iar amintirile nu mi le ia nimeni. dinspre trecut e bine, prezentul e-n parametrii (am teme dar le fac, fac siteuri pentru gradinite, ies la bere si ma joc wow) iar viitorul, eheeei, viitorul!, viitorul poate aduce orice. si asta mi se pare foarte reconfortant. statistic vorbind.

Miine de la capat

2009-10-07T01:05:00.004+03:00

Uneori, cel mai inteligent sfat de care sint in stare este

"du-te si te culca, poate miine va fi mai bine"

Reclama

2009-10-01T15:15:00.003+03:00

Acuma, nu c-ar trece multa lume pe aici si anuntul pe care urmeaza sa il fac si-ar gasi multi fani, dar noul blog (ma rog, nou pentru mine pentru ca i l-am redescoprit de putin timp) al Andrei este foarte dragut - estetic vorbind - dar si pliiiiiin de o groaza de poze interesante si amuzante. Momentan imi doresc sa nu aiba ce face cit mai des pentru a alimenta posturile :). Recomand cu incredere.

See for yourself

mai aproape de casa

2009-09-23T14:59:00.014+03:00

imi place de mor la biblioteca la baietii astia, in cele 3 zile pe saptamina cind ma urnesc pina la facultate pentru cursuri/seminarii imi petrec cel putin 6 ore in frumoasa institutie. nu are cum sa nu te farmece: numai colturi, unghiuri, etaje intercalate, un adevarat labirint de carti si calculatoare, in mare parte negru, decorat cu rosu si alb; geamuri cu parasolare automatizate, ma mai sperii si acum uneori cind incep sa se intoarca dupa senzori, spatii de stat cu vedere spre campus, camere de studiu si cotloane peste tot. de fiecare data cind vin aici incerc sa-mi gasesc un loc nou, sa explorez peste tot, chit ca toata cautarea dureaza cam pina gasesc un spatiu potrivit pentru laptop (sau un loc liber la o statie de lucru), urmind ca aici sa lincezesc mai mult sau mai putin activ piiiiina se lasa seara.

acum o luna si-o zi plecam de acasa si habar n-aveam ce avea sa urmeze - nici acum nu stiu prea bine, viitorul e destul de nesigur dar, hei, asa cum imi place mie sa cred, asta e tocmai cea mai frumoasa parte din viata. intre timp lucrurile s-au mai stabilizat, am cunoscut o gramada de oameni noi, fac mincare, curatenie si, intr-un ritm pe care-l doresc cit mai organizat, teme pentru facultate. mi-e dor de prietenii mei adevarati si imaginari din rominia. mi-e dor de iluziile pe care mi le faceam si de acel "lasa ca acolo o sa fie..." pe care acum chiar il traiesc. pentru ca bufnitele nu sint ceea ce par a fi, ohoo, si-nca deloc, dar daca la stinga dau chix poate ca la dreapta o sa fie bine, chin up and smile. oricum, sint sigura ca timpul o sa treaca repede repede de tot, si o sa ma intorc inapoi twice as mean (and ugly) peste voi toti sa reluam de unde am lasat-o. intre timp, invat chestii noi: cita matematica e in spatele graficii (dar tu nu, batman, batman...), cum se doarme bine intr-o camera fara fereastra si cum sa ma adaptez, continuu.

da'-mi place aici, imi place orasul cu stradutele inguste, pline de magazine si lume, imi place piata de flori si toate draciile care apar peste tot in zi de tirg. si-mi place cum arata oamenii, imbracati misto, inalti, frumosi in majoritatea lor, tipele cu fuste scurte si ciorapi colorati, unghii de toate culorile, blonde cu ochi albastri, si tipii cam la fel dar cu prea mult gel in cap (?!), toti agitati, cu treaba, vorbind intr-o limba din care nu inteleg nimic desi, oricum, nu am nimic impotriva. cred totusi ca niciodata nu am fost mai atenta la ce-si spun altii decit la ocazionalele conversatii din care nu pricep o iota, dar din care incerc sa ghicesc, imaginindu-mi dialoguri.
in rest, am cazut de doua ori pe scari la iesirea din apartament - treptele sint asa inguste pentru o persoana grabita cu 40 la pantof - dar nu a dat nici o bicicleta peste mine. merg cu autobuzul, mingii pisica blocului care gheruie la usa cind vrea sa fie bagata in seama ca apoi sa ma gheruie pe mine cind i se nazare ceva (autista, n-ai ce-i face...), economisesc sa va iau cadouri, fac planuri de calatorie si vreo 2 remarci inteligente per curs/seminar (in engleza, mind you!!). e bine moncher, plutim linistit si orizontul... se vede.

pe curind si chip in taci, de doua ori mai mult chiar, acum ca am si internet de acasa. toamna frumoasa si pupati bucurestiul si din partea mea

alo, alo? se aude?!

2009-09-11T18:29:00.020+03:00

cica se cheama "culture shock" si unul dintre efecte - mai putin daunator, dupa parerea mea - este ridicarea in slavi a locului de unde provii + dramele de rigoare cum ca nu esti tot acolo. Acuma, nu stiu daca chiar asta e situatia, de suferit am suferit mai ales la inceput cind inca nu aveam activitate (sau net!!) si vremea era atit de schimbatoare incit nu stiam de unde s-o apuc. Mai sufar si acum dar mai putin si in general cam pe la inceputul zilei, dupa ce visez pe cineva (in special pe dan, totusi) de acasa de care mi-e foarte dor si ma trezesc cu un gol foarte nasol. Da' nu-i bai, chiar daca ajung sa pling 2 3 minute, tot am timp sa mi se usuce fata si sa ma fac prezentabila pentru restul zilei care urmeaza. Un pick-me-up cu putina muzica, atitudinea pozitiva de "hai domne, mai e putin pina la vacanta [?!] si intre timp o sa ai asa de multa treaba ca nici nu simti cind o sa treaca timpul" insotit de "si oricum, ajungi la biblioteca unde e net si poti sa vorbesti cu lumea, o sa fii la curent cu ce se mai intimpla, stai calma, iar in scurt timp vine wireless si merge si skypeu" si situatia se mai amelioreaza. Vestea cea mai buna a fost ca am vacanta 3 saptamini de craciun, deci o sa parazitez in mod corepsunzator bucurestiul.

dar am deviat de la subiect. Vroiam sa spun ca, in timp ce nu aveam net acasa si ma saturasem de toate jocurile offline pe care le aveam, m-am apucat de un proiect foarte ambitios care presupune pozele strinse de mine in ultimii 5 ani (fix pina la plecarea in olanda) In urma acestuia au rezultat 9 colectii foarte frumoase, cu peste 70 de personaje repetitive in diferite ipostaze, multi prieteni buni care m-au intersectat macar la un moment dat si mi-au lasat (si) o amintire frumoasa, dar si ceva poze cu pretentii artistice. So here goes nothing:

(va recomand sa dati pe slideshow, am lasat asa pentru a putea totusi "scana" repede colectiile in cautare de personaje cunoscut)

nice groups
two by two
joy division
portrete
atitudini
tips and tricks (amestecate dar pur si simplu prea-misto)
motion
macro
scenery

Feedbackul este asteptat cu placere daca este alcatuit din felicitari lingusitoare si statui in centrul orasului. Cum care oras? Bucuresti, bineinteles!

PS: pozele sint facute de mai multe surse, majoritatea de mine (autografe numai dupa ce primesc scrisoarea de apreciere), dar trebuie totusi sa multumesc urmatorilor colaboratori care au imbogatit colectiile: (ordine total aleatoare) vera, dan, catalina, gelu, mona, mihai, (cosmin-si-)ioana cu obiectivul lor sf care ma baga in boala cu pozele facute, mihai (nume comun, n-au parintii imaginatie domle), andra, irina, florin, ileana si daca am mai uitat pe cineva imi cer scuze, editez lista mai incolo. Are aparate baietii, areeeeeeeee!

PS2: multumesc de asemenea Picasa, cind o sa fiu bogata o sa cumpar si eu spatiu de stocare, sa nu mai stau doar din mocangeala

Enjoy :)

Disaster area

2009-08-21T02:42:00.002+03:00

Eu nu ma pricep sa fac bagaje. Adica reusesc sa iau intotdeauna tot ce trebuie, nu uit - de cele mai multe ori - nimic de o importanta capitala, dar pur si simplu tot procesul ma extenueaza. Chiar si cind plec pentru 2 zile la munte sau la mare duc o lupta interioara acerba cu mine: partea rationala, care incearca sa explice ca nu e nevoie de toate lucrurile alea, si partea... indecisa? prevazatoare? care se gindeste ca se pot ivi atitea situatii neasteptate si uite ce bine se potriveste aia cu aia - de unde sa stiu cu ce voi vrea sa ma imbrac atunci?
In aceste conditii, imagineaza-ti pregatirea bagajelor pentru 2 ani. Intrerupti, bineinteles, de sarbatori legale si in general orice vacanta mai lunga in care voi avea bani de avion, insa tot - 2 ani! Si incepe chinul, confruntarea nebuniei cu spatiul limitat, argumentele logice de tipul " e prea rapciugos" sau "oricum n-ai mai purtat aia de o groaza de vreme, degeaba o iei!" si parerea de rau cind pun o haina inapoi in dulap sperind in sinea mea sa nu se supere pe mine.
Termin cu hainele - imi vine sa tip de bucurie, mai am inca spatiu rezonabil si am facut alegeri bune. Urmeaza partea extra: carti, bijuterii, accesorii, cosmetice si partea "crafty". Brusc am impresia ca e o ocazie foarte buna sa-mi desfasor talentele artistice atunci cind nu voi sta la calculator - hai sa luam culorile. si pensulele. si zalele. si clestii si acele si atele colorate, si pasta de modelaj si lacul. Dar lacul are deasupra o pojghita groasa si oricum n-as lua chiar 2 kile cu mine, transfer intr-un recipient mai mic si umplu de zoaie baia si chiuveta. Imi aduc aminte in mod sclipitor ca am diluant, dar cind acesta se termina incerc mijloace alternative: acetona si otet. Pacat ca n-am gasit niste benzina, aia sigur facea treaba sa mearga. Oricum, curatenia a fost facuta, e ora 2 dimineata si in baia fara aerisire externa miroase intepator a otet.

- stii cum se numesc cei cu idei? idioti -

Si scotocesc prin lucruri, ajung involuntar sa fac acea curatenie pe care mi-o promisesem de mult. Arunc, sortez, pun laolalta, mai bag cite ceva in bagaje. Sentimentul e ciudat cind imi dai seama ca nu pot lua totul cu mine, dar in acelasi timp uite si tu cite rahaturi am strins de-a lungul anilor. Din cind in cind, o voce uimita, luata cumva prin surprindere, constata: "baaaaaai, e pe bune! sint 2 ani!".

Am terminat mare parte, miine urmeaza fardurile, electronicele si actele. In final nu pot decit sa ma bucur ca ma duc ai mei cu masina, sa ma tem de mutarea de peste 6 luni si sa sper ca, la intoarcere, sa vina dan sa ma plimbe prin europa, luind drumul lung spre casa.

ps: si oamenii? o-hoooo, oamenii, te rog nu ma face sa ma gindesc la asta.....

Si-atunci mi-am dat seama

2009-08-12T01:06:00.005+03:00

ca totul o sa fie in regula

Maddie o sa fie bine, cit poate de bine sa-i fie unui catel batrin, ai mei o sa fie si ei sanatosi iar, dupa un mic declin, afacerea mamei isi va reveni din nou. Noi vom vorbi la telefon si pe net, pe messenger si skype, o sa ma tii mereu la curent cu toate lucrurile care se intimpla, toate certurile si problemele care mai apar si eu am sa te consolez ca de obicei. Vom tine legatura serios si, chiar daca imi va fi dor si voi pierde citeva evenimente, cind ma voi intoarce va fi ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Eu am sa economisesc bani ca sa vin des inapoi si-am sa incerc sa iau o groaza de cadouri pentru toata lumea. Abia voi astepta sa te vad din nou dar am sa ma gindesc mereu ca timpul zboara cind te distrezi si uite iar am bilet miine spre tara. Oricum, chiar daca pierdem citeva luni, eu pot sa reiau totul de unde a ramas, sa stii, si-n plus, chiar imi doresc, deci sigur o sa mearga.

eu cred ca o sa fie bine. sa-mi dai si tu putin ajutor, sa ma sustii. si totul o sa fie cit se poate de ok...

small

2009-08-03T00:24:00.004+03:00

Cind o sa fiu mare ma fac crescatoare de gupi. Ma fascineaza: au culori superbe, se adapteaza bine la majoritatea mediilor si se inmultesc foarte repede. De exemplu am avut o femela care a populat singura bazinul de vreo 2 3 ori, fara nici un mascul prin jur (femela e desteapta si depoziteaza [lapti?] pentru a perpetua specia in caz ca ai ei pleaca la razboi sau alte tragedii de genul), si alta pereche de la care am putut recolta nu mai putin de 19 pesti mici. Astia, dupa vreo luna, sa zicem, au mai facut si ei inca vreo 4 cel putin. E drept, n-au prea multa minte, dar arata bine, inoata frumos si, din cite pot eu sa-mi dau seama, sint destul de fericiti. So gupi it is.
Mai sint apoi inca citeva lucruri care imi vor aduce garantat aceeasi bucurie de fiecare data: porumbul proaspat fiert si ciresele mari, aerul curat care aduce a iarna si prima ninsoare; valea rea vazuta din drumul spre gara in sinaia si primele 2 zile cind primavara a umplut tot orasul cu un verde orbitor. Merg mereu la sigur cu lucrurile mici. It sounds so sissy. But it's true

lucruri pe care regret ca nu le-am facut

2009-07-24T00:34:00.002+03:00

- sa-l bag in pizda ma-sii
- sa-i dau o palma rasunatoare, sa urle liftul din cauza ei

- persoane diferite, bineinteles -

only when you sleep

2009-07-19T00:17:00.003+03:00

Bineinteles, eu m-as apuca sa-ti spun sa dam dracu' tot si sa fugim. S-o luam la goana, sa dam foc la casa, sa stergem totul, sa darimam dulapurile si sertarele cu amintiri. Si sa ma lasi sa-mi arunc de la etaj calculatorul mai intai, cu toate informatiile pretioase pe care le-am adunat cu sirg ani si ani intregi de-a rindul. Sa am o viata complexa, cu prieteni pe care-i caut saptaminal sau cel putin o data la doua zile, si sa dispara tot in praf magic. Lesser cosmic essence, cum s-ar zice. N-as lua nimic cu mine, nimic nimic, oricum intr-o viata viitoare pot s-o iau de la capat de oriunde vreau. Deci: mobila, si carti, si poze - astea in special, numere de telefon, si orice cadou primit de la oricine altcineva in afara de mine. Hainele pot sa ramina, nu mi-ar placea totusi sa incep o viata noua in curul gol, chiar daca e oarecum biblic si alegoric.

Si uite, trage autobuzul in statie, in el nu-i nimeni afara de o fata care doarme cu fruntea sprijinta de fereastra. Are o geanta rosie, tivul putin dus in dreapta, si imi dau seama ca si ei i-ar prinde bine sa arunce de la etaj cite ceva. Macar setul primit din Serbia de la acel fost prieten. Si-un mare "format c:" dar, hei, cine naiba ma asculta pe mine.

Iar din autobuz, la gara, acolo am bilet la trenul de noapte, fara cuseta, un scaun destul de incomod cit sa ma tina treaza pina la destinatie. Am muzica in urechi - de asta n-am putut sa scap - si loc la fereastra spre sensul de mers. Lumina - crepuscul, dealuri in rest, putin mai departe munti, padurea de jus imprejur cit vezi cu ochii, copaci imensi pe care-i doare-n fund de mine. I-as imbratisa pe fiecare in parte.

Privesc prin geam si rasuflu usurata: am scapat si de data asta...

when you can tell everything turned out juuuust right

2009-07-09T00:38:00.005+03:00

intotdeauna ma tem eu ca poate iarba din curtea vecinului e mai verde decit la mine si poate ar trebui sa fac eforturi sa ma mut la dinsul. pina la urma nu fac nimic, ramin la mine in ograda dar exista o mica doza de circoteala (si de regret) care supravietuieste cumva pina la sfirsit. din fericire e anihilata la final pentru ca, nu-i asa, tuturor ne place ca binele sa invinga.

asa a fost in liceu cind, eu fiind la B, mi se parea ca cei de la I sint mult mai tari, mai simpatici si se distreaza de-o mie de ori mai bine decit mine. Regretam ca n-am avut nota mai mare la mate sa intru si eu acolo si ma consolam cu gindul ca, daca chiar imi doresc, poate ma mut. Au plecat spre ei de la diferite clase vreo 6 7 oameni cu totul, eu am ramas la B iar la final de a doispea puteam spune cu mina pe inima ca a fost cea mai misto clasa, ca mi-au placut si baietii si fetele (cu foarte mici exceptii, dusmanul da savoare aventurii), c-am descoperit o groaza de oameni misto si ca, a doua oara, as face-o cu siguranta la fel. In ordinea bancilor Irina, Ana, Zet, Romulus, Serban, Vera, Calin, Bebe, Horatiu, Bianca, Alex, Ileana, Catalin, doar citiva dintre cei care mi-au facut niste amintiri frumoase frumoase. Ca sa nu mai vorbesc despre atasatii diplomatici Doru, Irina si Cata, but this one is for 12B(n-apar chiar toti in poza asta, dar multi dintre cei mai importanti)

Si-apoi a venit facultatea si, nu stiu daca ai aflat, NU am intrat la calculatoare. Ceea ce pentru mine a fost un fail destul de mare, mi se demonstra ca voi ramine mereu "guica al doilea mai prost" - stupid, but then Im not that smart either. Si iar n-am reusit sa ma acomodez din prima, n-am fost total multumita, gaseam io cite alta grupa care era mai ceva ca a mea. Dar in final s-au adunat - unu de-aici, unu de colo si muuulti de la mine - si iar s-a creat acel frumos sentiment de "am scos ce era mai bun".

Viata e tare frumoasa. Si tre sa multumesc unei groaze de oameni pentru asta. Asta asa, c-a venit vorba de scoala. Ca mai sint inca multi, o-hooo...

PS: ma uit la poze. A fost bestial...

just nod and walk gracefully by

2009-06-28T02:17:00.003+03:00

Oameni care danseaza, oameni care vorbesc, care se simt bine impreuna si zimbesc din toata puterea, aparatul i-a prins pe toti exact la fix, mai mare bucurie sa-i vezi peste ani si sa-ti aduci aminte de acele momente fericite.

Intrebarea e ce naiba faci insa cind ajungi la pozele cu acele persoane care acum au iesit din peisaj dintr-un motiv sau altul, adesea mai putin placut, care iti lasa un gust amar prin comparatie cu momentul prezent. Un fost prieten, acel cineva care s-a purtat nasol cu tine si-ai jurat sa nu mai ai treaba cu el niciodata sau ah, ce bine ar fi fost daca lucrurile ar fi mers altfel, nu mai erai azi gindindu-te in van la ea...

O varianta ar fi sa ardem totul, macar odata la 2 ani, sau piticul verde sa indeparteze cu grija toate urmele in timp ce dormim si nu ne gindim la. I need a shoe gnome to polish my memories and cleverly hide them in the closet. Dar ce te faci cind dulapul da pe-afara...

In the mean time...

2009-06-07T00:33:00.002+03:00

astept in continuare gloria, grandoarea, triumful.
astept batalia epica, astept confruntarea finala, astept o provocare adevarata. sa fie greu, sa fie "pe bune", sa-mi solicite toate resursele de care dispun; sa alerg pe muchie, perfect acordata, atenta la orice obstacol sau capcana, prinsa cu totul in moment. si sa se termine totul cu bine, sa reusesc sa fac fata, sa cistig, dar numai, NUMAI dupa o lupta adevarata. si-apoi sa-mi amintesc ani de-a rindul si, zimbind in departare, sa declar: "a fost perfect"

astept sa ne intilnim si sa discutam. sa stam calmi fata in fata la o masa, sa vorbim fara patima, sa analizam situatia. sa ne gindim impreuna ce se mai poate face, sa luam o decizie de care sa fim amindoi multumiti.

eu as mai astepta si altele, si-as sta cuminte in banca daca totul ar fi iar ca inainte. as mai vrea serile de mai in parcul de la izvor, si drumul din oras pina acasa batut pe jos; zilele de miercuri chiulind la el si toate jocurile jucate impreuna. dar astazi nu-i o seara chiar atit de rea, eu mai am inca multe planuri, iar chestiile de mult trecute le pot astepta si mai incolo.

astept lucruri frumoase, astept realizari, astept sa fim cu totii impreuna. eu pot s-astept mult si bine, sa stii, am o groaza de rabdare, si stiu ca in final nu voi fi asteptat degeaba

2009-05-23T02:04:00.003+03:00

Zilele astea toata energia mea creatoare se duce in lucrarea de diploma si variatiuni pe tema. Asta nu inseamna ca nu mai ies la bere (*), ca nu ma mai uit la stiri sau ca nu ma mai joc deloc, dar treaba mea principala e putin alta. Imi doresc sa termin de redactat cel tirziu pe 3 iunie ca sa am timp s-o leg frumos si ce naiba mai trebe pe acolo si s-o predau glorios in ultima zi, pe 5. E drept ca e deja 23 mai si am scris oarecum 0, dar noaptea imi da energie si entuziastm de cele mai multe ori. Motiv pentru care nu reusesc sa ma culc decit la ore demente chiar si cind am serviciu a doua zi, dar asta e deja o poveste fumata.
Ca veni vorba de licenta, am descoperit ce tare e sa nu stii chestii. Adica nu atit faptul ca nu stii sa le rezolvi pe loc cit sentimentul si certitudinea ca ele POT FI, de fapt, realizate. Doar ca esti tu prost si inca nu stii sa folosesti bine toate instrumentele, nu esti familiarizat cu limbajul, cu tehnica... dar E fezabil. Trebuie doar sa mai pierzi niste vreme, sa stai concentrat pe subiect, sa mearga netul si sa ai rabdare. Daca vrei, poti! (addidas torsion - primu slogan cu care am ramas in cap, de pe la 4 ani as zice)
Si apropo de putut, eu nu inteleg regula de la bude de la fete: nu aruncati hirtia in wc. Si la baieti e la fel? Si, de fapt, de ce n-am arunca-o, se infunda chiar asa usor? Pai eu personal am sa marturisesc ca acasa hirtia folosita se duce pe canal in jos, si din cite stiu eu conducta e cam la fel de groasa peste tot, presupun ca exista standarde si masuratori. Deci ce este cu aceasta nebunie? Este ea singura solutie pentru a impiedica scenariul de cosmar in care toaletele from all over town overflow and waves of various poo-formation invade the loving city? Iiiiiaack, i just made myself sick.

Noapte buna doamnelor si domnilor. A, iar daca cineva doreste bilet la Sensation White pe 3 iulie in Amsterdam sa vorbeasca cu domnisoara atasata :)

(*) - aici sint nevoia unei paranteze explificatoare [da, cuvintul nu exista, dar de cind am auzit-o p-aia cu "ma curiozitateaza" simt o atractie fata de cuvintele amestecate]: eu cind spun "ies la bere" nu ma refer la nevoia mea umana FIZICA de a bea o doza de alcool saptaminal. M-am gindit sa inlocuiesc cu "ies in oras" dar asta suna cam fancy, asa, parca prea de fite. "Ies afara" poate insemna ca ma duc sa plimb ciinele si aduce a ceva "pe linga bloc", iar "ma vad cu prietenii" e putin vag pentru ca, desi cam tot timpul ma vad SI cu niste prieteni, rar stiu cu mult inainte cine vor fi acestia. asa ca va ramine "ies la bere" si te rog sa nu-i atribui nici un sens peiorativ, nici unul cul de fata care vrea sa rupa gura tirgului.

Status

2009-05-15T00:37:00.002+03:00

Am un pixel mort pe ecran. Ma uit la el, se uita la mine, asa allbastru, mic si amarit, parca mi-e si mila de el ca nu poate sa flickere in functie de program ca ceilalti. El va ramine albastru de-acum, nu mai are ce sa faca. Ca o alegere definitva. Sa nu te poti intoarce inapoi, ce lucru de necrezut.

Uneori are atita energie, ca te astepti sa explodeze intr-o mie de artificii mici si multicolore...

Calculatorul meu o sa crape in curind din nou, incerc sa ma obisnuiesc cu gindul. Imi da im mod repetat erori de RAM sau de placa grafica, ceea ce duce la pornirea lui "dintr-a doua"+ si in cazurile cele mai nefericite la stingere brusca. Azi a facut asta in timp ce eram intr-un dungeon, mi-a venit sa mor de rusine ca i-am lasat pe aia cu fundu in balta. A urmat, din nou, deschiderea creierului problematic, eu si pisica privind foarte curioase printre componente. De data asta de vina era cooleru, nu-i mai functioneaza ventilatorul, motiv pentru care PC-ul meu era atit de silentios in ultima vreme. Acum sint pe UC-ul (UCa?) lui Dan pe care iar l-am vaduvit de tehnologie moderna. O sa isi faca un obicei ca la fiecare doua luni sa apara la usa mea cu unitatea in mina in acea marinimie incomparabila. Culmea e ca in curind o sa-i vreau si laptopu ca sa-mi prezint diploma. Asa ca ma rog la mos craciun sa se cace calculatoare si sa trimita si la mine. Dau la schimb suruburi din asta vechi, imi ramin tot mai multe de fiecare data cind umblu in el...

Ieri am vazut o femeie care conducea masina de pe bancheta din spate. Avea un beetle verde mar si zicea ca-i incepatoare si teribil de sperioasa: face vanatai usor si n-ar fi vrut sa se accidenteze tocmai in prima luna de sofat. Asa ca-si facuse masina la comanda, scaunele din spate puteau sa absoarba orice soc iar pedalele aveau prelungire. In fata organizase un mic bufet si-o biblioteca.
"Cand stau in trafic imi place sa citesc, si asa am mereu de unde alege. Iar supa mea de pui n-o poate refuza nimeni".

Ma culc in continuare la fel de tirziu si n-am mai facut exercitii de nu stiu cind. Uneori, imi pirie piciorul in mod suspect dar, cumva, ma intriga sunetul asta si-aproape il vanez.
As vrea o fereastra de vreo 2 saptamini sa-mi incarc bateriile si sa structurez haosul ce va sa vie. Mi-e lene si m-as juca in continuu. Da o sa treaca si asta.

Mere rase cu nuci taiate si miere. crede-am pe cuvint.

no really, fairy godmother, what are my super powers then?

2009-05-05T01:39:00.008+03:00

Problema mea principala este ca am delay. In prima instanta asta nu e ceva asa de rau: reactionez bine la socuri, am tendinta imediata de a gindi constructiv, evaluez pagubele si incerc sa proiectez solutii pentru viitor. Nu cad din picioare, nu lesin, nu pling, nu izbucnesc in urlete nestapinite. Pe toate astea le pastrez pentru alte ocazii.
Dar apoi ma loveste. Si ma tine. Si imi mai aduc aminte din cind in cind, pe perioade destul de lungi de timp. I am somewhat scarred, bineinteles, in functie de situatie. Uneori ramin cu o stare de regret si un gust amar nepermis de mult timp. Ba si mai rau, in acele ocazii care permit, fac greseala sa zic "hai sa mai bag o fisa" si sa depun efort emotional acolo unde e clar ca momentul e depasit de mult. Din cind in cind mai am luciri de ratiune pura in sensul "listen to me lassie" dar pentru ca nu mi-a placut niciodata sa-mi notez in agende evenimente sau sa-mi fac liste bravind atunci cind ma bazez doar pe memoria mea, acele sclipiri se duc.
Si pentru a exemplifica din nou delay-ul de care vorbeam, iata:

am avut un decembrie ingrozitor, abia la vreo luna-doua dupa mi-am dat seama cit de nasol a fost. of course i was all brave and not-cracking-up about it dar in final a trebuit sa-i dau caesarului mantia de pe scaun
cind mi-a murit primul ciine, tocmai in ziua cind implineam 10 ani si ii auzeam pe ai mei prin usa zicind ceva de genul "pai ce sa facem.. o sa luam alt ciine cindva" primul meu gind a fost "daa, ce tare, un dalmatian!", desi nici macar nu-mi placea rasa chiar asa de tare. la fel cum sint sigura ca daca miine imi moare maddie voi incerca sa ma gindesc "bine ca am avut un ciine atit de bun si de minunat", "acum o vreme o sa putem pleca in vacanta cu mai putine griji" sau "cindva o sa ne luam alt pui, ce dragut va fi". apoi o sa incep gradual sa fiu afectata si o sa ramin cu niste sechele mai mult sau mai putin minore, la fel cum si-acum ma bucur cind apar verdeturi in piata pentru a da la porcul de guineea.

un rahat. un mare rahat. cam atita intelepciune pot sa mai scot acum.

noapte buna, copii

2009-04-27T22:17:00.004+03:00

cind eram eu mica aveam obiceiul sa-mi spun o poveste inainte sa ma culc, adica exact in momentele alea cind nu ai ce face si astepti sa adormi. unii numara oi (nu, serios, chiar face cineva asta?), eu eram cu fanteziile (termina, nu te mai gindii la prostii).

si unul dintre planurile mele era despre cum o sa fie cind o sa ma fac eu mare. aveam sa fiu roscata cu parul cret (macar ondulat) si ochi verzi. ma gindeam cum o sa colind eu toata lumea cu iubitul meu TONI (da, la momentul respectiv mi se parea cam cel mai bun nume). trebuia sa termin toate studiile cit mai devreme, ca sa pot sa ma marit si sa fac copii repede, ca sa "scap" de ei. n-am avut niciodata instinct matern de persoana care se duce sa pupe si sa alinte bebelusi cind ii vede pe strada, dar ma gindeam ca toata lumea face asta - copii - it's simply something u have to take care of. si asta inca tinar, ca pe la 40 de ani sa ai progeniturile crescute si sa poti sa-ti faci de cap, sa te plimbi si sa te bucuri de viata. cam 23 de ani era virsta pina la care trebuia sa ma apuc de toate astea, cum spuneam, pentru a fi in plina floare mai incolo. asta in conditiile in care oamenii de 20+ mi se pareau foarte batrini oricum. era ceva inimaginabil de fapt, sa ai atita ani.

in apararea mea am sa spun ca eram foarte mica. mai tirziu mi-am pastrat obiceiul povestilor dar am trecut la chestii mai serioase, care implicau razboie, magie si creaturi fantastice, o combinatie de carti si, bineinteles, heroes of might and magic.

asta asa, privind retrospectiv in spiritul "ce mica si proasta eram". dar in inca 20 de ani? ca roscata cu par ondulat si ochi vrezi sigur nu ma fac...

2009-04-20T22:55:00.004+03:00

eu zic sa taci din gura si sa te eschivezi mai mult
sa fii pregatit s-o iei la picior si sa te duci ca din pusca
e bine sa stii sa inoti si sa zbori, habar n-ai unde te duce peisajul
rizi des si schimba vorba, nimeni sa nu-si dea seama niciodata
si-n general viseaza... acolo optiunile sint nelimitate

am descoperit placerea cautatului in gunoi

2009-04-14T14:10:00.002+03:00

Dat fiind faptul ca sint o utilizatoare ferventa a yahoomail, in ciuda tuturor avertizarilor de la prieteni care sustin ca gmail are un filtru mult mai bun, e mai fiabil blablablablablabla, am aflat de curind cit de palpitant poate fi sa cauti in gunoi. Folderul de spam este pentru mine tot atit de interesant ca cel de inbox, ba chiar mai mult, un veritabil ou cu surprize. Pe scurt, cautam azi un mail de la o facultare care socoteam eu ca trebuia sa fi sosit pina acum. Vorba aia, tradare sa fie, dar sa stim si noi. Si cum inboxu ramasese mut din punctul asta de vedere, am zis hai sa vedem si in spam. Oooo, ce lume minunata mi-a fost dat sa vad in fata ochilor: mesaje de la colegi de facultate, mesaje de la facebook si de la metropotam, chiar si ceva forwarduri interesante de la persoane, cu siguranta, cunoscute. E drept, tot nimic din amsterdam, dar mi-am dat seama ca si alte institutii straine pot fi cel putin la fel de delasatoare si ne-paroliste ca cele de aici.
In alta ordine de idei ieri am omorit primul tintar, care imi dadea in nesimtirea lui tircoale inca de duminica seara. Era cam bleg saracu', s-o fi culcat tirziu sau n-o fi mincat nimic de mult, cert e ca acum zboare in that big pool of larvea in the sky. IIiiiii-ack!

they say falling in love is wonderful

2009-04-08T22:54:00.005+03:00

Lumina de apus auriu cind dinspre est cerul se acopera de nori de ploaie. O vreme impecabila pentru plimbat, nici prea prea, nici foarte foarte, strazi goale, liniste, centrul Bucurestiului mai frumos ca niciodata. Copaci verzi peste tot, verde crud de primavara care hipnotizeaza, nici nu-mi mai pare rau ca li s-au scuturat florile.

Mai tine fix o saptamina. Profita

se pregateste ceva mare sau doar perceptiile mele extrasenzoriale isi bat joc de mine. primavara.

2009-04-02T14:26:00.010+03:00

am reusit in sfirsit sa-mi reglez ritmul aberant de somn, dupa mai multe luni de culcat la 2 sau 3 noaptea in timpul saptaminii desi a doua zi ma trezeam la un modic 9 (da da stiu, voi va sculati la 7, well bu-huuu for you, e greu si pentru mine). in fiecare zi eram si mai rupta, de fiecare data ma gindeam "diseara ma culc devreme..." si, bineinteles, pofta de viata se instala mereu abia dupa ora 10 seara. dar acum - gata, aseara ma plictiseam deja crunt pe la ora 11, nu aveam nici net si-mi mai curgeau si mucii (yum yum) plus starea aia specifica de light-headed-ness, asa ca am profitat de starea generala de "bine" si la 12 juma deja dormeam. fascinant ce lucruri bune poate face o raceala.

ma deranjeaza vremea de afara care nu ma lasa sa ma plimb prin parc si sa fac poze la verzituri: au incopacit floriceii si ar fi mai mare frumusetea sa trec la pas prin parcurile bucurestiului si sa-mi bag nasu-n flori. asa ca va rog eu, faceti ceva: miine poimiine se scutura si ciresii si corcodusii si eu n-am apucat sa intimpin primavara cum se cuvine. pina acum aveam o scuza, si-anume starea infecta pe care o aveam, but things are looking brighter now si tot nu-mi pot calma starea de anxietate. fiind neindentificata am sa dau vina pe anotimp.

totusi, ce naiba astept?
mai ploua mult?
o fi de bine?
oare se rezolva?
ce sa se rezolve?

ma duc sa dau un tur de bloc cu viteza a cincea, poate imi mai trece

pour me another glass of wine, waiter

2009-03-25T19:15:00.005+02:00

Azi am vazut o fantoma. De dimineata, putin inainte sa plec la serviciu. Nu ma intelege gresit, mie nu mi-e frica de fantome, doar ca iti complica intrucitva existenta; niciodata n-am inteles de ce, daca ar exista, ar vrea sa ne faca rau si sa ne sperie, sa ne faca "buga-wuga", sa piriie lemnele sau sa deranjeze perdeaua de la ferestra. Zau asa, au si ele o viata proprie si sint convisa ca ar avea mult alte treburi mai importante de facut decit sa faca farse de copii mici. Oricum, fantoma mea e putin diferita. Am privit-o intai cu un ochi piezis si m-am dus la baie sa ma spal. M-am imbracat, mi-am mai verificat mailul o data, si ea tot acolo era. Am ignorat-o si, pe buna dreptate, citeva ore mai incolo disparuse. Fantomele n-ar trebui sa iasa la iveala, fiecare cu lumea lui.

Space, the final frontier

2009-03-14T01:10:00.003+02:00

Dezvolt o legatura telepata cu un prieten disparut. In sensul ca ma trezesc noapte si ma gindesc la lucruri, deschid winampu si prima melodie are legatura, pisica imi face ture ca dementa pe canapeaua din sufragerie si brusc iar vine vorba despre. Daca o mai tin asa citeva zile imi propun sa recitesc alchimistul si sa fac analiza pe text, e clar ca universul mai avea ceva ascuns in spatele pungii aleia de floricele din dulap. Care, apropo, a disparut in mod miraculos! Pot sa jur ca am cumparat 3 si am mincat doar 2. Sau 4 cu 3. Numere fatidice si astea. Lugu-lugu

Taaa-dadadada-daaaaaaaaaaaaaa!

2009-03-13T00:06:00.006+02:00

Asta seara sarbatorim faptul ca aparatul meu Samsung oferit (handed-down, adica) de ai mei, care a suferit o zgirietura pe lcd la aproximativ 2 saptamini de la primire (modul personal de a-mi "marca" lucrurile pe care, de altfel, le tin destul de mult) tocmai si-a revenit din socul din delta. Mai exact, nisipul fin fin fin minca-i-as firu sa-i maninc, care a intrat la motoras si-l impiedica sa mai faca zoom, oprindu-l brutal si neavenit s-a dus! Adica probabil ca inca e pe undeva pe acolo rozindu-i incet pretioasele parti electronice, dar eu am descoperit o metoda prin care exercita zoom si, pina la proba contrara, il declar reparat. Sa-mi traiasca mult si bine ca oricum n-o sa am bani de astfel de investitii majore in viitorul apropiat. Si, nu, NU este un apropo subtil. Mie imi plac lucrurile ~~(stricate)~~ personalizate, mi se mai intimpla sa merg rupta sau ciobita pe strada. In alta ordine de idei pe bicicleta habar n-am sa merg dar, vorba lu cata, poate invat odata, imi plac si ridichile si ciorapii colorati desi sint ofticoasa, muzica country nu prea gust pentru ca sint incapatinata si, oricum, am mereu ac si ata la mine. Rid mult, poate d-aia nici nu vreau sa emigrez, slava domnului n-am cazut din nici un copac niciodata, practic n-am avut nici o problema majora pina cind am inceput sa-mi stric picioarele; tin minte chiar ca invidiam (?!) pe ceilalti copii care aveau povesti d-astea de vitejie de spus. Am spart totusi un geam cu picioarele, pe vremea cind eram gimnasta si ma antrenam in casa pe fotoliile din sufragerie; am venit cu viteza prea mare, am pus miinile jos, picioarele sus si boooig!, s-a spart geamul de la etajul 7 spre lumea exterioara. Intr-un accident similar am spart si lustra atirnatoare din sufragerie, ma prinsesem eu deja ca fotoliile cu spatele spre fereastra sint riscante. Trebe recunoscut totusi ca as fi avut o moarte deosebita daca veneam cu si mai mare forta si plonjam de-a bineala prin geam, de la etajul sapte, intr-un flip neintentionat. Am fost salvata probabil de faptul ca n-aveam chiar saij'de kile ca acum si, ati ghicit, de alunita din virful nasului!!

Lepse restante

2009-03-08T23:11:00.010+02:00

Numero 1, de la Irina, primita acu aproape o luna:

O sa scriu 14 chestii despre mine, si voi tre sa comentati care sint false si care adevarate. Sper sa raspunda le ea cel putin persoanele la care am rapsuns si eu, adica Irina si Catalina si vreau sa-l traumatizez cu asta si pe Dan. All others are of course very welcomed too.

Merg pe bicicleta de la 8 ani
Sint ofticoasa
Nu suport ridichile
Vreau dresuri de toate culorile
Sint fana muzica country
Am cazut dintr-un copac cind eram mica si mi-am rupt mina dreapta
Stau prost cu memoria
Am aparut la televizor
Rid mult
Am mereu ac si ata la mine
Sint incapatinata
Vreau sa emigrez
Am o alunita in virful nasului
Am spart un geam cu picioarele

Aceasta leapsa mergem mai departe la Dan, Ioana si Mihai, ca tot nu mai vroia lepse d-astea egocentriste.

Numero 2, de la Ioana:

SUNT: fericita, in principiu
AŞ VREA: sa pot sa invat din greseli
PĂSTREZ: amintiri, poze si povesti frumoase
MI-AŞ FI DORIT: sa existe optiunea "save game" si "load"
NU ÎMI PLAC: fructele grepfruit
MĂ TEM: de slabiciunile mele
AUD: foarte bine, compensez pentru vaz.
ÎMI PARE RĂU: cind sint impulsiva. dar apoi imi pare rau si cind ma gindesc prea mult si pierd momentul.
NU SUNT: o eroina romantica, desi uneori mi-as dori
DANSEZ: si ma doare fix in fund ce parere aveti voi despre asta
CÂNT: din toata inima si vezi mai sus
NICIODATĂ: ei, fii serios acuma.
RAR: renunt cu adevarat
PLÂNG: cind mi se face o nedreptate evidenta (pentru mine), cind am in minte toate argumentele, cind imi vine sa tip dar am un nod mare in git si nu poate iesi nimic afara.
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: multumita de mine
NU ÎMI PLACE DE MINE: cind nu spun tot ceea ce cred, desi sint constienta de avantajul diplomatic
SUNT CONFUZA: doar din punct de vedere geografic :))
AR TREBUI: sa ma culc mai devreme si sa ma consum mai putin

Aceasta leapsa merge mai departe la Irina si Cata care stiu ca vor pierde foarte mult timp cu ea si la Martha pentru ca atunci cind esti printesa trebuie sa raspunzi la intrebarile ziaristilor, si oricum pnici o fapta buna nu ramine nepedepsita.

Last but to be honest my favourite (british english, n.a.), de la Marta:

Formatia mea se cheama Stefano Visconti, suntem niste drogati care cultiva trifoi si zambila pentru proprietatile lor terapeutice si din cind in cind rupem chitari aruncind-le de la etajul 7. Primul nostru album, "Of periods in my life" este o mixtura de grunge, indie si jazz acid, a aparut in magazine acum 2 zile dupa lansarea fastuoasa din Vanuatu, si desi coperta e destul de pacifista instiga la violenta importiva martienilor si revistelor de femei.

Aceasta leapsa merge mai departe la toti cei care citesc acest blog pentru ca e pur si simplu prea tare.

Faptele zilei de azi

2009-03-06T16:13:00.005+02:00

Nu stiu sa cumpar flori, nu-mi place si am s-o fac cit mai rar posibil. Adica nu ca nu mi-ar placea florile in particular, dar ma deranjeaza foarte tare interactiunea cu persoanele care le vind. Ma deranjeaza preturile excesive, mai ales in perioada asta, la care e foarte important sa stii sa te tirguiesti; nu-mi place felul agresiv si agatator de-a ~~hartui~~ atrage clientii, nu-mi place ca trebuie sa strimb din nas si sa ofer jumate din pret ca mai apoi sa convenim pe la mijloc; nu-mi place ca daca nu ma comport exact cum am zis mai sus ajung sa plec de acolo cu un buchet mai mult sau mai putin frumos dar cu profundul sentiment ca i've been ripped off.

Sint sigura ca la un moment dat tot o sa ma bag in genul ala de discutie iscata in autobuz intre doi oameni nemultumiti care comenteaza despre sistem, coruptie, rominia asta de cacat, vremurile de aur ale lui ceausescu etc. Ma agaseaza oamenii de genul asta care sint gata oricind sa dovedeasca ca ei au facut tot ce se putea pentru TARA, ca au trait si pe ceai (si piine? no, tea is just fine, thanks), ca bine le facea ca-i punea la zid (de canal ce sa mai vorbim) si ca in general nu s-ar putea spune despre nimic ca e mai bine azi decit acum 20 de ani. A da da, iar preferata mea, repetata de vreo 5 ori in 168 de la romana la eroilor "iooo, sa fi fost tinar acum, pe jos o apucam de aici, pe jos!". un paharel de vischi la masa din colt, domnii au un drum lung in fata - keep walking.

ca o profesoara ce sint (sic) ma bucur ocazional de cadouri din partea copiilor in ocazii speciale ca 1 martie, paste si altele dar, slava domnului, anul asta n-am primit prea multe (ma simt foarte jenata si ma bucur ca 1 martie a picat in weekend). Totusi am primit un set de chestii de ingrijirea unghiilor (?!, se vedea jegu'?) si am zis sa fac o nebunie si sa trec la lacuit. Efectul a fost foarte dezamagitor intrucit am descoperit ca rosul unghiilor nu mai are aceeasi satisfactie din cauza filamentului protector. Myth busted.

In ultimele 4 saptamini (am schimbat numerotarea) ceva palpitant s-a petrecut in fiecare vineri/simbata, deocamdata cu rezultate pozitive. In acelasi timp a scazut dramatic lira sterlina, dar personal nu ma simt responsabila. Sa ne tinem de miini si sa mizam pe trendul ascendent. O spirala a universului, ceva?

miercuri pute

2009-02-25T23:38:00.004+02:00

M-am prins eu de asta ceva mai demult. O explicatie logica ar fi ca miercuri este fix mijlocul saptaminii lucratoare, exact acel loc in care nu ai nici scapare nici perspective, esti deja obosit dupa 2 zile si mai sint inca 2 pina la weekend. Deci infinit.
Statistic vorbind in ultimele 6 saptamini (da, inca le mai numar) ziua de miercuri mi-a adus diferite intimplari mai mult sau mai putin nefaste. Nu, sint convinsa, exagerez. Universul nu are ceva cu mine si nu a calculat ca ziua de miercuri ar fi cea mai nimerita pentru a trasa un model. Ca sa-l citez pe Vonnegut "asa stau lucrurile".
Lucrurile au inceput sa se adune de luni cind am aflat ca ar trebui sa-i dam spaga unei anumite secretare pentru a-si face, pina la urma, doar datoria. Sa venim cu flori, ciocolata, cafea si alte matasuri orientale pentru niste situatii scolare. Ah, sistemul asta. Apoi am ajuns acasa si mi-am compus scrisoarea de recomandare din partea decanului. Da, ai citit bine, asa se face. Deci cu neasemuit talent artistic m-am descris ca avind "excellent analytical abilities", "inquisitive mind" si "ability to sinthesize complex problems". Sint cul, ti-am zis eu mai demult, da tu nu, batman batman.
Concluzia incepea sa se contureze: sint o ipocrita. Ba mai mult, in masura in care ipocriti am fi cu totii, totusi, din cind in cind, eu aveam constiinta ipocriziei!, si nu puteam face nimic in legatura cu asta. Si am luat in considerare serios: nici nu cred ca pot. lasind la o parte aceste situatii, sa zicem, speciale, in care aceasta trasatura se arata, am ajuns la concluzia ca nici in viata sociala nu poti exista fara sa fii ipocrit. Nu pot spune mereu ce gindesc si urasc situatiile capcana in care nu iti spun totusi "BAI, ESTI PENIBIL!!!" ci ma rezum la un raspuns cosmetizat si simpatic. O dam in diverse. Asa stau lucrurile.
A urmat ziua de marti in care spaga la secretara n-am dat, compunerile recomandate au fost semnate si sigilate pina la semn, pamintul n-a incetat sa se invirta. Later that day am avut sentimentul ca sint o terorista in viata afectiva si, din nou, ipocrita. Biata fata frumoasa, desteapta si bogata, cam asta era sentimentul => even more the greater hypocrisy. Nu, nu ma refeream la mine, era doar o alegorie. Haha.
Azi e miercuri si inca imi scriu CV-ul. Gata cu frazele pompoase, acum sint cul in mod concis si obiectiv. Asa stau lucrurile.

Am primit diferite jocuri de leapsa pe care le apreciez si multumesc ca si intentie si fapt ca cineva se intereseaza de mine si vrea sa afle mai multe despre (see above for basic description). Le voi onora cind isi schimba alinierea stelele si reusesc sa imi imbratisez deplin natura. Dar din start pot sa spun ca, imediat dupa ce scriu, Irina o ia pe-a Ioanei si Ioana pe-a Irinei. Astrele ne pedepsesc pe toti. Asa stau lucrurile. Pina una alta, astazi o sa ma culc inainte de 2 si asta se va noate ca si succes. E joi, parca e deja mai bine.

scrisoare de bun ramas

2009-02-22T00:46:00.008+02:00

Draga Mos Craciun,
Afara ninge frumos, asa ca m-am gindit la tine. E drept ca nu ti-am mai scris de mult dar sa stii ca am incercat sa ma tin de promisiune si, in consecinta, mi-am taiat unghiile de la picioare mai des. Chiar ieri, bunaoara, le-am scurtat pe cele de la dreptul (stingul il mai las sa se primeneasca) si mi-a placut la nebunie sa retez cu lama ascutita a forfecutei unghia groasa si carnoasa. Cea de la degetul mare a sarit pe masuta de cafea si-acolo am examinat-o in toata maretia ei, puternica, aproape vibranta. Unghiile de la picioare, iata ceva pentru care merita trait.
Sa stii ca ma uimesc tare mult copiii din lista mea de hai-cu-cinciu. Cam toti au peste doua sute de prieteni si lasa comm-uri zilnic. Au poze aproape profesionale, unele lucrate cu sepia si alte efecte cOOl, dar majoritatea din pacate prezinta deja ipostaze de pitipoance. Ma gindeam deunazi sa le arat saitul respectiv si comentariile acide ale editoarei. O parere matura mi-ar putea da cu tifla spunind ca, in definitiv, internetul asta e destul de mare sa adaposteasca orice idiot care e sef pe mosia lui si fetele alea poate sint doar niste suflete nevinovate, dar sansele ca raspunsul asta sa-mi fie dat de o pustoaica de 12 ani in plina pubertate sint destul de mici. Eu as vrea sa inteleaga totusi ca nu e frumos sa stea capra, ca sa te boiesti flagrant la virsta asta si sa te pozezi in oglinda nu e mereu cel mai flatant lucru pe care poti sa-l faci pentru tine. Dar in definitiv toti eram penibili, singurul nostru avantaj in cazul asta fiind ca atunci tehnologia nu era asa raspindita iar pozele "de bune" au ramas intr-un sertar. Plus ca filmul era scump si daca se ducea tata cu ele la developat - naspa.
Dar sa-ti spun despre fata noastra: cred ca, in sfirsit, inregistram progrese. I-au luat 5 ani se inteleaga ca liceu s-a terminat iar acum pare pe drumul cel bun. O sa-i fie mai bine, zic eu, daca reuseste sa "dea drumul" (nu, nu "sa-si dea drumul", te rog sa nu fim triviali). Uneori lucrurile pur si simplu se termina, e atit de simplu.
Te rog, Mosule, fa-o sa-si aminteasca asta si mai incolo.

Amice, esti un idiot!

2009-02-18T12:03:00.003+02:00

uneori, nu pot sa ma abtin sa constat.

diana culca-te

2009-02-14T01:30:00.004+02:00

mie cel mai nasol mi se pare ca majoritatea tragediile si povestile de capatii personale par, si sint! numai clisee in ochii tertelor persoane. adica nu e nasol e doar... ciudat! cind, dupa ce te-ai plins si ai explicat tot-tot in fata cuiva in vederea unei alte perspective, poti fi incadrat in 2 timpi si 3 miscari intr-o categorie clasica. te simti mic si oarecum penibil, asa ca-n tinar si nelinistit. si nici macar nu poti sa i-o iei in nume de rau, in afara de nitica lipsa de tact, de fapt, tu cerusei o parere obiectiva.

si pina la urma toti ne aflam cel putin o data la ambele capete ale transmisiei, plingaret notoriu si atotstiutor enervant.

mi-as dori sa existe o lectie aici pe undeva.

mea culpa

2009-02-13T13:55:00.003+02:00

taci TACI!

serios, mai ia o pauza din cind in cind.

cuvintele zilei de azi

2009-02-11T00:37:00.003+02:00

suparare, pumni, picioare, birou, podea, "au", cacat, deznadejde, ghinion, condescendent, complicatii, dubii, regrete, nesomn, muci, durere

dar si

amabilitate, optimism, ghiocei, vista, sperante, perspective, sansa, prieteni, planuri, altruism;
intr-un final somn. si pastile.

n-as fi vazut cele doua grupuri impreuna

just plain stupid

2009-02-07T04:20:00.004+02:00

It’s not like I lack vision: I can spot a danger zone, a cliché or a dead end situation from miles away. I just can't seem to actually do something to avoid it. Eventually I fall right into it and get the full package: the whole nine yards.

In the master words of yackko: "she can't help it. She’s an idiot".

Sarbatorim

2009-02-05T23:31:00.005+02:00

Miine este ultima zi din viata mea de studenta bucuresteanca in care ma voi trezi la ora 7 (sau mai devreme) pentru a ajunge la facultate in scopuri educationale. E drept ca la cursuri la prima ora oricum nu m-am mai dus eu de vreo 3 luni cel putin, dar de la examene si laboratoare matinale mai greu sa ma eschivez. Dar, ooo, imi aduc aminte acele zile cind soarele abia mijea iar eu eram bineinteles trezita cu greu dintr-un vis cel putin interesant pentru a ajunge la facultate si ma gindeam "lasaa, nu-i nimic... vine weekendul!", sau "vine vacanta!" ceva, cu siguranta, exista intr-un viitor citusi de putin proxim. Dar de miine - gata! MUhahahahaha!
Nu, nu e chiar ultimul examen (deci postul de fata este scutit de cliseismul "am terminat facultatea - sa plingem si sa facem spirale spre infinit"), dar e penultimul si cel din urma pentru care ma voi mai trezi devreme. HA! ha-HA!
Tata ride de mine si-mi explica (cu bucurie malitioasa) ca atunci cind o sa am serviciu si mai rau o sa fie. Mama zice sa nu ma bucur, nu-i chiar asa bucurie sa nu mai fii student. Oameni antipatici, plingem noi alta data despre asta.

Sa celebram somnul! 6 ore de vise, un redbull si club pina dimineata. Suna destul de bine :D

Acolo

2009-01-31T23:21:00.002+02:00

unde muzica e destul de tare sa-mi scoata orice gind din cap si basul imi bate in diafragma.
erase all

long story short

2009-01-22T19:25:00.006+02:00

- ma vad in fata unei decizii grele, pe 27 ianuarie imi expira cardul de wow si tre sa bag 100+ ron pentru inca 2 luni... toate ca toate, dar sa-mi cumpar si add-onul ca sa-mi fac si eu deathnight ca tot omu? asta in contextul de fata in care ma deprima fiecare zi ce trece din cauza euroului, pentru ca 50 de euro taxa de inscriere ori x facultati la care vreau sa aplic ma va ruia cu siguranta si la vara sar si eu gardul la bestfest ca alte persoane (in curind) notorii din presa (a-hem!)

- din 1000 de hoteluri din toata tara 300 sint in regim inchis. adica doar anumite persoane au acces la ele, la preturi de pina la 3 ori mai mici decit cele pentru average joe. cei in cauza sunt angajati ai STATULUI, mai exact cei din aparare, de la ministerul de interne, functionari publici si alte domenii pline de performanta. sanatatea, educatia si cei de la cultura n-au insa locuri rezervate, sint mai fraieri si mai putin importanti, aparent. pentru restul, insa, MO-CAN-GEA-LA!!!, sariti!!

- as vrea sa pot sa scriu ceva incredibil de trist si adinc despre viata si ultimele doua saptamini si jumatate, ca sa nu mai adaugam si luna dinainte. sa ma pling in fata tuturor si publicul din spate sa ma aplaude si sa aiba lacrimi in ochi in semn de intelegere si o statuie mica ~~(din cacat)~~ sa ma astepte in spate, pentru merite si realizari. sau as putea la fel de bine sa fac elogiul vamei-care-a-fost-si-nu-va-mai-fi dupa cum preconizau, de altfel, ultimii ani, confirmarea fiind facuta de pozele aparut pe feeder ieri. sa depanam amintiri si sa plingem, sa plingem, sa plingem! din pacate in ambele cazuri urmeaza, invariabil, intrebarea pragmatica: bine, bine, si dupa aia?

in concluzie, un cintec frumos si sa ne energizam. pe cai baieti, pe cai!

2009-01-07T18:40:00.002+02:00

- Esti curata pe miini?
- Tocmai m-am scobit in nas. Crezi ca m-as scobi cu miinile murdare?

bun venit printre maimute

2008-12-30T00:44:00.005+02:00

pisica mea ar trebui sa traiasca in america, ar fi perfect adaptata: noaptea pe la ora 12 prinde viata si alearga pe canapele, ascute covorul si face scheme comando pe sub scaunele din bucatarie. iara daca prinzi cumva ora 3 jumate treaz, ea e linga tine, plina de afectiune si voie buna, mai ales daca treci pe linga ea fara s-o observi si are ocazia sa te atace la picioare.

problema e: ce faci cind ai prea multe optiuni? prea mult optiuni si resurse limitate adica, incluzind timp, bani si imposibilitatea de a da load. atunci ideea cred ca e sa-ti pui ochelari de cal, sa alegi pur si simplu, o documentare rapida, iti asumi riscul si in rest "dont look back in anger". nu regreta niciodata si mergi inainte, daca atita ai fost in stare sa faci, oricum e vina ta ca s-a ajuns la situatia asta in primul rind.

ca veni vorba de ora 3 noaptea, sa stiti ca se circula foarte bine si judicios. n-am vazut un singur sofer care sa schimbe banda fara sa semnalizeze, pe iuliu maniu se rula cu un 60 calm iar nisipul aruncat importiva poleiului fosgaia romantic pe sub roti. la mare, la mare...

ca "new year's resolution" anu' asta iti propun sa incerci sa nu-ti iasa nimic. sa esuezi lamentabil sau la mustata la orice obiectiv propus, aceasta fiind singura chestie care iti este permisa sa-ti reuseasca: failing. nu te speria, are un caracter foarte educativ, vei invata sa pierzi, sa traiesti mai departe, sa iei suturi in fund fara sa suferi, fara sa te oftici, vei deveni un veritabil hop-mitica, flexibil si adaptabil. o sa fie complicat, dar e o lectie care trebuie invatata cindva. viata e prea scurta s-o pierzi in pareri de rau, adapteaza-te, move on. putea sa fie mai rau, de asta poti sa fii absolut sigur.

pe sefa mea de ghilda o cheama odessa, e priest de nivelul 47 si al naibii de greu de omorit. in viata reala e din anglia studenta in primul an, si s-a mirat cind i-am zis intr-o zi ca tre sa plec la munca. m-a intrebat ce fel de studenta sint si cind i-am spus plina de "witty-ness" ca "the kind that likes the extra cash" mi-a zis ca ei ii trimite ta-su bani si oricum guvernul o plateste destul de bine ca sa invete. asta in conditiile in care cele mai misto dar si cele mai scumpe masteruri sint in anglia, pe la 4-5000 de euro, ca sa nu mai zicem de nivelul de trai. deh, viata...

si nici nu prea-ti permiti sa obosesti si sa faci circ, sa faci crize de isterie la care publicul privitor sa-ti plinga de mila si sa te aplaude. adica, ce, crezi tu ca daca te pui in fund lumea o sa se opreasca brusc sa iei tu o pauza sa-ti rezolvi problemele? ca-n reclama aia la bere. fishing for compliments functioneaza rar si e si mai rar satisfacator. schimba muzica, culca-te. daca ai noroc, pina miine e mai bine.

altfel, enrique iglesias de revelion la romexpo. mergem fata sa-l vedem?

2008-12-22T23:09:00.002+02:00

eu pot sa si tac, sa stii. zau, poate ai impresia ca mor daca nu vorbesc nonstop, daca nu arunc bancuri glumite sau adevaruri universale, atunci, am sa te uimesc: uneori chiar imi place sa tac. sa stau sa ascult lucruri interesante, sa inmagazinez, sa nu pun intrebari sau sa deschid discutii. sa nu spun nimic si sa fiu atenta, pe bancheta din spate, locul din dreapta. sau pur si simplu sa ma gindesc, sa-mi fac scenarii fantastice, sa analizez, sa zbor aiurea dintr-o amintire in alta. sa ma amuz pot si in capul meu, iar daca chiar gasesc ceva teribil de misto se poate sa rid pur si simplu, fara sa-ti impartasesc si tie. eu sint cel mai bun ascultator al meu.

deci daca ma vezi manifestind vreunul din comportamentele de mai sus sa stai calm, nu sint bolnava. de fapt s-ar putea sa-mi fie chiar foarte bine, un moment d-ala rar de liniste si pace in care nimeni nu vrea nimic de la mine, nu e nimic de facut iar eu ma bucur in tacere. uneori.

plan

2008-12-18T23:07:00.002+02:00

promit ca la 30 de ani sa nu mai maninc aiurea, sa duc o viata regulata (dar nu plictisitoare) si sanatoasa. spun 30 de ani pentru ca inca pare destul de indepartat, deci planul poate fi fezabil (in sensul ca mai e mult pina departe), in acelasi timp incercind sa ma obisnuiesc cu ideea ca intr-o zi voi avea 30 de ani (si am sa ramin la fel de cretina) [am zis deja de trei ori treizeci de ani. ups]. deci, pe scurt:

- am sa ma trezesc la 9 si voi avea tot timpul sa maninc politicly correct pina la ora 10, pentru ca tre sa fiu la serviciu abia la 11. stiu, sint foarte smechera, am programul de doar 6 ore, dar din marinimia mea am sa plec abia la 18, extra hours and all. am sa ajung foarte repede oriunde pentru ca datorita deducerilor de taxe acordate celor care nu circula cu masina, doar jumatate din bucurestenii de azi vor mai avea vehicol prorpiu, drumurile fiind deci mult mai goale. si locuri de parcare - oho! eu am sa-mi permit totusi acest mic lux de a fi boier motorizat pentru ca am sa am un salariu imens, ei bine nu chiar imens dar in orice caz foarte confortabil.

- la ora 6 cum spuneam am sa plec de la serviciu (v-am zis cit de interesanta o sa fie treaba mea de zi cu zi? pfa, absolut genial!), uneori spre casa dar cam 2 zile din 5 tot spre centru: la o piesa, la un concert sau la o seara cu prietenii. normal, concertul nu incepe mereu la ora 7, dar am sa profit de timpul ramas ca sa iau masa la un restaurant, preferabil altul. asta nu ca n-as stii sa-mi fac singura mincare, as fi experta in salate mediteraneene si prajituri. si sarmale. bine, aici am exagerat putin. mult

- seara daca ajung pe la 10 acasa tot am sa am timp pentru un film, un telefon, ceva de citit. daca ajung mai devreme pot sa ma si joc ceva. in final, vreau sa ma culc pe la 12 juma, am nevoie de macar 8 ore jumate de somn

pina atunci: WOW, club, bomboane si ciocolata, stat treaza pina tirziu, dormit pina si mai tirziu, aglomeratie in magazine si planuri pentru revelion. e vacanta, iupiiiiiiiiiiiiii

stick around kid, we're going places

2008-12-12T01:02:00.005+02:00

s-ar putea ca, intr-o noapte, pe la ora 1:13 cind iesi pe geam sa fumezi tigara dinainte de culcare, sa vezi undeva in blocul vecin o silueta care alearga pe loc in fata geamului si-nca sus, la etaj. s-ar putea sa privesti lung a nu-ti veni a crede, sa rizi in timp ce scuturi scrumul tocmai pe o pisica ce doarme linga perete, vreo 8 etaje mai jos, si sa zici "domne, incredibil, ce oameni stupizi, ce lume traim!". totusi eu personal trebuie sa recunosc ca si mai incredibil mi se pare genul de baiat care viseaza adinc in inima lui la o fata cu inima curata, pura si neprihanita, in timp ce in discutiile la bere cu amicii imparte femeile in doua categorii: curve mai proaste si curve mai bune. sau genul de fata care se gindeste ca n-ar putea sa-si ierte iubitul pentru ce i-a facut si uita momentul ala de la munte cu echipa de fotbal, despre care bineinteles ca el n-a aflat niciodata. sau genul de om care este uneori teribil de neiertator si de lucid cu defectele sale, zici ca mai are putin si-s face un demn de admiratie harakiri cinic, mintea sa golindu-se de orice cunostinta de cauza circa o ora mai tirziu. sau faptul ca internetul ma saboteaza sa public adevarurile indubitabile ale lumii taindu-mi fragmente din text. e drept, si mie mi se par stupide persoanele care alearga in geam in toiu noptii, dar hai sa recunoastem ca lumea e plina de minunatii. ai drecu' cliseisti ce sintem cu totii!